HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)
13 septembrie 2011(*)
„Directiva 2000/78/CE – Articolul 2 alineatul (5), articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) – Interzicerea discriminărilor pe motive de vârstă – Piloți de linie – Convenție colectivă – Clauză privind încetarea automată a contractelor de muncă la 60 de ani”
În cauza C‑447/09,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Bundesarbeitsgericht (Germania), prin decizia din 17 iunie 2009, primită de Curte la 18 noiembrie 2009, în procedura
Reinhard Prigge,
Michael Fromm,
Volker Lambach
împotriva
Deutsche Lufthansa AG,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul V. Skouris, președinte, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts, J.-C. Bonichot, K. Schiemann, D. Šváby, președinți de cameră, doamna R. Silva de Lapuerta, domnul E. Juhász, doamnele P. Lindh (raportor), M. Berger, A. Prechal și domnul E. Jarašiūnas, judecători,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: domnul K. Malacek, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 8 martie 2011,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru domnii Prigge, Fromm și Lambach, de E. Helmig și de J. Rodríguez Nieto, Rechtsanwälte;
– pentru Deutsche Lufthansa AG, de K. Streichardt și de C. Kremser‑Wolf, Rechtsanwältinnen;
– pentru guvernul german, de domnii J. Möller și C. Blaschke, în calitate de agenți;
– pentru Irlanda, de domnul D. O’Hagan, în calitate de agent, asistat de D. Keane, SC;
– pentru Comisia Europeană, de domnii J. Enegren și V. Kreuschitz, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 19 mai 2011,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 2 alineatul (5), a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnii Prigge, Fromm și Lambach, pe de o parte, și angajatorul acestora, Deutsche Lufthansa AG (denumită în continuare „Deutsche Lufthansa”), pe de altă parte, având ca obiect încetarea de drept la vârsta de 60 de ani a contractelor lor de muncă, în temeiul unei clauze dintr‑o convenție colectivă.
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii
3 Potrivit articolului 1, Directiva 2000/78 are ca obiect stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament.
4 În considerentele (23), (25) și (36) ale acestei directive se stabilește:
„(23) În împrejurări foarte limitate, un tratament diferențiat poate fi justificat atunci când o caracteristică legată de religie sau de convingeri, de un handicap, de vârstă sau de orientare sexuală constituie o cerință profesională esențială și determinantă, în măsura în care obiectivul este legitim, iar cerința proporționată. [...]
[...]
(25) Interzicerea discriminărilor pe criterii de vârstă constituie un element esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite în [L]iniile directoare privind ocuparea forței de muncă [din 2000, aprobate de Consiliul European de la Helsinki la 10 și 11 decembrie 1999] și încurajarea diversității la încadrarea în muncă; cu toate acestea, diferențele de tratament legate de vârstă pot fi justificate în anumite împrejurări și necesită dispoziții specifice care pot varia în funcție de situația statelor membre; este, așadar, esențial să se facă distincție între diferențele de tratament care sunt justificate, îndeosebi prin obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, și discriminările care trebuie să fie interzise.
[...]
(36) Statele membre pot să încredințeze partenerilor sociali, la cererea lor, punerea în aplicare a prezentei directive, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la convenții colective, cu condiția de a adopta toate dispozițiile necesare care le permit să fie în orice moment în măsură să garanteze rezultatele impuse de prezenta directivă.”
5 Articolul 2 din directiva amintită, intitulat „Conceptul de discriminare”, prevede:
„(1) În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.
(2) În sensul alineatului (1):
(a) o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1;
[...]
(5) Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor prevăzute de legislația națională care, într‑o societate democratică, sunt necesare pentru securitatea publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor penale, protecția sănătății publice și protecția drepturilor și libertăților semenilor.”
6 Articolul 3 din aceeași directivă, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1) litera (c) că aceasta se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește, între altele, condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere.
7 Articolul 4 din Directiva 2000/78, intitulat „Cerințe profesionale”, prevede la alineatul (1):
„Fără a aduce atingere articolului 2 alineatele (1) și (2), statele membre pot să prevadă că un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporționată.”
8 Articolul 6 din această directivă, intitulat „Justificarea unui tratament diferențiat pe motive de vârstă”, prevede la alineatul (1):
„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.
Tratamentul diferențiat se poate referi în special la:
(a) aplicarea unor condiții speciale de acces la un loc de muncă și la formarea profesională, de încadrare și de muncă, inclusiv a condițiilor de concediere și de remunerare, pentru tineri, lucrători în vârstă și pentru cei care au persoane în întreținere, pentru a favoriza integrarea lor profesională sau pentru a le asigura protecția;
(b) stabilirea unor condiții minime de vârstă, de experiență profesională sau de vechime în muncă, pentru accesul la încadrare în muncă sau pentru anumite avantaje legate de încadrarea în muncă;
(c) stabilirea unei vârste maxime pentru încadrare, bazată pe formarea necesară pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării.”
9 Articolul 16 din directiva menționată prevede:
„Statele membre iau măsurile necesare:
[...]
(b) declarării drept nule și neavenite sau modificării dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament, prevăzute în contractele sau convențiile colective [...]”
