HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)
28 iunie 2012(*)
„Directiva 2003/6/CE și Directiva 2003/124/CE — Informație confidențială — Noțiunea «informație cu caracter precis» — Etape intermediare ale unui proces de lungă durată — Indicarea unui ansamblu de circumstanțe sau a unui eveniment despre care există motive raționale de a crede că va exista sau că va avea loc — Interpretarea termenilor «există motive raționale de a crede» — Publicare de informații referitoare la schimbarea unui director al unei societăți”
În cauza C‑19/11,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesgerichtshof (Germania), prin decizia din 22 noiembrie 2010, primită de Curte la 14 ianuarie 2011, în procedura
Markus Geltl
împotriva
Daimler AG,
cu participarea:
Lothar Meier și alții,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din domnul J. N. Cunha Rodrigues, președinte de cameră, domnii U. Lõhmus (raportor), A. Rosas, A. Ó Caoimh și C. G. Fernlund, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: doamna A. Impellizzeri, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 2 februarie 2012,
luând în considerare observațiile prezentate:
— pentru domnul Geltl, de R. Lindner, Rechtsanwalt;
— pentru Daimler AG, de M. Sustmann și de R. Schmidt‑Bendum, Rechtsanwälte;
— pentru domnul Meier, de H. Schmidt, Rechtsanwalt;
— pentru doamna Endruweit și alții, de R. Lindner;
— pentru guvernul belgian, de M. Jacobs și de J.‑C. Halleux, în calitate de agenți;
— pentru guvernul ceh, de M. Smolek și de D. Hadroušek, în calitate de agenți;
— pentru guvernul eston, de M. Linntam, în calitate de agent;
— pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de M. Russo, avvocato dello Stato;
— pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes și de F. Matias Santos, în calitate de agenți;
— pentru guvernul Regatului Unit, de S. Hathaway, în calitate de agent, asistat de A. Henshaw, barrister;
— pentru Comisia Europeană, de G. Braun și de R. Vasileva, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 21 martie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 1 punctul (1) din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO L 96, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 210), precum și a articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței (JO L 339, p. 70, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 243).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Geltl, pe de o parte, și Daimler AG (denumită în continuare „Daimler”), pe de altă parte, privind prejudiciul pe care primul susține că l‑a suferit ca urmare a publicării pretins tardive de către această societate a unor informații referitoare la încetarea anticipată a mandatului președintelui consiliului său de administrație.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Directiva 2003/6
3 Considerentele (2), (12), (16) și (24) ale Directivei 2003/6 prevăd:
„(2) O piață financiară integrată și eficientă presupune integritatea pieței. Buna funcționare a piețelor de valori mobiliare și încrederea publicului în aceste piețe sunt premise indispensabile ale creșterii economice și prosperității. Abuzul de piață dăunează integrității piețelor financiare și subminează încrederea publicului în valorile mobiliare și instrumentele derivate.
[...]
(12) Noțiunea de abuz de piață se referă la utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și la manipulările de piață. Legislația referitoare la combaterea utilizărilor abuzive ale informațiilor confidențiale și cea referitoare la manipulările de piață au în vedere același obiectiv: să asigure integritatea piețelor financiare comunitare și să consolideze încrederea investitorilor în respectivele piețe. [...]
[...]
(16) Informația confidențială este acea informație cu caracter precis care nu a fost făcută publică și care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți de instrumente financiare ori la unul sau mai multe instrumente financiare. Informația care ar putea influența în mod semnificativ evoluția și formarea cursurilor pe o piață reglementată ca atare ar putea fi considerată informație care în mod indirect se referă la unul sau mai mulți emitenți de instrumente financiare ori la unul sau mai multe instrumente financiare derivate aferente acestora.
[...]
(24) Comunicarea rapidă și echitabilă a informației către public consolidează integritatea pieței, în vreme ce prezentarea selectivă din partea emitenților poate determina pierderea încrederii investitorilor în integritatea piețelor financiare. [...]”
4 Articolul 1 punctul 1 primul paragraf din această directivă definește noțiunea „informație confidențială” ca fiind „orice informație cu caracter precis care nu a fost făcută publică și care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți de instrumente financiare [sau unul sau mai multe instrumente financiare] și care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar fi susceptibilă de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe.”
5 Articolul 2 din directiva menționată prevede:
„(1) Statele membre interzic oricărei persoane menționate în al doilea paragraf și care deține informații confidențiale să folosească respectivele informații pentru a dobândi, a ceda sau pentru a încerca să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terță parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă informațiile în cauză.
