Language of document :

Recurs introdus la 1 martie 2019 de Ryanair DAC, fostă Ryanair Ltd, și de Airport Marketing Services Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 13 decembrie 2018 în cauza T-53/16, Ryanair și Airport Marketing Services/Comisia

(Cauza C-204/19 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Ryanair DAC, fostă Ryanair Ltd, Airport Marketing Services Ltd (reprezentanți: E. Vahida, avocat, I.-G. Metaxas-Maranghidis, Δικηγόρος, G. Berrisch, Rechtsanwalt, B. Byrne, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentelor

Anularea Hotărârii Tribunalului din 13 decembrie 2018 în cauza T-56/16 și

anularea articolelor 1, 4, 5 și 6 din Decizia (UE) 2016/6331 a Comisiei privind ajutorul de stat SA.33961 (2012/C) (ex 2012/NN) sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și, în orice caz,

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în recurs și în procedura din cauza T-53/16 la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că hotărârea atacată cu recurs trebuie anulată pentru următoarele motive.

În primul rând, Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dreptul la apărare al recurentelor în privința procedurii desfășurate la Comisie. Tribunalul a făcut în mod eronat o distincție între drepturile specifice prevăzute la articolul 41 alineatul (2) din cartă și dreptul general la bună administrare prevăzut la articolul 41 alineatul (1) din cartă, a considerat în mod eronat că drepturile specifice prevăzute la articolul 41 alineatul (2) din cartă nu sunt aplicabile în cadrul investigațiilor privind ajutoarele de stat, a considerat în mod eronat că există un conflict între articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) din cartă și articolele 107 și 108 TFUE și a considerat în mod eronat că recurentele puteau fi calificate ca fiind mai degrabă sursă de informații în cadrul investigației.

În al doilea rând, Tribunalul a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE printr-o interpretare eronată a noțiunii de avantaj. Tribunalul a concluzionat în mod eronat că în cadrul metodologiilor de aplicare a criteriului operatorului în economia de piață („OEP”) nu există o ierarhie între analiza comparativă și alte metode, a considerat în mod eronat că Comisia avea dreptul să pornească de la o analiză comparativă și să respingă elementele de comparație propuse de recurente, a concluzionat în mod eronat că, atunci când aplică criteriul rentabilității incrementale, nu este necesar ca Comisia să se asigure că costurile incrementale așteptate și veniturile incrementale non-aeronautice reflectă modul în care un OEP ar fi operat aeroportul și a considerat în mod eronat că pentru a constata existența unui ajutor este suficientă mai degrabă o rentabilitate scăzută decât lipsa rentabilității.

În al treilea rând, Tribunalul a apreciat în mod eronat imputabilitatea în sarcina statului, prin faptul că a considerat că operatorul aeroportului – „SMAN” – era un organism al statului, nu a aplicat indicatorii care decurg din jurisprudența Stardust Marine și nu a motivat suficient aceste considerații. De asemenea, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a afirmat în mod incorect că deciziile societății private VTAN erau imputabile statului.

____________

1 Decizia UE) 2016/633 a Comisiei din 23 iulie 2014 privind ajutorul de stat SA.33961 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de către Franța în favoarea Camerei de Comerț și Industrie din Nîmes-Uzès-Le Vigan, a Veolia Transport Aéroport de Nîmes, a Ryanair Limited și a Airport Marketing Services Limited [notificată cu numărul C(2014) 5078] (JO 2016, L 113, p. 32).