10 La articolul 18 din Directiva 2000/79 se prevede:
„Statele membre [...] pot încredința partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, punerea în aplicare a prezentei directive pentru acele dispoziții privind acordurile colective. În acest caz, statele membre se asigură că, până la 2 decembrie 2003, partenerii sociali au pus în aplicare dispozițiile necesare prin intermediul unui acord, statele membre respective trebuind să ia toate măsurile necesare care să le permită să fie în orice moment în măsură să garanteze rezultatele impuse de prezenta directivă. [...]
Pentru a ține seama de condițiile speciale, statele membre pot dispune, dacă este necesar, de un termen suplimentar de 3 ani începând cu 2 decembrie 2003 sau de un total de 6 ani pentru a pune în aplicare dispozițiile prezentei directive privind discriminarea pe motive de vârstă și handicap. În acest caz, statele membre informează imediat Comisia cu privire la acestea. Orice stat membru care alege să recurgă la acest termen suplimentar prezintă un raport anual Comisiei privind măsurile pe care le ia pentru a rezolva problemele de discriminare pe motive de vârstă și handicap și privind progresul realizat în scopul punerii în aplicare a directivei. Comisia prezintă un raport anual Consiliului.
[...]”
11 Republica Federală Germania a utilizat această posibilitate, astfel încât transpunerea dispozițiilor directivei privind discriminarea pe motive de vârstă și de handicap trebuia să aibă loc în acest stat membru până la 2 decembrie 2006.
Reglementarea profesiei de pilot
Reglementarea internațională
12 Reglementarea internațională privind piloții privați, profesioniști sau de linie este stabilită de o instituție internațională, Joint Aviation Authorities, a cărei membră este Republica Federală Germania. Una dintre aceste reglementări, Joint Aviation Requirements – Flight Crew Licensing 1 (denumită în continuare „JAR‑FCL 1”), a fost adoptată la 15 aprilie 2003.
13 JAR‑FCL 1 a fost publicată de Ministerul Federal al Transporturilor, Construcțiilor și Locuinței în Bundesanzeiger nr. 80a din 29 aprilie 2003.
14 La punctul 1.060 din JAR‑FCL 1 se prevede:
„Restricții privind titularii de licențe de zbor în vârstă de peste 60 de ani:
a) între 60 și 64 de ani:
titularul unei licențe de pilot în vârstă de peste 60 de ani nu mai poate exercita activitatea de pilot pe un avion de transport comercial decât dacă:
1) este membru al unui echipaj compus din mai mulți piloți,
2) iar ceilalți piloți nu au împlinit încă vârsta de 60 de ani.
b) după 65 de ani:
titularul unei licențe de pilot cu vârsta peste 65 de ani nu mai poate exercita activitatea de pilot pe un avion de transport comercial.”
Reglementarea națională
15 Articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul privind autorizarea traficului aerian (Luftverkehrs‑Zulassungs‑Ordnung), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de modificare a dispozițiilor de drept aerian privind echipajele (Verordnung zur Änderung luftrechtlicher Vorschriften über Anforderungen an Flugbesatzungen) din 10 februarie 2003 (BGBl. 2003 I, p. 182), prevede:
„Condițiile privind calificarea profesională și examenele pentru obținerea unei licențe, drepturile acordate prin aceasta, inclusiv calificările, durata de valabilitate, prelungirea și reînnoirea, precum și alte condiții de exercitare a drepturilor conferite printr‑o licență sau printr‑o calificare sunt reglementate prin Regulamentul privind personalul companiilor aeriene [(Verordnung über Luftfahrtpersonal)] [...]”
16 La articolul 4 din Primul regulament de punere în aplicare a Regulamentului privind personalul companiilor aeriene (Erste Durchführungsverordnung zur Verordnung über Luftfahrtpersonal) din 15 aprilie 2003 (Bundesanzeiger nr. 82b din 3 mai 2003) se prevede:
„După împlinirea vârstei de 60 de ani și până la împlinirea vârstei de 65 de ani, titularul unei licențe de pilot profesionist sau de pilot de linie, emisă în Republica Federală Germania, sau a unei licențe obținute în conformitate cu articolul 46 alineatul 5 din Regulamentului privind personalul companiilor aeriene poate exercita și drepturile conferite prin licență în avioane al căror echipaj este format din minimum un pilot, în cadrul transportului aerian comercial de pasageri, de poștă și/sau de mărfuri, limitat la teritoriul Germaniei.
După vârsta de 65 de ani, titularul unei licențe de pilot nu mai poate pilota un avion de transport comercial de pasageri, de poștă și/sau de mărfuri.”
Convenția colectivă nr. 5a
17 Raporturile de muncă dintre părțile din acțiunea principală sunt reglementate prin Convenția colectivă generală nr. 5a privind personalul de bord al Deutsche Lufthansa, în versiunea în vigoare începând cu 14 ianuarie 2005 (denumită în continuare „convenția colectivă nr. 5a”).