Primul paragraf se aplică oricărei persoane care deține o astfel de informație:
(a) datorită calității sale de membru în cadrul unui organism administrativ, de conducere sau de supraveghere a emitentului sau
(b) datorită participării sale la capitalul emitentului sau
(c) datorită accesului său la informație prin exercitarea muncii, profesiei sau funcțiilor sau
(d) datorită activităților sale ilicite.
(2) În cazul în care persoana menționată la alineatul (1) este o persoană juridică, interdicția prevăzută de alineatul respectiv se aplică în egală măsură persoanelor fizice care participă la decizia de a efectua tranzacția pe seama persoanei juridice respective.
(3) Prezentul articol nu se aplică tranzacțiilor încheiate pentru a garanta executarea unei obligații scadente de dobândire sau cedare a unor instrumente financiare, în cazul în care obligația decurge dintr‑un acord încheiat înainte ca persoana respectivă să dețină o informație confidențială.”
6 Articolul 6 alineatele (1) și (2) din aceeași directivă prevede:
„(1) Statele membre se asigură că emitenții de instrumente financiare fac publice, de îndată ce este posibil, informațiile confidențiale care se referă în mod direct la respectivii emitenți.
[...]
(2) Un emitent poate amâna, pe proprie răspundere, publicarea unei informații confidențiale, în sensul alineatului (1), pentru a nu aduce atingere intereselor sale legitime, sub rezerva că omisiunea în cauză nu trebuie să inducă în eroare publicul și că emitentul trebuie să fie în măsură să asigure confidențialitatea respectivei informații. Statele membre pot solicita ca emitenții să aducă la cunoștința autorității competente decizia de amânare a publicării informației confidențiale.”
Directiva 2003/124
7 Potrivit considerentelor (1) și (3) ale Directivei 2003/124:
„(1) Investitorii raționali își întemeiază deciziile de investiții pe informațiile de care dispun deja («informații disponibile ex ante»). În consecință, pentru a ști dacă un investitor rațional ar ține seama, în momentul luării unei decizii de investiție, de o informație dată ar trebui verificate informațiile disponibile ex ante. De asemenea, trebuie să se țină seama de impactul anticipat al informației respective în contextul activității globale a emitentului în cauză, de fiabilitatea sursei de informare și de toate variabilele pieței care ar putea, eventual, exercita o influență asupra instrumentului financiar respectiv și asupra oricărui instrument financiar derivat din produsul de bază.
[...]
(3) Siguranța juridică ar trebui consolidată pentru participanții pe piață printr‑o definire mai nuanțată a celor două elemente esențiale din definiția informației confidențiale, respectiv caracterul precis al acestei informații și amploarea impactului potențial al acesteia asupra cursului instrumentelor financiare sau al instrumentelor financiare derivate din produsele de bază.”
8 Articolul 1 din aceeași directivă, intitulat „Informația confidențială”, prevede:
„(1) În sensul aplicării articolului 1 punctul (1) din Directiva 2003/6/CE, se consideră că o informație «are caracter precis» în cazul în care indică un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc, și în care este suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al tuturor circumstanțelor sau al evenimentului asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare derivate din produsele de bază.
(2) În sensul aplicării articolului 1 punctul (1) din Directiva 2003/6/CE, se înțelege prin «informație care, dacă ar fi făcută publică, ar influența în mod sensibil cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate din produsele de bază» o informație pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiție.”
9 Articolul 3 alineatul (1) din directiva menționată conține o listă neexhaustivă de situații în care pot apărea interesele legitime ale unui emitent în sensul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2003/6, și anume negocieri în curs sau elemente conexe, în cazul în care publicarea lor ar risca să le afecteze rezultatul sau cursul normal, precum și decizii luate sau contracte încheiate de organul de conducere al unui emitent, care necesită aprobarea unui alt organ al emitentului pentru a deveni efective, în cazul în care structura acestuia din urmă necesită o separare între cele două organe.
