Recurs introdus la 19 septembrie 2014 de Republica Elenă împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 16 iulie 2014 în cauza T-52/12, Grecia/Comisia

(Cauza C-431/14 P)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: I. Chalkias şi A. Vasilopoulou)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Admiterea prezentului recurs;

anularea în totalitate a hotărârii atacate a Tribunalului Uniunii Europene;

admiterea acţiunii Republicii Elene, astfel cum se arată în mod mai detaliat;

anularea deciziei atacate a Comisiei Europene;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs este întemeiat pe încălcarea dreptului Uniunii sau pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură. Mai exact, în prima parte a motivului se susține că Tribunalul a interpretat și aplicat în mod eronat noțiunea de resurse de stat atribuite statului, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, sau că Tribunalul a săvârșit o eroare de fapt prin calificarea ca atare a cuantumului contribuțiilor obligatorii plătite de agricultorii beneficiari ai ajutoarelor, asiguraţi la Organismos Ellinikon Georgikon Asfaliseon (ELGA; societate de asigurări agricole din Grecia), în timp ce, în a doua parte a aceluiaşi motiv, se susţine că hotărârea Tribunalului a fost pronunțată cu încălcarea normelor fundamentale de procedură, în măsura în care Tribunalul nu a examinat sau motivat în mod special dacă sumele plătite cu titlu de contribuții de agricultorii beneficiari ai ajutoarelor de stat considerate ilegale le confereau acestora un avantaj necuvenit în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, și anume un avantaj care poate denatura concurența, sau în măsura în care Tribunalul ar fi interpretat și aplicat în mod eronat această dispoziţie, respingând în mod tacit argumentul în discuție.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs se susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului Uniunii și în special că articolul 107 alineatul (1) TFUE a fost aplicat și interpretat în mod eronat de Tribunal, care a considerat că plățile compensatorii din anul 2009 au constituit pentru beneficiari un avantaj economic selectiv, de natură să amenințe să denatureze concurența și schimburile comerciale dintre statele membre, fără a ţine seama de împrejurările excepționale în care se afla la momentul respectiv și se află în continuare economia Greciei.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs se susține, pe de o parte, că Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare și de aplicare a articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, întrucât, pentru plățile în litigiu din anul 2009, a limitat domeniul de aplicare al acestei dispoziții la prevederile Comunicării privind cadrul comunitar de susținere, în pofida împrejurărilor excepționale în care se afla la acel moment economia greacă (prima parte a celui de al treilea motiv) și, pe de altă parte, că hotărârea atacată conţine o motivare insuficientă, în măsura în care nu se examinează în niciun mod critica Republicii Elene potrivit căreia decizia Comisiei Europene este disproporționată, întrucât dispune recuperarea ajutoarelor în luna decembrie 2011 (a doua parte a celui de al treilea motiv).