18 Articolul 19 alineatul (1) din convenția colectivă nr. 5a are următorul cuprins:
„Raportul de muncă încetează – fără a fi necesară rezilierea contractului – la sfârșitul lunii în cursul căreia se împlinește vârsta de 60 de ani. […]”
Reglementarea națională privind munca și egalitatea de tratament
19 Articolul 14 din Legea privind munca cu normă redusă și contractele pe durată determinată, de modificare și de abrogare a unor dispoziții de drept al muncii (Gesetz über Teilzeitarbeit und befristete Arbeitsverträge und zur Änderung und Aufhebung arbeitsrechtlicher Bestimmungen), din 21 decembrie 2000 (BGBl. 2000 I, p. 1966, denumită în continuare „TzBfG”) prevede:
„(1) Contractul de muncă se poate încheia pe durată determinată în cazul în care se justifică printr‑un motiv obiectiv [...]”
20 Prin Legea generală privind egalitatea de tratament (Allgemeines Gleichbehandlungsgesetz) din 14 august 2006 (BGBl. 2006 I. p. 1897, denumită în continuare „AGG”) a fost transpusă Directiva 2000/78.
21 La articolele 1-3, 7, 8 și 10 din AGG se prevede:
„Articolul 1 – Obiectivul legii
Prezenta lege are drept obiectiv să împiedice sau să elimine orice dezavantaj pe motive de rasă sau origine etnică, sex, religie sau credință, handicap, vârstă sau identitate sexuală.
Articolul 2 – Domeniul de aplicare
(1) În temeiul prezentei legi, discriminările întemeiate pe unul dintre motivele enumerate la articolul 1 sunt ilicite în raport cu:
[...]
2. condițiile de încadrare în muncă și de muncă, inclusiv remunerarea și condițiile de concediere, în special cele înscrise în convențiile colective și în contractele individuale de muncă, precum și măsurile adoptate în cadrul executării și al încetării unui raport de muncă și în cazul unei avansări în funcție.
[...]
Articolul 3 – Definiții
(1) Are loc o discriminare directă atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană, într‑o situație comparabilă, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1 […]
[...]
Articolul 7 – Interdicția discriminării
(1) Lucrătorii nu pot face obiectul unei discriminări pe baza unuia dintre motivele enumerate la articolul 1 […]
(2) Sunt nule dispozițiile cuprinse în acorduri care încalcă interdicția discriminării în sensul alineatului (1).
[...]
Articolul 8 – Autorizarea unui tratament diferențiat în temeiul cerințelor profesionale
(1) Un tratament diferențiat în raport cu unul dintre motivele vizate la articolul 1 este permis în cazul în care, dată fiind natura unei activități profesionale sau a condițiilor exercitării acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă și în măsura în care obiectivul este legitim, iar cerința este proporțională.
[...]
Articolul 10 – Autorizarea tratamentului diferențiat pe motive de vârstă
(1) Fără a se aduce atingere articolului 8, un tratament diferențiat pe motive de vârstă este de asemenea autorizat atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv legitim. Mijloacele puse în aplicare pentru realizarea acestui obiectiv trebuie să fie corespunzătoare și necesare. Aceste tratamente diferențiate pot cuprinde printre altele:
[...]”
Acțiunea principală și întrebarea preliminară
22 Domnii Prigge, Fromm și Lambach au fost angajați ai Deutsche Lufthansa o perioadă îndelungată, în calitate de piloți și ulterior în calitate de piloți comandanți.
23 În temeiul articolului 19 alineatul 1 din Convenția colectivă nr. 5a, contractele de muncă ale acestora au luat sfârșit în 2006 și, respectiv, în 2007, atunci când au împlinit vârsta de 60 de ani.
24 Reclamanții din acțiunea principală, considerând că sunt victimele unei discriminări pe motive de vârstă, contrară Directivei 2000/78 și AGG, au sesizat Arbeitsgericht Frankfurt am Main solicitând acestei instanțe să constate că raporturile de muncă ale acestora cu Deutsche Lufthansa nu au încetat la finalul lunii în care au împlinit vârsta de 60 de ani și să dispună continuarea contractelor de muncă amintite.
25 Arbeitsgericht Frankfurt am Main a respins acțiunea acestora, iar Landesarbeitsgericht Hessen a respins apelul formulat de ei. Ulterior, reclamanții menționați au formulat recurs la Bundesarbeitsgericht.
26 Instanța menționată arată că, până la intrarea în vigoare a AGG, considera valide dispozițiile precum articolul 19 alineatul 1 din Convenția colectivă nr. 5a. Astfel, în măsura în care articolul 14 alineatul 1 din TzBfG permite să se limiteze durata contractului de muncă în cazul în care există un motiv obiectiv pentru aceasta, instanța menționată considera că o limită de vârstă prevăzută printr‑o convenție colectivă putea fi justificată și printr‑un motiv obiectiv, în sensul articolului 14 alineatul 1 menționat.