Dreptul german
10 Articolul 13 alineatul 1 din Legea privind comercializarea valorilor mobiliare (Gesetz über den Wertpapierhandel), în versiunea sa din 9 septembrie 1998 (BGBl. 1998 I, p. 2708), astfel cum a fost modificată prin Legea privind îmbunătățirea protecției investitorilor (Gesetz zur Verbesserung des Anlegerschutzes) din 28 octombrie 2004 (BGBl. 2004 I, p. 2630, denumită în continuare „WpHG”), prevede:
„O informație confidențială este o informație concretă privind circumstanțe care nu au fost făcute publice, care se referă la unul sau la mai mulți emitenți de Insiderpapiere sau chiar la Insiderpapiere și care, în cazul în care ar fi cunoscută de public, ar fi susceptibilă de a influența în mod semnificativ cursul acestor Insiderpapiere. O informație poate avea o influență similară dacă un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiție. Sunt de asemenea considerate circumstanțe relevante în sensul prevederii în cauză acelea despre care se poate prezuma cu o probabilitate suficientă că se vor produce în viitor. [...]”
11 Articolul 6 alineatele (1) și (2) din Directiva 2003/6 a fost transpus în ordinea juridică germană prin articolul 15 alineatele (1) și (3) din WpHG. În temeiul alineatului (6) al acestui din urmă articol, un emitent care își încalcă obligațiile rezultate din alineatele (1)‑(4) ale aceluiași articol este obligat să repare prejudiciul suferit ca urmare a acestui fapt de un terț în condițiile prevăzute în special la articolul 37b din WpHG.
Acțiunea principală și întrebările preliminare
12 Din decizia de trimitere rezultă că, după adunarea generală a Daimler din 6 aprilie 2005, domnul Schrempp, președintele consiliului de administrație al acesteia din urmă, intenționa să își înceteze anticipat mandatul care urma să se încheie în 2008. La 17 mai 2005, domnul Schrempp a discutat despre intenția sa cu președintele consiliului de supraveghere al acestei societăți, domnul Kopper. Între 1 iunie și 27 iulie 2005, alți membri ai consiliului de supraveghere și ai consiliului de administrație au fost de asemenea informați despre proiectul de plecare al domnului Schrempp.
13 La 10 iulie 2005, Daimler a pregătit un comunicat de presă, o declarație publică, precum și o scrisoare adresată colaboratorilor săi.
14 La 13 iulie 2005, comitetul de conducere al consiliului de supraveghere al Daimler (denumit în continuare „comitetul de conducere”) și consiliul de supraveghere au fost convocate la 27 iulie și, respectiv, la 28 iulie 2005, fără a se fi menționat în convocări o eventuală schimbare a președintelui consiliului de administrație.
15 La 18 iulie 2005, domnii Schrempp și Kopper au căzut de acord să propună, în cadrul ședinței consiliului de supraveghere din 28 iulie 2005, încetarea anticipată a mandatului domnului Schrempp și numirea succesorului acestuia, domnul Zetsche.
16 În ședința din 27 iulie 2005 care a început la ora 17, comitetul de conducere a decis să propună consiliului de supraveghere care trebuia să se întrunească a doua zi să aprobe încetarea mandatului și numirea în cauză.
17 La 28 iulie 2005, în jurul orei 9.50, consiliul de supraveghere al Daimler a decis că domnul Schrempp se va retrage la sfârșitul anului și că va fi înlocuit de domnul Zetsche.
18 Această decizie a fost comunicată conducerii bursei și conducerii Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht (Oficiul federal de control al serviciilor financiare) și a fost publicată în baza de date a Deutsche Gesellschaft für Ad‑hoc‑Publizität (Societatea germană de publicare ad‑hoc).
19 În urma acestei publicări, cursul acțiunilor Daimler, care se apreciase deja după publicarea, în aceeași dimineață, a rezultatelor celui de al doilea trimestru al anului 2005, a urcat puternic.
20 Domnul Geltl și mai mulți alți investitori vânduseră acțiuni Daimler înainte de publicarea deciziei în cauză. Aceștia au introdus acțiuni în justiție împotriva societății menționate la Landgericht Stuttgart și au solicitat despăgubiri, invocând caracterul tardiv al publicării. Instanța menționată a solicitat Oberlandesgericht Stuttgart să se pronunțe asupra mai multor chestiuni privind aceste litigii în cadrul unei proceduri‑pilot („Musterverfahren”).
