Recurs introdus la 6 iunie 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-385/06, Aalberts Industries NV, Comap SA, fostă Aquatis France SAS, Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG/Comisia Europeană
(Cauza C-287/11 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, V. Bottka, R. Sauer, agenți)
Celelalte părți în proces: Aalberts Industries NV, Comap SA, formerly Aquatis France SAS, Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
anularea hotărârii atacate;
respingerea în totalitate a acțiunii formulate la Tribunal;
obligarea celor trei reclamante din prima instanță la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, precum și a celor efectuate în prima instanță.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, Comisia invocă următoarele trei motive.
Prin intermediul primului motiv, se susține că Tribunalul a încălcat diverse norme privind sarcina probei și norme procedurale privind probele, a denaturat anumite elemente de probă și nu și-a motivat constatările de fapt. Deși Tribunalul amintește jurisprudența privind necesitatea de a lua în considerare ansamblul probelor, aprecierile ulterioare dovedesc o abordare foarte fragmentară potrivit căreia sunt privite în mod izolat și sunt respinse în mod individual. Acest fapt afectează analiza contactelor individuale, care sunt considerate în decizie drept manifestări ale participării întreprinderilor controlate de Aalberts la încălcarea continuă. Tribunalul examinează probele referitoare la participarea filialelor Simplex și Aquatis la încălcarea continuă în mod izolat, cu toate că acestea țin de una și aceeași întreprindere (Aalberts). În plus și în ceea ce privește aceste contacte, Tribunalul denaturează anumite dovezi-cheie sau cel puțin nu își motivează suficient concluziile referitoare la forța probantă a anumitor probe.
Al doilea motiv este invocat cu titlu subsidiar față de primul motiv, susținându-se că, chiar și în cazul în care constatările sale de fapt ar trebui să fie confirmate, Tribunalul a anulat în mod greșit decizia în totalitate, având în vedere că acesta a constatat numai o eroare parțială în cuprinsul deciziei. Hotărârea atacată este afectată de cel puțin două erori.
În primul rând, Tribunalul a anulat decizia Comisiei în temeiul faptului că Aquatis nu a avut cunoștință de existența înțelegerii în aceeași măsură ca și ceilalți participanți la reuniunile FNAS desfășurate în Franța. Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudențe constante, gradul diferit de conștientizare a înțelegerii de către un participant nu trebuie să conducă la anularea totală a încălcării unice și continue ci poate să conducă, cel mult, la o anulare în parte a unei încălcări și, eventual, la o reducere a amenzii aplicate.
În al doilea rând, anulând în totalitate decizia în privința Aalberts și a celor două filiale ale acesteia într-o situație în care o anulare în parte ar fi constituit soluția cea mai adecvată în lumina jurisprudenței, Tribunalul și-a depășit competențele.
În sfârșit, cel de al treilea motiv este invocat de asemenea cu titlu subsidiar, în cazul în care Curtea respinge primul și al doilea motiv, referindu-se la calculul amenzii aplicate Simplex și Aquatis pentru prima parte a perioadei în eventualitatea în care constatarea unei încălcări în cea de a doua parte a perioadei ar fi anulată în totalitate. Comisia susține că anularea articolului 2 litera (b) punctul 2 din decizie nu este motivată și că, dacă Tribunalul s-a bazat pe așa-numitul plafon de 10% în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003
1, acesta s-a pronunțat
ultra petita și a încălcat principiul contradictorialității și, prin urmare, dreptul la un proces echitabil, întrucât acest aspect nu a fost dezbătut în fața primei instanțe.