27 Bundesarbeitsgericht consideră că, în temeiul principiului autonomiei partenerilor sociali și al libertății pe care o au aceștia în exercitarea competenței lor normative, ei pot adopta dispoziții prin care să limiteze durata contractelor de muncă prin stabilirea unei limite de vârstă. Cu toate acestea, întrucât această competență normativă este partajată cu statul, acesta din urmă ar fi impus ca limitarea duratei contractelor de muncă să fie justificată printr‑un motiv obiectiv. Partenerii sociali ar dispune totuși de o marjă de apreciere în definirea acestui motiv obiectiv. Ar rezulta din aceste principii că stabilirea unei limite de vârstă de 60 de ani pentru piloții Deutsche Lufthansa ar fi de competența partenerilor sociali.
28 În afara ipotezei în care limita de vârstă este întemeiată pe posibilitatea salariatului de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, instanța de trimitere consideră că limitarea duratei contractului de muncă în funcție de vârsta salariatului nu este justificată decât în cazul în care, ca urmare a activității exercitate de acesta, depășirea unei anumite vârste prezintă un risc. Această condiție ar fi îndeplinită în ceea ce privește piloții. Limita de vârstă pentru piloți ar garanta nu numai exercitarea corectă a activității, ci și protecția vieții și a sănătății personalului de bord, a pasagerilor și a persoanelor care locuiesc în zonele survolate. Vârsta ar fi legată în mod obiectiv de diminuarea capacităților fizice.
29 Faptul că reglementările internaționale și naționale, precum și alte convenții colective nu interzic în totalitate, ci se limitează să restrângă exercitarea profesiei de pilot după împlinirea vârstei de 60 de ani ar susține ideea că exercitarea acestei profesii după vârsta amintită ar prezenta un risc. Prin stabilirea limitei de vârstă la 60 de ani, partenerii sociali ar fi rămas în limitele competenței lor normative.
30 Bundesarbeitsgericht consideră că faptul că alte convenții colective care reglementează activitatea piloților altor societăți din cadrul grupului căruia îi aparține Deutsche Lufthansa nu prevăd vârsta de 60 de ani ca limită de vârstă nu aduce atingere principiului egalității. Astfel, aceste alte convenții ar fi fost negociate de alți parteneri sociali și pentru alte întreprinderi.
31 Bundesarbeitsgericht ridică problema dacă, ulterior intrării în vigoare a Directivei 2000/78 și a AGG, o interpretare a articolului 14 alineatul 1 din TzBfG conformă dreptului Uniunii nu ar avea drept efect lipsirea de validitate a limitei de vârstă de 60 de ani pentru piloții Deutsche Lufthansa.
32 Potrivit instanței menționate, articolul 19 alineatul 1 din Convenția colectivă nr. 5a instituie un tratament diferențiat întemeiat direct pe criteriul vârstei. Aceasta consideră că obiectivul vizat de limitarea la 60 de ani a vârstei piloților îl constituie garantarea securității traficului aerian. Așadar, instanța ridică problema dacă această diferență de tratament este sau nu este contrară directivei amintite și/sau principiilor generale de drept al Uniunii.
33 În primul rând, instanța de trimitere ridică problema dacă limita de vârstă prevăzută la articolul 19 alineatul 1 din Convenția colectivă nr. 5a intră în domeniul de aplicare al directivei amintite. Astfel, întrucât este întemeiată pe obiectivul de securitate a traficului aerian, această măsură ar fi necesară pentru securitatea publică în sensul articolului 2 alineatul (5) din aceeași directivă. Cu toate acestea, Bundesarbeitsgericht ridică problema dacă convențiile colective pot constitui „măsuri prevăzute de legislația națională”, în sensul dispoziției amintite.
34 În al doilea rând și în ipoteza în care măsura limitei de vârstă ar face parte din domeniul de aplicare al Directivei 2000/78, această instanță ridică problema dacă obiectivul de securitate a traficului aerian ar putea figura printre obiectivele vizate la articolul 6 alineatul (1) din această directivă. Instanța a remarcat că, în vederea interpretării acestei dispoziții, Curtea nu s‑a pronunțat până acum decât cu privire la măsuri prin care se urmăresc obiective de politică socială, fără a se pronunța în mod explicit cu privire la măsurile prin care se urmăresc alte obiective. În cazul în care obiectivul de garantare a securității traficului aerian s‑ar afla printre cele vizate la articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată, s‑ar impune să se verifice dacă limitarea la 60 de ani a vârstei piloților este adecvată și necesară pentru realizarea acestui obiectiv.
35 În cele din urmă, în al treilea rând, Bundesarbeitsgericht ridică problema dacă limitarea la 60 de ani a vârstei piloților nu ar putea fi justificată prin aplicarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78. Astfel, faptul de a garanta securitatea aeriană ar putea constitui un obiectiv legitim care justifică impunerea unei cerințe profesionale referitoare la vârstă. În acest caz, instanța menționată ridică problema dacă limita de vârstă poate fi stabilită de partenerii sociali în cadrul unei convenții colective sau dacă aceasta aparține sferei de competență normativă a statului. În această privință, instanța de trimitere arată că reglementarea națională se limitează să restrângă exercitarea profesiei de pilot între 60 și 65 de ani, fără a o interzice.
36 În aceste condiții, Bundesarbeitsgericht a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„Articolul 2 alineatul (5), articolul 4 alineatul (1) și/sau articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 [...] și/sau principiul general de drept comunitar care interzice discriminările pe motive de vârstă trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național care permit stabilirea prin convenție colectivă a unei limite de vârstă de 60 de ani pentru piloți în scopul de a garanta securitatea aeriană?”
