Cauza C‑68/12

Protimonopolný úrad Slovenskej republiky

împotriva

Slovenská sporiteľňa a.s.

(cerere de decizie preliminară formulată de Najvyšší súd Slovenskej republiky)

„Noțiunea de înțelegere – Acord încheiat între mai multe bănci – Întreprindere concurentă care operează pe piața relevantă în mod pretins nelegal – Incidență – Lipsă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 7 februarie 2013

1.        Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiectivele articolului 101 TFUE – Protecția concurenței ca atare

(art. 101 TFUE)

2.        Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Constatare suficientă – Întreprindere afectată de înțelegerea care operează pe piață în mod pretins nelegal – Irelevanță

[art. 101 alin. (1) TFUE]

3.        Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Participare la reuniuni având un obiect anticoncurențial – Comportament al organelor unei întreprinderi imputabil acesteia – Condiții – Dovada comportamentului personal al reprezentantului întreprinderii sau a unui mandat acordat salariatului pentru a participa la reuniuni – Excludere

[art. 101 alin. (1) TFUE]

4.        Înțelegeri – Interzicere – Exceptare – Condiții – Caracter cumulativ

[art. 101 alin. (1) și (3) TFUE]

1.        Articolul 101 TFUE urmărește să protejeze nu numai interesele concurenților sau ale consumatorilor, ci și structura pieței și, prin aceasta, concurența ca atare.

(a se vedea punctul 18)

2.        Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că faptul că o întreprindere prejudiciată de un acord având ca obiect restrângerea concurenței operează pe piața relevantă în mod pretins nelegal la momentul încheierii acestui acord nu este relevant pentru a stabili dacă acordul respectiv constituie o încălcare a dispoziției menționate.

Asigurarea respectării prevederilor legale este sarcina autorităților publice, iar nu a întreprinderilor sau a asocierilor de întreprinderi private.

(a se vedea punctele 20 și 21 și dispozitiv 1)

3.        Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că pentru a constata existența unui acord care restrânge concurența nu este necesar să se demonstreze comportamentul personal al reprezentantului statutar al unei întreprinderi sau consimțământul special, sub formă de mandat, prin care acest reprezentant a autorizat comportamentul angajatului său care a participat la o reuniune anticoncurențială.

Pentru aplicarea articolului 101 TFUE nu este necesară vreo acțiune din partea asociaților sau a administratorilor principali ai întreprinderii vizate, nici măcar încunoștințarea acestora, fiind suficientă acțiunea unei persoane împuternicite să acționeze în numele întreprinderii.

(a se vedea punctele 25 și 28 și dispozitiv 2)

4.        Articolul 101 alineatul (3) TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unui acord interzis de articolul 101 alineatul (1) TFUE decât dacă întreprinderea care invocă dispoziția respectivă face dovada că sunt îndeplinite cele patru condiții cumulative prevăzute de aceasta.

În această privință, chiar dacă un acord prin care s‑ar urmări obligarea unui operator să respecte legislația națională ar promova progresul economic, articolul 101 alineatul (3) TFUE nu ar putea să îi fie aplicat dacă acest acord impune operatorului restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea obiectivului urmărit. Aceasta este situația atunci când întreprinderile părți la acord aveau obligația de a sesiza autoritățile competente cu o plângere referitoare la comportamentul operatorului, iar nu să elimine ele însele această întreprindere concurentă de pe piață.

(a se vedea punctele 35 și 36 și dispozitiv 3)