Recurs introdus la 25 septembrie 2014 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 iulie 2014 în cauza T-295/12, Republica Federală Germania/Comisia Europeană
(Cauza C-446/14)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze şi J. Möller, agenţi, și Prof. Dr. T. Lübbig şi Dr. M. Klasse, avocaţi)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 iulie 2014 în cauza T-295/12;
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
În plus, Republica Federală Germania menține în totalitate concluziile pe care le-a formulat în primă instanță.
Motivele și principalele argumente
Prezentul litigiu are ca obiect Hotărârea Tribunalului din 16 iulie 2014 în cauza T-295/12, Republica Federală Germania/Comisia Europeană, prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de Republica Federală Germania împotriva Deciziei Comisiei Europene din 25 aprilie 2012 privind ajutorul de stat SA.25051 (C 19/2010) (ex NN 23/2010) a Germaniei împotriva „Zweckverband Tierkörperbeseitigung in Rheinland-Pfalz, im Saarland, im Rheingau-Taunus-Kreis und im Landkreis Limburg-Weilburg” [C(2012) 2557 final).
Prin recursul formulat, Republica Federală Germană reproșează Tribunalului că ar fi reținut o definiție eronată a criteriilor de probă utilizate în vederea constatării unei „erori vădite de apreciere” în cazul în care un stat membru definește un serviciu de interes economic general (SIEG) într-un sector care nu face obiectul unei armonizări în dreptul Uniunii. Destinatarul (presupus) al ajutorului în procedura administrativă în cauză este „Zweckverband Tierkörperbeseitigung in Rheinland-Pfalz”, un organism care a obținut compensații din partea statului pentru misiunea zoosanitară constând în furnizarea de structuri în vederea eliminării cadavrelor de animale în caz de epizootie. Faptul că Tribunalul nu a calificat drept SIEG misiunile zoosanitare în caz de epizootie care sunt încredințate Zweckverband are un rol decisiv în calificarea drept ajutor a acestor compensații pe care le-a dispus în hotărârea atacată.
Republica Federală Germania își întemeiază recursul pe trei motive.
În primul rând, dispozițiile articolului 107 alineatul (1) TFUE și articolul 106 alineatul (2) TFUE au fost încălcate prin interpretarea lor eronată în hotărârea atacată, în sensul că autoritățile germane, prin faptul că au calificat drept SIEG rezervele suplimentare, au săvârșit erori atât de grave, încât trebuie considerate „vădite”. Republica Federală Germania susține că hotărârea atacată aduce atingere marjei de apreciere de care dispun statele membre pentru a defini un SIEG. Potrivit Republicii Federale Germania, nu a fost săvârșită nicio „eroare vădită de apreciere”, în orice caz, la definirea SIEG. Republica Federală Germania susține că este incontestabil că decizia Comisiei nu menționează deloc acest criteriu, că Comisia a declarat de asemenea în cursul procedurii în fața Tribunalului că nu era ținută să dovedească existența unei „erori vădite de apreciere” și că nici considerațiile Comisiei din decizia în litigiu și nici argumentația Tribunalului din hotărârea atacată nu coroborează pretinsa existență a unei „erori vădite de apreciere”.
În al doilea rând, articolul 107 alineatul (1) TFUE a fost încălcat prin reținerea, în mod eronat, a unui avantaj economic, în temeiul unei examinări eronate a criteriilor din Hotărârea Altmark1 . Republica Federală Germania reproșează, printre altele, Tribunalului că a săvârșit o eroare la examinarea celui de al treilea criteriu din hotărârea Altmark (necesitatea unei compensații). Tribunalul nu a luat în considerare faptul că Comisia că a săvârșit o eroare de drept atunci când a omis să examineze dacă compensațiile referitoare la capacitățile suplimentare sunt superioare costurilor suplimentare nete ce rezultă din întreținerea acestora. În loc să procedeze astfel, Comisia și, în mod consecutiv, Tribunalul, au respins de la bun început necesitatea unor asemenea costuri, evocând pretinsa lipsă a necesității unor structuri de rezervă separate pentru a face față epizootiilor.
În al treilea rând, hotărârea atacată este afectată de o insuficiență a motivării în special în ceea ce privește aspectul potrivit căruia erorile pretins săvârșite de autoritățile germane trebuie să fie calificate drept deosebit de grave în sensul „caracterului vădit”. Nu se explică nici de ce teza autorităților germane nu poate fi susținută din niciun punct de vedere imaginabil.
____________1 Hotărârea Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg (C-280/00, EU:C:2003:415).