Cu privire la întrebarea preliminară
Observații introductive
37 Pentru a răspunde la întrebarea adresată, se impune, cu titlu introductiv, să se examineze, pe de o parte, dacă clauza din convenția colectivă din acțiunea principală intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78 și cuprinde un tratament diferențiat întemeiat pe vârstă și, pe de altă parte, dacă această directivă trebuie interpretată în sensul că se opune ca tratamentul diferențiat în funcție de vârstă să fie cuprins în clauzele unei convenții colective precum cea din acțiunea principală.
38 În ceea ce privește aplicarea Directivei 2000/78, trebuie amintit că Curtea a recunoscut existența unui principiu al nediscriminării pe motive de vârstă care trebuie considerat un principiu general al dreptului Uniunii și care a fost concretizat prin Directiva 2000/78 în domeniul încadrării în muncă și al muncii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 ianuarie 2010, Kücükdeveci, C‑555/07, Rep., p. I‑365, punctul 21). Interdicția discriminării de orice fel, bazată, între altele, pe motive precum vârsta, este prevăzută la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care, începând cu 1 decembrie 2009, are aceeași valoare juridică precum tratatele.
39 Pe de altă parte, atât din titlul și din preambulul său, cât și din conținutul și din finalitatea directivei menționate rezultă că aceasta urmărește să stabilească un cadru general pentru a asigura oricărei persoane egalitatea de tratament „în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă”, oferindu‑i o protecție eficientă împotriva discriminărilor bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1 din aceasta, printre care se numără vârsta (a se vedea Hotărârea din 12 octombrie 2010, Ingeniørforeningen i Danmark, C‑499/08, Rep., p. I‑9343, punctul 19).
40 Reiese din articolul 3 alineatul (1) litera (c) din directiva menționată că aceasta se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește, între altele, condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere.
41 Prin prevederea că raportul de muncă al piloților încetează la sfârșitul lunii în care împlinesc 60 de ani, fără a fi necesară rezilierea contractului de muncă, articolul 19 alineatul 1 din Convenția colectivă nr. 5a vizează condițiile de încadrare în muncă ale acestor lucrători, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78. Prin urmare, directiva menționată se aplică unei situații precum cele care au dat naștere litigiului cu a cărui soluționare a fost sesizată instanța de trimitere.
42 În ceea ce privește aspectul dacă măsura în discuție în acțiunea principală instituie o discriminare pe motive de vârstă în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78, trebuie amintit că, potrivit acestei dispoziții, prin „principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1” din această directivă. Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din directiva menționată precizează că, în sensul alineatului (1), o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este tratată o altă persoană care se află într‑o situație asemănătoare, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1 din aceeași directivă.
43 În speță, articolul 19 alineatul 1 din Convenția colectivă nr. 5a prevede că raportul de muncă al unui pilot din cadrul Deutsche Lufthansa, întemeiat pe convenția colectivă amintită, încetează de plin drept atunci când acesta împlinește vârsta de 60 de ani.
44 Or, un astfel de pilot se află într‑o situație comparabilă cu cea a unui pilot mai tânăr care desfășoară aceeași activitate pentru aceeași companie aeriană și/sau o activitate reglementată prin aceeași convenție colectivă. Primul pilot, al cărui contract de muncă încetează automat la împlinirea vârstei de 60 de ani, este tratat mai puțin favorabil, ca urmare a vârstei sale, decât cel de al doilea.
45 În consecință, măsura în discuție în acțiunea principală instituie un tratament diferențiat întemeiat direct pe criteriul vârstei, în sensul dispozițiilor articolului 1 coroborat cu articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78.
46 Trebuie amintit că împrejurarea că reglementarea națională, în speță, potrivit indicațiilor instanței de trimitere, articolul 14 alineatul 1 din TzBfG, poate autoriza pentru un motiv obiectiv ca o convenție colectivă să prevadă încetarea automată a contractelor de muncă la o vârstă determinată nu înlătură, în ceea ce privește convenția colectivă vizată, obligația de conformitate cu dreptul Uniunii și, în special, cu Directiva 2000/78 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 octombrie 2010, Rosenbladt, C‑45/09, Rep., p. I‑9391, punctul 53).
47 Astfel, în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, dreptul la negociere colectivă prevăzut la articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie exercitat în conformitate cu acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 2007, International Transport Workers’ Federation și Finnish Seamen’s Union, cunoscută sub numele „Viking Line”, C‑438/05, Rep., p. I‑10779, punctul 44, precum și Hotărârea din 18 decembrie 2007, Laval un Partneri, C‑341/05, Rep., p. I‑11767, punctul 91).
48 În consecință, în cazul în care adoptă măsuri care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78, care concretizează, în domeniul încadrării în muncă și al muncii, principiul nediscriminării pe motive de vârstă, partenerii sociali trebuie să respecte această directivă în cadrul activităților lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 octombrie 1993, Enderby, C‑127/92, Rec., p. I‑5535, punctul 22).
