Cauza C‑359/16
Procedură penală
împotriva
Altun și alții
(cerere de decizie preliminară formulată de Hof van Cassatie)
„Trimitere preliminară – Lucrători migranți – Securitate socială – Legislație aplicabilă – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Articolul 14 punctul 1 litera (a) – Lucrători detașați – Regulamentul (CEE) nr. 574/72 – Articolul 11 alineatul (1) litera (a) – Certificat E 101 – Forță probatorie – Certificat obținut sau invocat în mod fraudulos”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 februarie 2018
1. Securitate socială – Lucrători migranți – Legislație aplicabilă – Lucrători detașați într‑un alt stat membru decât cel de stabilire a angajatorului – Certificat E 101 eliberat de instituția competentă a statului membru de stabilire – Forță probantă față de instituțiile de securitate socială ale altor state membre – Limite – Obligație de reexaminare în caz de îndoieli exprimate de o instituție a unui alt stat membru – Procedură de conciliere în fața comisiei administrative pentru securitate socială în caz de dezacord – Procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în caz de neconciliere
[art. 4 alin. (3) TUE; art. 259 TFUE; Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 14 pct. 1 lit. (a), art. 80, art. 84a alin. (3) și Regulamentul nr. 574/72 al Consiliului, art. 11 alin. (1) lit. (a)]
2. Securitate socială – Lucrători migranți – Legislație aplicabilă – Lucrători detașați într‑un alt stat membru decât cel de stabilire a angajatorului – Certificat E 101 eliberat de instituția competentă a statului membru de stabilire – Forță probantă față de instituțiile de securitate socială ale celorlalte state membre, precum și față de instanțele acestora din urmă – Certificat obținut sau invocat în mod fraudulos – Cererea statului membru de detașare de reexaminare și de retragere a certificatului respectiv în lumina unor elemente strânse în cadrul unei anchete judiciare prin care s‑a decis obținerea sa frauduloasă – Neluarea în considerare de către instituția emitentă a acestor elemente în vederea reexaminării temeiniciei eliberării certificatului menționat – Dreptul instanței naționale de a înlătura certificatul
[Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 14 pct. 1 lit. (a) și Regulamentul nr. 574/72 al Consiliului, art. 11 alin. (1) lit. (a)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 38-45)
2. Articolul 14 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 631/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004, și articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, trebuie să fie interpretate în sensul că, atunci când instituția statului membru în care au fost detașați lucrătorii a sesizat instituția emitentă a certificatelor E 101 cu o cerere de reexaminare și de retragere a acestora în lumina elementelor strânse în cadrul unei anchete judiciare care a permis să se constate că certificatele respective au fost obținute sau invocate în mod fraudulos și că instituția emitentă a omis să ia în considerare aceste elemente în vederea reexaminării temeiniciei eliberării certificatelor menționate, instanța națională poate, în cadrul unei proceduri inițiate împotriva persoanelor bănuite că au recurs la lucrători detașați pe baza unor astfel de certificate, să le înlăture dacă, pe baza elementelor menționate și cu respectarea garanțiilor inerente dreptului la un proces echitabil care trebuie acordate acestor persoane, constată existența unei asemenea fraude.
În acest sens, aplicarea reglementării Uniunii nu poate fi extinsă astfel încât să acopere operațiunile care sunt realizate în scopul de a beneficia în mod fraudulos sau abuziv de avantajele prevăzute de dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iulie 2007, Kofoed, C‑321/05, EU:C:2007:408, punctul 38, precum și Hotărârea din 22 noiembrie 2017, Cussens și alții, C‑251/16, EU:C:2017:881, punctul 27).
În special, constatarea unei fraude se întemeiază pe o serie concordantă de indicii care stabilesc întrunirea unui element obiectiv și a unui element subiectiv.
Astfel, pe de o parte, elementul obiectiv constă în faptul că nu sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea obținerii și a invocării unui certificat E 101, prevăzute în titlul II din Regulamentul nr. 1408/71 și amintite la punctul 34 din prezenta hotărâre.
Pe de altă parte, elementul subiectiv corespunde intenției persoanelor interesate de a evita sau de a eluda condițiile eliberării certificatului menționat, în vederea obținerii avantajului aferent acestuia.
Obținerea frauduloasă a unui certificat E 101 poate decurge astfel dintr‑o acțiune voluntară, precum cea a prezentării eronate a situației reale a lucrătorului detașat sau a întreprinderii care detașează lucrătorul, sau dintr‑o omisiune voluntară, precum disimularea unei informații pertinente, cu intenția de a eluda condițiile de aplicare a articolului 14 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71.
(a se vedea punctele 49-53 și 61 și dispozitivul)