HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
22 ianuarie 2015(*)
„Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29/CE – Articolul 4 – Dreptul de distribuire – Principiul epuizării – Noțiunea «obiect» – Transfer al imaginii unei opere protejate de pe un poster pe hârtie pe o pânză pentru pictură – Înlocuirea suportului – Incidență asupra epuizării”
În cauza C‑419/13,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos), prin decizia din 12 iulie 2013, primită de Curte la 24 iulie 2013, în procedura
Art & Allposters International BV
împotriva
Stichting Pictoright,
CURTEA (Camera a patra),
compusă din domnul L. Bay Larsen, președinte de cameră, domnul K. Lenaerts, vicepreședinte al Curții, îndeplinind funcția de judecător al Camerei a patra, doamna K. Jürimäe (raportor), domnul M. Safjan și doamna A. Prechal, judecători,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: doamna C. Strömholm, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 22 mai 2014,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Art & Allposters International BV, de T. Cohen Jehoram și de P. N. A. M. Claassen, advocaten;
– pentru Stichting Pictoright, de M. van Heezik, de A. M. van Aerde și de E. J. Hengeveld, advocaten;
– pentru guvernul francez, de D. Colas și de F.‑X. Bréchot, în calitate de agenți;
– pentru guvernul Regatului Unit, de V. Kaye, în calitate de agent, asistată de N. Saunders, barrister;
– pentru Comisia Europeană, de J. Samnadda și de F. Wilman, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 11 septembrie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 4 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230, rectificare în JO 2008, L 314, p. 16).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Art & Allposters International BV (denumită în continuare „Allposters”), pe de o parte, și Stichting Pictoright (denumită în continuare „Pictoright”), pe de altă parte, având ca obiect o eventuală încălcare de către Allposters a drepturilor de autor exploatate de Pictoright, care rezultă din transferul imaginilor protejate de pe un poster pe hârtie pe o pânză pentru pictură și din vânzarea acestor imagini pe acest nou suport.
Cadrul juridic
Dreptul internațional
Tratatul OMPI privind drepturile de autor
3 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) a adoptat la 20 decembrie 1996, la Geneva, Tratatul OMPI privind drepturile de autor (denumit în continuare „Tratatul OMPI privind drepturile de autor”). Acest tratat a fost aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2000/278/CE a Consiliului din 16 martie 2000 (JO L 89, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 20, p. 212).
4 Tratatul menționat prevede la articolul 1 alineatul (4) că părțile contractante trebuie să se conformeze articolelor 1-21 și anexei la Convenția pentru protecția operelor literare și artistice semnată la Berna la 9 septembrie 1886 (Actul de la Paris din 24 iulie 1971), în forma modificată la 28 septembrie 1979 (denumită în continuare „Convenția de la Berna”).
5 Articolul 6 din Tratatul OMPI privind drepturile de autor, intitulat „Dreptul de distribuire”, prevede:
„(1) Autorii operelor literare și artistice se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza punerea la dispoziția publicului a originalului și a copiilor operelor lor prin vânzare sau alt tip de transfer de proprietate.
(2) Nicio dispoziție din prezentul tratat nu aduce atingere libertății pe care o au părțile contractante de a determina eventualele condiții în care epuizarea dreptului prevăzut la alineatul (1) se aplică după prima vânzare sau după o altă operațiune de transfer de proprietate a originalului sau a unei copii a operei, efectuate cu autorizarea autorului.”
Convenția de la Berna
6 Articolul 12 din Convenția de la Berna, intitulat „Dreptul de adaptare, aranjare și alte transformări”, prevede:
„Autorii de opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza adaptările, aranjamentele și alte transformări ale operelor lor.”