49 Astfel, reiese cu claritate din articolul 16 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78 că, precum actele cu putere de lege și actele administrative, și convențiile colective trebuie să respecte principiul pus în aplicare prin această directivă.
50 Întrucât instanța de trimitere a solicitat Curții interpretarea articolului 2 alineatul (5), a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, se impune să se examineze clauza din convenția colectivă din acțiunea principală în mod succesiv, în raport cu fiecare dintre aceste dispoziții și cu obiectivul sau cu obiectivele urmărite prin această măsură.
51 Reiese din explicațiile prezentate de instanța de trimitere că partenerii sociali ar fi prevăzut încetarea automată a contractelor de muncă ale piloților la vârsta de 60 de ani în scopul garantării securității traficului aerian. În observațiile formulate, guvernul german consideră că limita de vârstă convenită de partenerii sociali este necesară pentru protecția sănătății. Astfel, excluderea piloților cu vârsta peste 60 de ani de la traficul aerian ar permite evitarea riscului de accident, precum și protejarea sănătății piloților, a pasagerilor și a locuitorilor din zonele survolate. Directiva 2000/78 trebuie interpretată în lumina acestor considerații.
Cu privire la interpretarea articolului 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78
52 Articolul 2 din Directiva 2000/78, intitulat „Conceptul de discriminare”, are drept obiect definirea principiului egalității de tratament în sensul acestei directive. Potrivit articolului 2 alineatul (1), acest principiu se definește ca absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazată pe unul dintre motivele menționate la articolul 1 din directiva menționată.
53 Articolul 2 alineatele 2-4 din Directiva 2000/78 definește comportamentele care sunt considerate discriminări în sensul articolului 2 alineatul (1) din această directivă.
54 Potrivit articolului 2 alineatul (5) din directiva menționată, aceasta „nu aduce atingere măsurilor prevăzute de legislația națională care, într‑o societate democratică, sunt necesare pentru securitatea publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor penale, protecția sănătății publice și protecția drepturilor și libertăților semenilor”.
55 Prin adoptarea acestei dispoziții, legiuitorul Uniunii a urmărit să prevină și să arbitreze un conflict în materie de încadrare în muncă și de muncă între, pe de o parte, principiul egalității de tratament și, pe de altă parte, necesitatea de a asigura ordinea, securitatea și sănătatea publică, prevenirea infracțiunilor, precum și protecția drepturilor și libertăților individuale, care sunt indispensabile funcționării unei societăți democratice. Legiuitorul menționat a decis că, în anumite cazuri enumerate la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78, principiile stabilite prin aceasta nu sunt aplicabile în cazul unor măsuri care prevăd un tratament diferențiat bazat pe unul dintre motivele enumerate la articolul 1 din această directivă, cu condiția totuși ca aceste măsuri să fie „necesare” pentru realizarea obiectivelor sus‑menționate.
56 Pe de altă parte, întrucât articolul 2 alineatul (5) menționat instituie o derogare de la principiul interzicerii discriminărilor, acesta trebuie interpretat în mod restrictiv. Termenii utilizați în această dispoziție sugerează de asemenea o astfel de abordare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 ianuarie 2010, Petersen, C‑341/08, Rep., p. I‑47, punctul 60).
57 În consecință, trebuie să se identifice, pe de o parte, dacă securitatea aeriană se numără printre obiectivele enumerate la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78 și, pe de altă parte, dacă articolul 19 alineatul 1 din Convenția colectivă nr. 5a constituie o măsură prevăzută de legislația națională, în sensul aceleiași dispoziții.
58 În ceea ce privește securitatea aeriană, reiese că măsurile prin care se urmărește evitarea accidentelor aeronautice prin intermediul controlului aptitudinii și al capacităților fizice ale piloților având drept scop ca erorile umane să nu se afle la originea acestor accidente reprezintă incontestabil măsuri de natură să asigure securitatea publică, în sensul articolului 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78.
59 În ceea ce privește aspectul dacă o măsură adoptată prin intermediul unui acord colectiv poate constitui o măsură prevăzută de legislația națională, trebuie arătat, astfel cum a procedat avocatul general la punctul 51 din concluzii, că, la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78, legiuitorul Uniunii a vizat măsurile care aparțin „legislației naționale”, pe când nici articolul 4 alineatul (1), nici articolul 6 alineatul (1) din această directivă nu se referă la vreun instrument juridic anume.
60 Curtea a decis deja că partenerii sociali nu constituie entități de drept public [a se vedea, în contextul articolului 3 alineatul (10) din Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO 1997, L 18, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 29), Hotărârea Laval un Partneri, citată anterior, punctul 84].
61 Această considerație nu împiedică totuși statele membre să autorizeze, prin norme de abilitare, partenerii sociali să adopte măsuri, în sensul articolului 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78, în domeniile vizate în această dispoziție și care intră în sfera acordurilor colective. Aceste norme de abilitare trebuie să fie suficient de precise pentru a garanta că măsurile menționate respectă cerințele enunțate la articolul 2 alineatul (5) menționat.
