Acțiune introdusă la 5 mai 2017 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-235/17)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Malferrari și Havas L., agenți)

Pârâtă: Ungaria

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

declararea faptului că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 49 și 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în măsura în care a adoptat o legislație de eliminare a dreptului de uzufruct asupra terenurilor arabile, și.

obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit Comisiei, legislația maghiară în cauză - care restrânge în mod vădit disproporționat drepturile de uzufruct asupra terenurilor agricole și forestiere - este incompatibilă cu obligațiile care revin Ungariei în temeiul articolelor 49 și 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Eliminarea drepturilor de uzufruct pe cale legislativă constituie o restricție privind libertatea de stabilire garantată de articolul 49 TFUE. Acest lucru este valabil mai ales pentru că eliminarea dreptului de uzufruct a făcut imposibilă sau excesiv de dificilă pentru titularii acestor drepturi, înființarea un sediu secundar în Ungaria (sau dobândirea unui titlu care să le permită utilizarea terenurilor arabile) pentru a-și exercita activitățile pe teritoriul acesteia și de a favoriza, astfel, întrepătrunderea economică și socială în interiorul Uniunii în domeniul activităților independente. În opinia Comisiei, eliminarea drepturilor de uzufruct pe cale legislativă poate să îngreuneze sau să facă mai puțin atractivă exercitarea libertății de stabilire.

Legislația maghiară încalcă, de asemenea, libera circulație a capitalurilor, deoarece, în ceea ce privește efectele sale, aceasta creează obstacole și restricții asupra investițiilor în bunurile imobile situate în Ungaria, efectuate de persoane care nu sunt cetățeni maghiari. Legislația are ca efect diminuarea valorii drepturilor de uzufruct existente, ceea ce constituie,de asemenea, o restricție privind libera circulație a capitalurilor.

Legislația maghiară implică o discriminare indirectă, aplicată în detrimentul cetățenilor Uniunii care nu sunt maghiari.

Restricția libertăților menționată nu este justificată nici pentru motivele prevăzute de tratat, nici pentru alte motive pe care guvernul maghiar le-a invocat în timpul procedurii.

În special, Comisia nu poate accepta argumentul guvernului conform căruia restricția ar fi necesară în vederea regularizării unei situații nelegale. Comisia consideră inadmisibilă prezumția generală – neverificată într-o situație concretă – conform căreia orice contract de uzufruct încheiat de un străin asupra unor terenuri arabile situate în Ungaria este nul și nelegal din cauza constituirii uzufructului. În plus, nu se admite nici argumentul conform căruia pentru fiecare contract de uzufruct, nelegalitatea poate decurge din lipsa autorizației de schimb valutar impusă de dispozițiile în vigoare înainte de anul 2002.

Restricția introdusă de legislația maghiară nu îndeplinește cerința proporționalității, deoarece nu este adecvată atingerii obiectivelor urmărite și, în plus depășește cu mult ceea ce este necesar pentru a le îndeplini.

Legislația maghiară nu respectă așteptările care decurg din principiile securității juridice și protecției încrederii legitime și nu garantează despăgubiri adecvate celor care au suferit un prejudiciu în urma eliminării drepturilor de uzufruct sau a restricției acestora.

În opinia Comisiei, legislația maghiară în cauză este contrară dreptului de proprietate garantat de articolul 17 din cartă. În anumite cazuri, se aduce, de asemenea, atingere dreptului de proprietate atunci când încălcarea nu acoperă toate cele trei elemente constitutive ale " proprietății " (folosință, posesie, dispoziție).

____________