Language of document : ECLI:EU:F:2007:162

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)

19 septembrie 2007

Cauza F‑43/06

Tuomo Talvela

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Exercițiul de evaluare 2004 — Dreptul la apărare — Obligație de motivare a raportului — Anchetă administrativă”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Talvela solicită, pe de o parte, anularea raportului asupra evoluției carierei sale întocmit pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2004, a deciziei implicite de respingere a cererii sale de deschidere a unei anchete administrative, a oricărui act consecutiv și/sau referitor la această ultimă decizie și a deciziei de respingere a reclamației sale precontencioase și, pe de altă parte, acordarea unei despăgubiri

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Evaluare — Respectarea dreptului la apărare

(Statutul funcționarilor, art. 26 primul și al doilea paragraf și art. 43)

2.      Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Obligație ca evaluarea să se raporteze la perioada de referință

(Statutul funcționarilor, art. 43)

3.      Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Evaluare mai puțin favorabilă în raport cu evaluarea anterioară

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1.      Principiul fundamental al respectării dreptului la apărare nu poate fi interpretat, în domeniul evaluării personalului Comunităților Europene, în sensul că impune o obligație de avertizare prealabilă înainte de inițierea procedurii care se finalizează cu o astfel de evaluare. Această constatare nu este afectată de articolul 26 primul și al doilea paragraf din statut, în măsura în care acesta subordonează opozabilitatea față de un funcționar a oricărui raport privind competența, eficiența sau conduita sa în serviciu comunicării către persoana interesată înainte de clasarea în dosarul său individual. Astfel, aceste prevederi, al căror scop este asigurarea respectării dreptului la apărare al funcționarului, se referă la înscrisurile deja existente. Aceste prevederi se opun ca, în cursul procedurii de evaluare, astfel de înscrisuri să fie reținute împotriva funcționarului evaluat dacă nu i‑au fost comunicate înainte de clasarea în dosarul său individual. Însă acestea nu impun întocmirea prealabilă de înscrisuri care să cuprindă orice faptă reproșată persoanei interesate.

Astfel, evaluatorul nu încalcă principiul respectării dreptului la apărare și nici articolul 26 din statut reținând într‑un raport asupra evoluției carierei elemente factuale defavorabile funcționarului evaluat, fără ca persoana interesată să fi fost avertizată în mod formal, în scris, cu privire la acest aspect în cursul perioadei de evaluare și fără ca vreun document să cuprindă aceste elemente în dosarul său individual.

(a se vedea punctele 57-59 și 61)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 12 iulie 2005, De Bry/Comisia, T‑157/04, RecFP, p. I‑A‑199 și II‑901, punctele 39-41 și jurisprudența citată

2.      Cu ocazia întocmirii raportului asupra evoluției carierei se evaluează eficiența, competența și conduita în serviciu ale funcționarului în perioada de referință. Astfel, evaluarea trebuie să se refere la fapte incluse în această perioadă. Cu toate acestea, în cazul unor probleme care existau deja anterior perioadei de referință și care au persistat, o simplă menționare a acestora nu demonstrează că evaluarea nu a fost efectuată pe baza aprecierii eficienței, competenței și conduitei în serviciu a funcționarului în perioada de referință.

În plus, chiar dacă întocmirea raportului asupra evoluției carierei se bazează pe o evaluare a funcționarului în perioada de referință, nu este inadecvat ca anumite comentarii din raportul respectiv să facă referire la perioada precedentă dacă acest lucru este util pentru aprecierea evoluției eficienței, competenței și conduitei în serviciu a funcționarului în perioada de referință în raport cu perioada precedentă menționată. În această privință, trebuie acordată o importanță specială motivării unui raport asupra evoluției carierei care cuprinde aprecieri mai puțin favorabile decât cele care figurează într‑un raport precedent asupra evoluției carierei.

(a se vedea punctele 72, 75 și 76)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 10 decembrie 1992, Williams/Curtea de Conturi, T‑33/91, Rec., p. II‑2499, punctele 70 și 71; 9 martie 1999, Hubert/Comisia, T‑212/97, RecFP, p. I‑A‑41 și II‑185, punctul 95; 12 iunie 2002, Mellone/Comisia, T‑187/01, RecFP, p. I‑A‑81 și II‑389, punctul 49; 30 septembrie 2004, Ferrer de Moncada/Comisia, T‑16/03, RecFP, p. I‑A‑261 și II‑1163, punctul 53; 16 mai 2006, Martin Magone/Comisia, T‑73/05, nepublicată încă în Recueil, punctul 26; 10 octombrie 2006, Van der Spree/Comisia, T‑182/04, nepublicată încă în Recueil, punctul 83

3.      Administrația are obligația de a motiva raportul asupra evoluției carierei în mod suficient și circumstanțiat și de a pune persoana interesată în măsură să formuleze observații cu privire la această motivare, respectarea acestor cerințe fiind cu atât mai importantă atunci când evaluarea cunoaște un regres față de evaluarea anterioară. De asemenea, trebuie acordată o atenție specială motivării atunci când raportul cuprinde aprecieri mai puțin favorabile decât cele care figurează într‑un raport precedent.

Comentariile descriptive care figurează într‑un raport de evaluare au ca obiect justificarea aprecierilor analitice. Aceste comentarii servesc drept bază pentru efectuarea evaluării și permit funcționarului să înțeleagă evaluarea obținută. Prin urmare, având în vedere rolul lor predominant în întocmirea raportului asupra evoluției carierei, comentariile trebuie să fie coerente cu calificativele acordate, astfel încât evaluarea trebuie considerată drept o transcriere în cifre sau analitică a comentariilor.

(a se vedea punctele 91 și 92)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Ferrer de Moncada/Comisia, citată anterior, punctul 53; De Bry/Comisia, citată anterior, punctul 67; Martin/Magone, citată anterior, punctul 48