Cerere de decizie preliminară introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 7 iunie 2017 – Virginie Marie Gabrielle Guigo/Fond „Garantirani vzemaniya na rabotnitzite i sluzhitelite”

(Cauza C-338/17)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Virginie Marie Gabrielle Guigo

Pârât: Fond „Garantirani vzemaniya na rabotnitzite i sluzhitelite”

Întrebările preliminare

Articolele 151 și 153 TFUE, precum și articolele 3, 4, 11 și 12 din Directiva 2008/94¹ trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții naționale precum articolul 4 alineatul 1 din Zakon za Garantiranite vzemania na rabotnitsite i sluzhitelitepri nesastoyatelnost na rabotodatelia (Legea privind garantarea creanțelor lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului), potrivit căreia sunt excluse de la protecția creanțelor neachitate rezultate dintr-un contract de muncă persoanele al căror raport de muncă a încetat înainte să înceapă să curgă termenul de trei luni anterior înscrierii hotărârii privind deschiderea procedurii de insolvență asupra patrimoniului angajatorului?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: în cadrul obiectivului social prevăzut la articolele 151 și 153 TFUE și de Directiva 2008/94, principiul autonomiei procedurale a statelor membre, privit în lumina principiilor echivalenței, efectivității și proporționalității, trebuie înțeles în sensul că potrivit acestuia este posibilă o măsură națională precum cea prevăzută la articolul 25 din Zakon za Garantiranite vzemania na rabotnitsite i sluzhitelitepri nesastoyatelnost na rabotodatelia, potrivit căreia, la împlinirea unui termen de două luni de la data înscrierii hotărârii privind deschiderea procedurii de insolvență, drepturile la invocarea și la plata creanțelor garantate se sting, în cazul în care dreptul național al statului membru conține o dispoziție precum cea de la articolul 358 alineatul 1 punctul 3 din Kodeks na truda (Codul muncii), potrivit căreia termenul pentru invocarea creanțelor neachitate rezultate dintr-un raport de muncă este de trei ani de la data la care creanța ar fi trebuit să fie plătită, iar plățile efectuate după expirarea acestui termen nu sunt considerate nedatorate?

Articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că permite o astfel de diferențiere, pe de o parte între lucrătorii salariați care dețin creanțe neachitate și ale căror raporturi de muncă au încetat înainte de termenul de trei luni anterior înscrierii hotărârii privind deschiderea procedurii de insolvență având ca obiect patrimoniul angajatorului și lucrătorii salariați ale căror raporturi de muncă au încetat în timpul termenului de trei luni prevăzut, precum și, pe de altă parte, între acești lucrători și lucrătorii care potrivit articolului 358 alineatul 1 punctul 3 din Kodeks na truda au dreptul, la încetarea raportului de muncă, la protecția creanțelor lor neachitate în termen de trei ani de la data la care creanța ar fi trebuit să fie plătită?

Articolul 4 coroborat cu articolul 3 din Directiva 2008/84 și cu principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că acesta nu se opune unei dispoziții precum cea de la articolul 25 din Zakonza Garantiranite vzemania na rabotnitsite i sluzhitelitepri nesastoyatelnost na rabotodatelia, potrivit căreia drepturile la invocarea și la plata creanțelor garantate se sting automat și fără posibilitatea unei aprecieri individuale a împrejurărilor relevante la împlinirea termenului de două luni de la data înscrierii hotărârii privind deschiderea procedurii de insolvență?

____________

¹     Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (versiune codificată) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2008, L 283, р. 36).