21 În hotărârea‑pilot din 22 aprilie 2009, Oberlandesgericht Stuttgart a considerat că nu putea fi probat faptul că, la 17 mai 2005 sau la o dată ulterioară, exista o informație confidențială potrivit căreia domnul Schrempp ar renunța în mod unilateral la mandatul său, independent de aprobarea consiliului de supraveghere al Daimler. Potrivit acestei instanțe, faptul determinant susceptibil de a fi avut un efect asupra cursului acțiunilor societății în cauză este decizia consiliului de supraveghere din 28 iulie 2005. Această decizie devenise suficient de probabilă după ce comitetul de conducere hotărâse, la 27 iulie 2005, după ora 17, să propună consiliului de supraveghere să o adopte. Prin urmare, o informație confidențială exista numai începând de la această din urmă dată. Oberlandesgericht Stuttgart a recunoscut că nu erau pe deplin reunite condițiile unei amânări a publicării acestei informații, astfel cum sunt prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din WpHG, dar a considerat că prejudiciul invocat de reclamanți ar fi survenit chiar dacă aceste condiții ar fi fost îndeplinite.
22 Sesizată cu un recurs, instanța de trimitere arată că Oberlandesgericht Stuttgart nu a analizat dacă etapele individuale ale procesului care a condus la decizia din 28 iulie 2005 erau de natură să influențeze cursul acțiunilor Daimler. În schimb, în cadrul unei proceduri de aplicare a unei amenzi referitoare la circumstanțe identice cu cele din cauza principală, Oberlandesgericht Frankfurt am Main a considerat că reunirea mai multor circumstanțe autonome într‑o decizie globală unică este contrară modului de redactare a articolului 13 alineatul (1) din WpHG, precum și a Directivelor 2003/6 și 2003/124 și că, prin urmare, obligația de publicare a existat din momentul în care procesul intern a condus la o decizie și în care aceasta a fost comunicată unui responsabil al întreprinderii în cauză.
23 În aceste condiții, Bundesgerichtshof a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) În sensul articolului 1 [punctul 1] din Directiva 2003/6 și al articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, în cazul unui proces de lungă durată prin care se urmărește să se realizeze o anumită circumstanță sau să se provoace un anumit eveniment în mai multe etape, este necesar să se aibă în vedere doar aspectul dacă respectiva circumstanță viitoare ori evenimentul viitor trebuie considerat ca fiind o informație cu caracter precis în sensul acestor dispoziții ale directivelor și, prin urmare, este necesar să se examineze dacă există motive raționale de a crede că respectiva circumstanță viitoare ori evenimentul viitor se va produce sau, în ceea ce privește un astfel de proces de lungă durată, etapele intermediare deja existente sau deja produse și care sunt legate de realizarea circumstanței viitoare sau a evenimentului viitor pot de asemenea să constituie informații cu caracter precis în sensul dispozițiilor menționate ale directivelor?
2) Expresia «există motive raționale de a crede» de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 impune ca gradul de probabilitate să fie unul preponderent sau ridicat ori este necesar să se înțeleagă prin circumstanțe despre care există motive raționale de a crede că vor exista ori prin evenimente despre care există motive raționale de a crede că vor avea loc că gradul de probabilitate depinde de întinderea consecințelor pentru emitent și că, în cazul în care posibilitatea de a influența cursul acțiunilor este semnificativă, este suficient ca apariția circumstanței viitoare sau a evenimentului viitor să fie nesigură, dar nu improbabilă?”
Cu privire la întrebările preliminare
24 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în scopul de a asigura integritatea piețelor financiare ale Uniunii Europene și de a consolida încrederea investitorilor în respectivele piețe, Directiva 2003/6 interzice utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale în condițiile stabilite la articolul 2 din aceasta și, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), impune emitenților de instrumente financiare să facă publice, de îndată ce este posibil, informațiile confidențiale care îi privesc în mod direct. În temeiul alineatului (2) al acestui din urmă articol, publicarea unei astfel de informații poate fi amânată, în anumite condiții, pentru a nu aduce atingere intereselor legitime ale emitentului.
25 Definiția noțiunii „informație confidențială” care rezultă de la articolul 1 punctul 1 primul paragraf din directiva menționată cuprinde patru elemente esențiale. În primul rând, este vorba despre o informație cu caracter precis. În al doilea rând, această informație nu a fost făcută publică. În al treilea rând, ea se referă în mod direct sau indirect la unul sau la mai multe instrumente financiare sau la emitenții lor. În al patrulea rând, în cazul în care ar fi făcută publică, această informație ar fi susceptibilă să influențeze în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe. Primul și al patrulea element sunt definite mai exact la alineatele (1) și, respectiv, (2) ale articolului 1 din Directiva 2003/124.
