Acțiune introdusă la 12 octombrie 2012 - Comisia Europeană/Ungaria
(Cauza C-462/12)
Limba de procedură: maghiara
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braun și K. Talabér-Ritz, agenți)
Pârâtă: Ungaria
Concluziile reclamantei
1. Constatarea faptului că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 12 și 14 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea)
în măsura în care a impus, prin adoptarea Legii nr. XCIV din 2010 privind taxa specială aplicabilă anumitor sectoare de activitate (az egyes ágazatokat terhelő különadóról szóló 2010. évi XCIV. törvény), plata unei taxe speciale, în cadrul autorizării generale, întreprinderilor care furnizează servicii de telecomunicații, și
în măsura în care nu a adus la cunoștința persoanelor interesate intenția de a modifica autorizațiile generale, drepturile și condițiile [de utilizare și de instalare] și nu le-a acordat acestora un termen suficient pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la modificările preconizate.
2. Obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Legea nr. XCIV din 2010 privind taxa specială aplicabilă anumitor sectoare de activitate (az egyes ágazatokat terhelő különadóról szóló 2010. évi XCIV. törvény) prevede o nouă taxă, denumită taxă specială, în sarcina a trei principale sectoare de activitate din economia Ungariei - sectorul comerțului cu amănuntul, activitățile de telecomunicații și activitățile comerciale privind aprovizionarea cu energie -, pe care persoanele interesate trebuie să o plătească timp de trei ani consecutivi pe baza cifrei de afaceri înregistrate înainte de deducerea impozitului.
În susținerea cererii sale în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, Comisia a invocat următoarele motive și argumente:
Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului prevede că obiectivul acesteia constă în a realiza o piață internă în domeniul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, prin armonizarea și simplificarea normelor și a condițiilor de autorizare. În acest sens, directiva subliniază voința legiuitorului de a nu permite sistemului de autorizare să denatureze concurența sau să împiedice accesul pe piață.
Directiva prevede norme referitoare la procedurile de autorizare și la conținutul autorizațiilor, precum și la natura și întinderea sarcinilor economice care pot fi impuse în legătură cu aceste proceduri. În conformitate cu articolul 12 din directivă, orice taxă administrativă impusă întreprinderilor care furnizează un serviciu sau o rețea în cadrul autorizației generale sau cărora li s-a acordat un drept de utilizare acoperă numai costurile administrative aferente gestionării, controlării și aplicării sistemului de autorizare generală, a drepturilor de utilizare și a anumitor obligații specifice precum, precum și cheltuieli aferente lucrărilor de reglementare care implică elaborarea și punerea în aplicare a legislației derivate și a deciziilor administrative.
În ceea ce privește taxa specială, serviciile de comunicații electronice trebuie să suporte, pe lângă cheltuielile administrative și cheltuielile de control, o nouă redevență financiară, care însă, contrar dispozițiilor articolului 12 din directivă, nu are rolul de a finanța cheltuielile administrative care vor fi efectuate în legătură cu regimul de autorizare generală, ci vor fi destinate acoperirii cheltuielilor bugetare ale Ungariei.
Comisia consideră că taxa specială astfel colectată are caracterul unei sarcini care incumbă serviciilor de comunicații electronice în cadrul autorizării generale, mărește în mod semnificativ sarcina financiară a furnizorilor acestui serviciu, constituie un obstacol în calea liberei circulații a serviciilor de telecomunicații și are ca obiectiv finanțarea unor cheltuieli a căror acoperire nu este autorizată de directivă; prin urmare, taxa specială este incompatibilă cu articolul 12 din directivă.
În sfârșit, Comisia consideră că Ungaria nu a informat în mod corespunzător persoanele interesate în legătură cu intenția sa de a modifica autorizările generale și drepturile și condițiile [de utilizare sau de instalare] și nici nu le-a acordat acestora un termen suficient pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la modificările preconizate. Acționând astfel, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 14 din directivă.
____________