62 În ceea ce privește măsura în cauză în acțiunea principală, partenerii sociali ar fi considerat că se impune să se limiteze la vârsta de 60 de ani posibilitatea piloților de a‑și exercita activitățile din motive care țin de securitatea pasagerilor și a locuitorilor din zonele survolate, dar și de sănătatea și de securitatea piloților înșiși. Această măsură urmărește obiective legate de securitatea publică și de protecția sănătății și intră în sfera acordurilor colective.
63 Totuși, astfel cum s‑a arătat la punctele 14 și 16 din prezenta hotărâre, în reglementarea națională și internațională s‑a considerat că nu este necesar să li se interzică piloților să își exercite activitățile după vârsta de 60 de ani, ci numai să se restrângă această exercitare. În consecință, interdicția de a pilota după această vârstă, cuprinsă în măsura în cauză în acțiunea principală, nu era necesară pentru realizarea obiectivului urmărit.
64 Reiese din aceste considerații că articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că statele membre pot autoriza, prin norme de abilitare, partenerii sociali să adopte măsuri, în sensul acestui articol 2 alineatul (5), în domenii vizate prin această dispoziție și care intră în sfera acordurilor colective, cu condiția ca aceste norme de abilitare să fie suficient de precise pentru a garanta că măsurile menționate respectă cerințele prevăzute la articolul 2 alineatul (5) menționat. O măsură precum cea din acțiunea principală, care stabilește vârsta de 60 de ani drept vârstă limită de la care piloții nu își mai pot exercita activitatea profesională, în pofida faptului că reglementările naționale și internaționale stabilesc vârsta limită la 65 de ani, nu este o măsură necesară pentru securitatea publică și pentru protecția sănătății, în sensul aceluiași articol 2 alineatul (5).
Cu privire la interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78
65 Potrivit articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, „statele membre pot să prevadă că un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 [din această directivă] nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporționată”.
66 Reiese din modul de redactare a acestei dispoziții că, pentru a nu constitui o discriminare, tratamentul diferențiat trebuie să se întemeieze pe o caracteristică legată de unul dintre motivele vizate la articolul 1 din Directiva 2000/78, iar această caracteristică trebuie să constituie o cerință profesională „esențială și determinantă”. Curtea a decis că nu motivul pe care se bazează tratamentul diferențiat trebuie să constituie o cerință profesională „esențială și determinantă”, ci o caracteristică legată de acest motiv (a se vedea Hotărârea din 12 ianuarie 2010, Wolf, C‑229/08, Rep., p. I‑1, punctul 35).
67 În ceea ce privește piloții de linie, este esențial ca aceștia să aibă, între altele, foarte bune capacități fizice, întrucât, în cazul acestei profesii, insuficiențele de natură fizică pot avea consecințe semnificative. De asemenea, nu se poate nega că aceste capacități slăbesc odată cu înaintarea în vârstă (a se vedea în acest sens, cu privire la profesia de pompier, Hotărârea Wolf, citată anterior, punctul 41). În consecință, faptul de a poseda capacități fizice speciale poate fi considerat o „cerință profesională esențială și determinantă”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, pentru exercitarea profesiei de pilot de linie, iar deținerea unor astfel de capacități este legată de vârstă.
68 În ceea ce privește obiectivul urmărit prin această măsură, astfel cum s‑a precizat la punctul 51 din prezenta hotărâre, instanța de trimitere a arătat că partenerii sociali ar fi prevăzut încetarea automată a contractelor de muncă ale piloților la vârsta de 60 de ani în scopul garantării securității traficului aerian.
69 Un astfel de obiectiv constituie un obiectiv legitim în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78.
70 Trebuie de asemenea să se determine dacă, atunci când au decis că, de la vârsta de 60 de ani, piloții de linie nu ar mai avea capacitățile fizice necesare pentru a‑și exercita activitatea profesională, partenerii sociali au impus o cerință proporțională.
71 Trebuie arătat că, în această privință, considerentul (23) al Directivei 2000/78 precizează că, „în împrejurări foarte limitate”, un tratament diferențiat poate fi justificat atunci când o caracteristică legată, printre altele, de vârstă constituie o cerință profesională esențială și determinantă.
72 Pe de altă parte, în măsura în care permite să se deroge de la principiul nediscriminării, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 este de strictă interpretare [a se vedea, prin analogie, cu privire la discriminarea pe motive de sex, Hotărârea din 15 mai 1986, Johnston, 222/84, Rec., p. 1651, punctul 36, și Hotărârea din 26 octombrie 1999, Sirdar, C‑273/97, Rec., p. I‑7403, punctul 23, precum și, cu privire la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78, în acest sens, Hotărârea Petersen, citată anterior, punctul 60].
73 Or, astfel cum s‑a arătat la punctele 14 și 16 din prezenta hotărâre, atât reglementarea națională, cât și cea internațională prevăd posibilitatea piloților de a continua să își exercite activitățile, cu anumite restricții, între 60 și 65 de ani. Astfel, autoritățile naționale și internaționale consideră că, până la vârsta de 65 de ani, piloții au capacitățile fizice pentru a pilota, chiar dacă, între 60 și 65 de ani, aceștia nu pot exercita activitatea menționată decât în calitate de membri ai unui echipaj în care ceilalți piloți au sub 60 de ani.