26 Prin întrebările adresate, instanța de trimitere urmărește să obțină clarificări cu privire la primul dintre elementele menționate, și anume caracterul precis al unei informații.
Cu privire la prima întrebare
27 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretate în sensul că, în cazul unui proces de lungă durată prin care se urmărește realizarea unei anumite circumstanțe sau provocarea unui anumit eveniment, pot să constituie informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții nu doar circumstanța sau evenimentul în cauză, ci și etapele intermediare ale procesului menționat deja existente sau deja produse și care sunt legate de realizarea acestora.
28 Din considerentul (3) al Directivei 2003/124 reiese că aceasta urmărește să dea o definiție mai detaliată a noțiunii „informație cu caracter precis” utilizate în Directiva 2003/6 în vederea consolidării siguranței juridice pentru participanții pe piața în cauză.
29 Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, se consideră că o informație are caracter precis dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative. Pe de o parte, informația trebuie să indice un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista ori un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc. Pe de altă parte, informația trebuie să fie suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al ansamblului de circumstanțe sau al evenimentului asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau a instrumentelor financiare derivate din produsele de bază.
30 Întrucât noțiunile „ansamblu de circumstanțe” și „eveniment” nu sunt definite în directiva menționată, trebuie să se ia în considerare sensul lor comun.
31 Trebuie să se constate că o etapă intermediară a unui proces de lungă durată poate ea însăși constitui un ansamblu de circumstanțe sau un eveniment potrivit sensului atribuit în mod obișnuit acestor termeni.
32 Această constatare este confirmată de articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2003/124, care prevede, cu titlu de exemple de informații confidențiale a căror publicare poate fi amânată în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2003/6, situații care constituie cazuri tipice de etape intermediare ale unor procese graduale, și anume negocierile în curs și deciziile luate sau contractele încheiate de organul de conducere al unui emitent care necesită aprobarea unui alt organ al emitentului respectiv pentru a deveni efective.
33 Pe de altă parte, finalitatea Directivei 2003/6, astfel cum rezultă în special din considerentele (2) și (12) ale acesteia, este de a asigura integritatea piețelor financiare ale Uniunii și de a consolida încrederea investitorilor în aceste piețe. Această încredere se bazează în special pe faptul că aceștia din urmă se vor situa pe picior de egalitate și vor fi protejați în special împotriva utilizării ilicite a informațiilor privilegiate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 decembrie 2009, Spector Photo Group și Van Raemdonck, C‑45/08, Rep., p. I‑12073, punctul 47, precum și Hotărârea din 7 iulie 2011, IMC Securities, C‑445/09, Rep., p. I‑5917, punctul 27).
34 În această privință, prima teză a considerentului (24) al directivei menționate precizează că o comunicare rapidă și echitabilă a informației către public consolidează integritatea pieței, în vreme ce prezentarea selectivă din partea emitenților poate determina pierderea încrederii investitorilor în integritatea piețelor financiare.
35 O interpretare a termenilor „ansamblu de circumstanțe” și „eveniment” care ar face abstracție de etapele intermediare într‑un proces de lungă durată ar risca să aducă atingere obiectivelor amintite la cele două puncte precedente din prezenta hotărâre. Astfel, a exclude posibilitatea de a considera că o informație referitoare la o asemenea etapă a unui proces de lungă durată are un caracter precis, în sensul articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6, ar anihila obligația, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din aceasta, de a face publică informația respectivă chiar dacă aceasta ar avea un caracter foarte specific și chiar dacă ar fi prezente inclusiv celelalte elemente constitutive ale unei informații confidențiale, astfel cum sunt acestea enumerate la punctul 25 din prezenta hotărâre.
36 Într‑o asemenea situație, anumiți deținători ai acestei informații s‑ar putea afla într‑o poziție avantajoasă în raport cu ceilalți investitori și ar fi în măsură să profite de această informație în detrimentul celor care nu o cunosc (a se vedea în acest sens Hotărârea Spector Photo Group și Van Raemdonck, citată anterior, punctul 48).
37 Riscul producerii unei astfel de situații ar fi cu atât mai ridicat cu cât ar fi posibil ca, în anumite circumstanțe, rezultatul unui anumit proces să fie calificat drept o etapă intermediară într‑un alt proces, care ar fi, la rândul său, mai vast.
