Cauza C‑677/11

Doux Élevage SNC
și
Coopérative agricole UKL‑ARREE

împotriva

Ministère de l’Agriculture, de l’Alimentation, de la Pêche, de la Ruralité
et de l’Aménagement du territoire
și
Comité interprofessionnel de la dinde française (CIDEF)

[cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État (Franța)]

„Articolul 107 alineatul (1) TFUE – Ajutoare de stat – Noțiunea «resurse de stat» – Noțiunea «imputabilitate statului» – Organizații interprofesionale din sectorul agricol – Organizații recunoscute – Acțiuni comune decise de aceste organizații în interesul profesiei – Finanțare prin cotizații instituite în mod voluntar de respectivele organizații – Act administrativ prin care aceste cotizații devin obligatorii pentru toți profesioniștii din domeniul agricol respectiv”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 30 mai 2013

1.        Ajutoare acordate de state – Noțiune – Ajutoare care provin din resurse ale statului

[art. 107 alin. (1) TFUE]

2.        Ajutoare acordate de state – Noțiune – Ajutoare care provin din resurse ale statului – Decizie a unei autorități naționale prin care se extinde la toți profesioniștii dintr‑un domeniu agricol un acord interprofesional prin care se instituie o cotizație, făcând astfel ca aceasta să devină obligatorie, pentru a permite punerea în aplicare a unor acțiuni de comunicare, de promovare, de relații externe, de asigurare a calității, de cercetare și de apărare a intereselor din cadrul sectorului în cauză – Excludere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 24-28)

2.        Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că decizia unei autorități naționale prin care se extinde la toți profesioniștii dintr‑un domeniu agricol un acord prin care se instituie o cotizație în cadrul unei organizații interprofesionale recunoscute de autoritatea națională și care face ca aceasta să devină astfel obligatorie, pentru a permite punerea în aplicare a unor acțiuni de comunicare, de promovare, de relații externe, de asigurare a calității, de cercetare și de apărare a intereselor din cadrul sectorului vizat, nu reprezintă un element constitutiv al unui ajutor de stat.

Astfel, autoritățile naționale nu pot utiliza efectiv resursele care provin din asemenea cotizații pentru susținerea anumitor întreprinderi. Organizația interprofesională este cea care decide cu privire la utilizarea acestor resurse, care sunt consacrate în întregime unor obiective stabilite de ea însăși. În plus, aceste resurse nu sunt în mod constant sub control public și nu sunt la dispoziția autorităților statale.

De altfel, autoritățile publice nu acționează decât ca un „instrument” în vederea impunerii obligativității contribuțiilor instituite de organizațiile interprofesionale pentru atingerea scopurilor pe care ele însele le stabilesc. Astfel, nici posibilitatea statului de a recunoaște o organizație interprofesională, nici cea de a extinde la toți profesioniștii din cadrul unui domeniu un acord interprofesional nu permit să se conchidă că acțiunile întreprinse de organizația interprofesională sunt imputabile statului.

În sfârșit, fondurile private utilizate de organizațiile interprofesionale nu devin resurse publice doar pentru că sunt utilizate împreună cu sume care provin eventual din bugetul public.

(a se vedea punctele 36, 40, 41, 44 și 45 și dispozitivul)