Language of document : ECLI:EU:C:2011:300

Cauza C‑144/10

Berliner Verkehrsbetriebe (BVG)

împotriva

JPMorgan Chase Bank NA, Frankfurt Branch

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Kammergericht Berlin)

„Competența judiciară în materie civilă — Articolul 22 punctul 2 și articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Competența exclusivă a instanțelor din statul în care este situat sediul de a judeca litigiile privind valabilitatea deciziilor organelor societăților — Domeniu de aplicare — Acțiune formulată de o persoană juridică de drept public prin care se urmărește constatarea nulității unui contract din cauza pretinsei nevalidități a deciziilor organelor sale referitoare la încheierea acestuia — Litispendență — Obligația instanței sesizate ulterior de a suspenda procedura — Întindere”

Sumarul hotărârii

Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul nr. 44/2001 — Competențe exclusive — Litigii în materie de societăți și de persoane juridice

(Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 22 punctul 2)

Articolul 22 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil în cazul unui litigiu în cadrul căruia o societate se prevalează de inopozabilitatea unui contract în privința sa din cauza pretinsei nevalidități, rezultând din încălcarea statutului acesteia, a unei decizii a organelor sale care a condus la încheierea respectivului contract.

Dispoziția menționată vizează numai litigiile al căror obiect principal îl constituie valabilitatea, nulitatea sau dizolvarea societăților sau persoanelor juridice ori valabilitatea deciziilor organelor acestora. Or, orice problemă referitoare la valabilitatea unei decizii de a încheia un contract luate anterior de organele sociale ale uneia dintre părți trebuie considerată ca accesorie în cadrul unui litigiu în materie contractuală. Obiectul unui asemenea litigiu în materie contractuală nu prezintă în mod necesar o legătură deosebit de strânsă cu forul sediului părții care invocă o pretinsă nevaliditate a unei decizii a propriilor organe. Prin urmare, ar fi contrar bunei administrări a justiției ca asemenea litigii să fie de competența exclusivă a instanțelor statului membru în care se află sediul uneia dintre societățile contractante.

(a se vedea punctele 39, 41, 44 și 47 și dispozitivul)