38 În consecință, o informație referitoare la o etapă intermediară care se încadrează într‑un proces de lungă durată poate constitui o informație cu caracter precis. Trebuie să se precizeze că această interpretare nu este valabilă exclusiv pentru etapele deja existente sau deja produse, ci, potrivit articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, privește inclusiv etapele despre care există motive raționale de a crede că vor exista sau că se vor produce.
39 După cum rezultă din cuprinsul punctului 29 din prezenta hotărâre, calificarea unei informații ca având un caracter precis este în plus condiționată de îndeplinirea celei de a doua condiții menționate de dispoziția în cauză, și anume aceea că informația trebuie să fie suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al ansamblului circumstanțelor sau al evenimentului respectiv asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză.
40 Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretate în sensul că, în cazul unui proces de lungă durată prin care se urmărește realizarea unei anumite circumstanțe sau provocarea unui anumit eveniment, pot să constituie informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții nu doar circumstanța sau evenimentul în cauză, ci și etapele intermediare ale procesului menționat care sunt legate de realizarea acestora.
Cu privire la a doua întrebare
41 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „ansamblu de circumstanțe [...] despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment [...] despre care există motive raționale de a crede că va avea loc” se referă exclusiv la circumstanțele sau la evenimentele a căror probabilitate de a se produce este considerată semnificativă sau ridicată sau dacă noțiunea menționată implică luarea în considerare a amplorii efectului acestui ansamblu de circumstanțe sau al acestui eveniment asupra cursului instrumentelor financiare în cauză.
42 Există o anumită divergență între diferitele versiuni lingvistice ale dispoziției respective. Astfel, unele dintre aceste versiuni, în special cele în limbile franceză, italiană și olandeză, utilizează termenii „există motive raționale de a crede”, în timp ce alte versiuni, în special în limbile daneză, greacă, engleză și suedeză, utilizează termenii „există motive raționale de a se aștepta”. Versiunile în limbile spaniolă și portugheză se referă la „un ansamblu de circumstanțe care pot exista în mod rațional” și, respectiv, la „un ansamblu de circumstanțe sau un eveniment previzibile în mod rațional”. În sfârșit, termenii utilizați în versiunea în limba germană sunt „cu o probabilitate suficientă” („mit hinreichender Wahrscheinlichkeit”).
43 Potrivit unei jurisprudențe constante, pe de o parte, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții a dreptului Uniunii nu poate să fie singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții și nici nu se poate atribui respectivei formulări, în această privință, un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. Pe de altă parte, diferitele versiuni lingvistice ale unui text al dreptului Uniunii trebuie să fie interpretate în mod uniform și, prin urmare, în caz de divergențe între aceste versiuni, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte (a se vedea Hotărârea din 28 iulie 2011, Pacific World și FDD International, C‑215/10, Rep., p. I‑7255, punctul 48 și jurisprudența citată).
44 Or, cu excepția versiunii în limba germană, toate celelalte versiuni lingvistice ale articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 care existau la data adoptării acesteia au recurs la adverbul „rațional”. Prin utilizarea acestui termen, legiuitorul Uniunii a instaurat un criteriu întemeiat pe reguli bazate pe experiența comună pentru a stabili dacă circumstanțe și evenimente viitoare intră sau nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții.
45 Pentru a stabili dacă este rațional să se considere că un ansamblu de circumstanțe va exista sau că un eveniment se va produce, trebuie să se procedeze de la caz la caz la o evaluare globală a elementelor deja disponibile.
46 În consecință, întrucât utilizează termenii „există motive raționale de a crede”, articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 nu poate fi interpretat ca impunând demonstrarea unei probabilități ridicate a circumstanțelor sau a evenimentelor în cauză.
47 Restrângerea domeniului de aplicare al articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și al articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, în ceea ce privește circumstanțe și evenimente viitoare, la un astfel de grad de probabilitate ar aduce atingere obiectivelor amintite la punctul 33 din prezenta hotărâre, și anume de a asigura integritatea piețelor financiare ale Uniunii și de a consolida încrederea investitorilor în respectivele piețe. Astfel, într‑un asemenea caz, persoanele care ar dispune de informații confidențiale ar fi în măsură să profite în mod nelegal de anumite informații considerate, ca urmare a unei astfel de interpretări restrictive, ca neavând un caracter precis, în detrimentul unor terți care nu au avut cunoștință de acestea.
