HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)
30 aprilie 2008
Cauza F‑16/07
Adriana Dragoman
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Concurs – Comisie de evaluare – Principiul imparțialității comisiei de evaluare – Articolul 11a din statut – Egalitate de tratament între candidații interni și cei externi – Eliminarea unui candidat – Obligație de motivare – Conținut – Respectarea secretului lucrărilor comisiei de evaluare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Dragoman solicită în special anularea deciziei din 12 decembrie 2006 a comisiei de evaluare a concursului general EPSO/AD/34/05 având ca obiect constituirea unei rezerve pentru recrutări ulterioare de administratori lingviști (interpreți de conferință – AD 5) pentru limba română de a nu o înscrie pe respectiva listă de rezervă
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Concurs – Principiul imparțialității comisiei de evaluare
(Statutul funcționarilor, art. 11a)
2. Funcționari – Concurs – Desfășurarea concursului
(Statutul funcționarilor, anexa III)
3. Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Respingerea candidaturii – Obligația de motivare – Conținut – Respectarea secretului lucrărilor
(Statutul funcționarilor, art. 25; anexa III, art. 6)
1. Principiul imparțialității comisiei de evaluare a unui concurs constituie o expresie a principiului egalității de tratament și face parte din garanțiile conferite de ordinea juridică comunitară.
Cu toate acestea, faptul că un membru al comisiei de evaluare a concursului și un candidat se cunoșteau nu este suficient, ca atare, să demonstreze că respectivul membru are un „interes personal, în special un interes de ordin familial sau financiar”, în sensul articolului 11a din Statutul funcționarilor, care ar putea în sine să îi repună în discuție imparțialitatea. Într‑adevăr, faptul că un membru al comisiei de evaluare îl cunoaște personal pe unul dintre candidați nu implică în mod necesar că respectivul membru va avea o prejudecată pozitivă în ceea ce privește prestația candidatului respectiv. Pe de altă parte, întrucât o probă orală, prin natura sa, nu poate fi anonimă, faptul că un candidat ar fi purtat o legitimație de serviciu, și nu o legitimație de acces pentru vizitatori, nu poate oferi comisiei de evaluare nicio informație pe care aceasta nu era autorizată să o cunoască.
(a se vedea punctele 41, 44 și 46)
2. O comisie de evaluare este învestită cu o largă putere de apreciere în ceea ce privește determinarea modalităților și a conținutului detaliat al probelor orale, cu condiția să respecte cu strictețe normele care reglementează organizarea acestor probe. Astfel, optând să ceară unui candidat să se prezinte la începutul primei probe de interpretare, care precedă proba orală generală, și aceasta cu scopul de a îl face să se simtă în largul său, comisia de evaluare nu încalcă limitele acestei puteri de apreciere.
(a se vedea punctele 51 și 57)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 24 septembrie 2002, Girardot/Comisia, T‑92/01, RecFP, p. I‑A‑163 și II‑859, punctul 24; 5 aprilie 2005, Christensen/Comisia, T‑336/02, RecFP, p. I‑A‑75 și II‑341, punctul 38
3. Obligația de motivare a unei decizii care lezează are ca obiect, pe de o parte, să furnizeze suficiente informații părții interesate pentru a ști dacă decizia este sau nu este fondată și, pe de altă parte, să facă posibil controlul jurisdicțional. În ceea ce privește deciziile adoptate de comisia de evaluare a unui concurs, această obligație trebuie totuși conciliată cu respectarea secretului care guvernează lucrările comisiei de evaluare în temeiul articolului 6 din anexa III la Statutul funcționarilor. Acest secret a fost instituit în vederea garantării independenței comisiilor de evaluare a concursurilor și a obiectivității lucrărilor acestora, punându‑le la adăpost de orice ingerințe și presiuni exterioare, indiferent dacă acestea provin de la administrația comunitară însăși, de la candidații interesați sau de la terți. Prin urmare, respectarea acestui secret se opune atât divulgării atitudinilor adoptate de membrii individuali ai comisiilor de evaluare, cât și dezvăluirii tuturor elementelor care au legătură cu aprecieri cu caracter personal sau comparativ referitoare la candidați.
Cerința motivării deciziilor unei comisii de evaluare a unui concurs trebuie, în aceste condiții, să țină cont de natura lucrărilor în cauză, care comportă, în general, cel puțin două etape distincte, și anume, în primul rând, examinarea candidaturilor pentru a face trierea candidaților admiși la concurs și, în al doilea rând, examinarea aptitudinilor candidaților la postul respectiv în vederea stabilirii unei liste de aptitudini. A doua etapă a lucrărilor comisiei de evaluare a unui concurs este, înainte de toate, de natură comparativă și, prin urmare, guvernată de secretul inerent al acestor lucrări. Criteriile de corectare adoptate de comisia de evaluare anterior desfășurării probelor fac parte integrantă din aprecierile de natură comparativă făcute de comisia de evaluare cu privire la meritele fiecăruia dintre candidați. Așadar, aceste criterii sunt guvernate de secretul deliberărilor în aceeași măsură ca și aprecierile comisiei de evaluare. Aprecierile de natură comparativă efectuate de comisia de evaluare sunt reflectate de notele pe care aceasta din urmă le atribuie candidaților. Ținând cont de secretul care trebuie să guverneze lucrările comisiei de evaluare, comunicarea notelor obținute la diferitele probe constituie o motivare suficientă a deciziilor comisiei de evaluare, aceasta din urmă nefiind obligată să indice care dintre răspunsurile candidaților au fost considerate insuficiente sau să explice de ce aceste răspunsuri au fost considerate insuficiente.
(a se vedea punctul 63)
Trimitere la:
Curte: 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati, C‑254/95 P, Rec., p. I‑3423, punctele 23-31
Tribunalul de Primă Instanță: 27 martie 2003, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑33/00, RecFP, p. I‑A‑105 și II‑541, punctele 43-52