74 În ceea ce îi privește, partenerii sociali ar fi considerat că, după vârsta de 60 de ani, piloții în cazul cărora este aplicabilă Convenția colectivă nr. 5a nu își mai pot exercita activitatea, nici măcar cu anumite restricții. Pe de altă parte, motivele pentru care s‑ar considera că acești piloți nu ar poseda capacitățile fizice pentru a pilota după vârsta de 60 de ani nu reies nici din înscrisurile din dosar, nici din observațiile prezentate Curții.
75 Prin stabilirea la 60 de ani a limitei de la care se consideră că piloții de linie în cazul cărora este aplicabilă Convenția colectivă nr. 5a nu mai dețin capacitățile fizice necesare pentru a‑și exercita activitatea profesională, deși reglementarea națională și internațională autorizează exercitarea acestei activități în anumite condiții până la vârsta de 65 de ani, partenerii sociali au impus piloților amintiți o cerință disproporționată în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78.
76 Reiese din aceste considerații că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o clauză din cadrul unei convenții colective precum cea din acțiunea principală să stabilească la 60 de ani vârsta limită de la care se consideră că piloții nu mai au capacitățile fizice pentru a‑și exercita activitatea profesională, deși reglementările națională și internațională stabilesc această vârstă la 65 de ani.
Cu privire la interpretarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78
77 Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78 prevede că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.
78 Astfel cum s‑a precizat la punctele 51 și 68 din prezenta hotărâre, instanța de trimitere a arătat că partenerii sociali ar fi prevăzut încetarea automată a contractelor de muncă ale piloților la vârsta de 60 de ani în scopul garantării securității traficului aerian.
79 Trebuie să se examineze dacă un astfel de obiectiv este un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78.
80 În această privință, trebuie arătat că, deși lista acestora nu este exhaustivă, obiectivele legitime enumerate în dispoziția amintită sunt legate de politica ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale.
81 Astfel, Curtea a decis că obiectivele care pot fi considerate „legitime” în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf menționat și, în consecință, de natură să justifice o derogare de la principiul interzicerii discriminărilor pe motive de vârstă sunt obiective care se încadrează în politica socială, precum cele de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale (a se vedea Hotărârea din 5 martie 2009, Age Concern England, C‑388/07, Rep., p. I‑1569, punctul 46, și Hotărârea din 18 iunie 2009, Hütter, C‑88/08, Rep., p. I‑5325, punctul 41).
82 Reiese din toate aceste elemente că un obiectiv precum securitatea aeriană nu se numără printre obiectivele vizate la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78.
83 Din toate aceste considerații rezultă că trebuie să se răspundă la întrebarea adresată după cum urmează:
– articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că statele membre pot autoriza partenerii sociali, prin norme de abilitare, să adopte măsuri, în sensul acestui articol 2 alineatul (5), în domeniile vizate în această dispoziție și care intră în sfera acordurilor colective, cu condiția ca aceste norme de abilitare să fie suficient de precise în scopul de a garanta că măsurile menționate respectă cerințele stabilite la articolul 2 alineatul (5) amintit. O măsură precum cea din acțiunea principală, care stabilește la 60 de ani vârsta limită de la care piloții nu își mai pot exercita activitatea profesională, deși reglementarea națională și cea internațională stabilesc această vârstă la 65 de ani, nu este o măsură necesară pentru securitatea publică și pentru protecția sănătății în sensul aceluiași articol 2 alineatul (5);
– articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o clauză cuprinsă într‑o convenție colectivă precum cea din acțiunea principală să stabilească la 60 de ani vârsta limită de la care se consideră că piloții nu mai au capacitățile fizice pentru a‑și exercita activitatea profesională, deși reglementarea națională și cea internațională stabilesc această vârstă la 65 de ani;
– articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că securitatea aeriană nu constituie un obiectiv legitim în sensul acestei dispoziții.
Cu privire la cheltuielile de judecată
84 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
Articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că statele membre pot autoriza partenerii sociali, prin norme de abilitare, să adopte măsuri, în sensul acestui articol 2 alineatul (5), în domeniile vizate în această dispoziție și care intră în sfera acordurilor colective, cu condiția ca aceste norme de abilitare să fie suficient de precise în scopul de a garanta că măsurile menționate respectă cerințele stabilite la articolul 2 alineatul (5) amintit. O măsură precum cea din acțiunea principală, care stabilește la 60 de ani vârsta limită de la care piloții nu își mai pot exercita activitatea profesională, deși reglementarea națională și cea internațională stabilesc această vârstă la 65 de ani, nu este o măsură necesară pentru securitatea publică și pentru protecția sănătății în sensul aceluiași articol 2 alineatul (5).
Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o clauză cuprinsă într‑o convenție colectivă precum cea din acțiunea principală să stabilească la 60 de ani vârsta limită de la care se consideră că piloții nu mai au capacitățile fizice pentru a‑și exercita activitatea profesională, deși reglementarea națională și cea internațională stabilesc această vârstă la 65 de ani.
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că securitatea aeriană nu constituie un obiectiv legitim în sensul acestei dispoziții.
Semnături