48 Cu toate acestea, în scopul asigurării siguranței juridice pentru participanții pe piață, printre care se numără emitenții, amintită în considerentul (3) al Directivei 2003/124, nu pot fi considerate ca având un caracter precis informațiile privind circumstanțe și evenimente a căror producere nu este probabilă. Astfel, în caz contrar, emitenții ar putea considera că sunt obligați să facă publice informații lipsite de caracter concret sau care nu sunt susceptibile să influențeze cursul instrumentelor lor financiare.
49 Rezultă că, prin utilizarea termenilor „există motive raționale de a crede”, articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 se referă la circumstanțele și la evenimentele viitoare cu privire la care, pe baza unei aprecieri globale a elementelor deja disponibile, există o perspectivă reală că vor exista sau că vor avea loc.
50 În ceea ce privește întrebarea dacă probabilitatea necesară a producerii unui ansamblu de circumstanțe sau a unui eveniment poate varia în funcție de amploarea efectului lor asupra cursului instrumentelor financiare în cauză, la aceasta trebuie să se răspundă negativ.
51 În primul rând, o astfel de interpretare a sensului termenilor „există motive raționale de a crede” nu rezultă din niciuna dintre versiunile lingvistice citate la punctul 42 din prezenta hotărâre.
52 În al doilea rând, din interpretarea potrivit căreia cu cât este mai mare amploarea efectului posibil al unui eveniment viitor asupra cursului instrumentelor financiare în cauză, cu atât este mai redus gradul de probabilitate necesar pentru a se considera că informația aferentă evenimentului respectiv are un caracter precis s‑ar subînțelege că fiecare dintre cele două elemente constitutive ale unei informații confidențiale, prevăzute la alineatele (1) și, respectiv, (2) ale articolului 1 din Directiva 2003/124, și anume caracterul precis al unei informații și capacitatea acesteia de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză, depinde de celălalt element.
53 Criteriile prevăzute la aceste două alineate constituie condiții minime care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o informație să poată fi calificată drept „confidențială” în sensul articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6.
54 Astfel cum a arătat guvernul Regatului Unit în observațiile prezentate Curții, nu poate fi exclusă posibilitatea ca o informație referitoare la un eveniment care este puțin probabil să se producă să influențeze în mod semnificativ cursul titlurilor emitentului respectiv în măsura în care consecințele evenimentului în cauză ar fi deosebit de importante pentru acesta din urmă. Cu toate acestea, de aici nu se poate deduce în mod rațional că evenimentul respectiv se va produce.
55 Desigur, astfel cum rezultă din considerentul (1) al Directivei 2003/124, investitorii raționali își întemeiază deciziile de investiții pe toate informațiile disponibile ex ante. Prin urmare, aceștia trebuie să țină seama nu doar de „impactul anticipat” al unui eveniment asupra emitentului, ci și de gradul de probabilitate ca acest eveniment să se producă. Astfel de considerații urmăresc totuși să stabilească dacă o informație poate influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare ale emitentului.
56 Având în vedere observațiile de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „ansamblu de circumstanțe [...] despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment [...] despre care există motive raționale de a crede că va avea loc” se referă la circumstanțele sau la evenimentele viitoare cu privire la care, pe baza unei aprecieri globale a elementelor deja disponibile, există o perspectivă reală că vor exista sau că vor avea loc. Această noțiune nu trebuie însă interpretată în sensul că trebuie să fie luată în considerare amploarea efectului acestui ansamblu de circumstanțe sau al acestui eveniment asupra cursului instrumentelor financiare în cauză.
Cu privire la cheltuielile de judecată
57 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:
1) Articolul 1 punctul (1) din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței trebuie interpretate în sensul că, în cazul unui proces de lungă durată prin care se urmărește realizarea unei anumite circumstanțe sau provocarea unui anumit eveniment, pot să constituie informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții nu doar circumstanța sau evenimentul în cauză, ci și etapele intermediare ale procesului menționat care sunt legate de realizarea acestora.
2) Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „ansamblu de circumstanțe [...] despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment [...] despre care există motive raționale de a crede că va avea loc” se referă la circumstanțele sau la evenimentele viitoare cu privire la care, pe baza unei aprecieri globale a elementelor deja disponibile, există o perspectivă reală că vor exista sau că vor avea loc. Această noțiune nu trebuie însă interpretată în sensul că trebuie să fie luată în considerare amploarea efectului acestui ansamblu de circumstanțe sau al acestui eveniment asupra cursului instrumentelor financiare în cauză.
Semnături