Dreptul Uniunii
7 Considerentele (9), (10), (28) și (31) ale Directivei 2001/29 prevăd:
„(9) Orice armonizare a dreptului de autor și a drepturilor conexe trebuie să aibă la bază un nivel ridicat de protecție, deoarece aceste drepturi sunt esențiale pentru creația intelectuală. […]
(10) Autorii sau artiștii interpreți sau executanți trebuie să primească o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor lor, pentru a‑și putea continua munca creativă și artistică […]
[…]
(28) În temeiul prezentei directive, protecția dreptului de autor include dreptul exclusiv de a controla distribuția unei opere încorporate într‑un bun corporal. Prima vânzare a originalului unei opere sau a unor copii ale acesteia în cadrul Comunității de către titularul dreptului de autor sau cu consimțământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestuia în cadrul Comunității. Acest drept nu ar trebui epuizat prin vânzarea originalului sau a copiilor acestuia în afara Comunității de către titularul dreptului de autor sau cu consimțământul acestuia. […]
[…]
(31) Trebuie păstrat un echilibru just între drepturile și interesele diverselor categorii de titulari de drepturi, precum și între acestea și drepturile și interesele utilizatorilor de obiecte protejate. Excepțiile existente și limitările de drepturi stabilite de statele membre trebuie reanalizate prin prisma noului mediu electronic. Diferențele existente între excepțiile și limitările privind anumite acte restricționate au efecte negative directe asupra funcționării pieței interne în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe. Asemenea diferențe ar putea deveni mai accentuate odată cu dezvoltarea exploatării în străinătate a operelor și a activităților transfrontaliere. Pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, astfel de excepții și limitări trebuie definite într‑un mod mai armonizat. Gradul de armonizare a acestor excepții depinde de impactul lor asupra bunei funcționări a pieței interne.”
8 Potrivit dispozițiilor articolului 2 din această directivă, intitulat „Dreptul de distribuire”:
„Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte:
(a) pentru autori, a operelor lor;
[…]”
9 Articolul 4 din directiva menționată, intitulat „Dreptul de distribuire”, prevede:
„(1) Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice formă de distribuire către public, prin vânzare sau prin altă modalitate, a originalului operei sau a copiilor acestuia.
(2) Dreptul de distribuire a originalului sau a copiilor operei nu se epuizează în cadrul Comunității, exceptând cazul în care prima vânzare sau primul altfel de transfer al proprietății asupra obiectului în cauză în cadrul Comunității se face de către titularul dreptului sau cu acordul acestuia.”
Dreptul olandez
10 Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29 a fost transpus în dreptul național prin articolul 1 și prin articolul 12 alineatul (1) punctul°1 din Legea privind dreptul de autor (Auteurswet) din 23 septembrie 1912 (denumită în continuare „Legea privind dreptul de autor”).
11 Articolul 1 din legea menționată prevede:
„Dreptul de autor este dreptul exclusiv al autorului unei opere literare, științifice sau artistice sau al succesorilor în drepturi ai acestuia de a o face publică și de a o reproduce, sub rezerva limitărilor prevăzute de lege.”
12 Potrivit articolului 12 alineatul 1 din legea menționată:
„Prin divulgarea unei opere literare, științifice sau artistice se înțelege printre altele:
1° divulgarea unei reproduceri a operei, în totalitate sau în parte […]”
13 Articolul 12b din Legea privind dreptul de autor, care vizează transpunerea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29 în dreptul național, are următorul cuprins:
„Dacă o copie a unei opere literare, științifice sau artistice a fost pusă în circulație printr‑un transfer de proprietate pentru prima dată într‑un stat membru al Uniunii Europene sau într‑un stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European [(SEE)] de către autorul său sau de către succesorii săi în drepturi sau cu acordul acestora, punerea în circulație a respectivei copii în alt mod, cu excepția închirierii sau a împrumutului, nu reprezintă o încălcare a dreptului de autor.”
Litigiul principal și întrebările preliminare
14 Pictoright este o societate olandeză de gestiune colectivă a drepturilor de autor, care apără interesele titularilor de drepturi de autor care îi sunt afiliați. Aceasta apără de asemenea, în Țările de Jos, interesele artiștilor străini și ale moștenitorilor lor în temeiul unor convenții colective încheiate cu entități străine care au același obiect. Pictoright este mandatată să exploateze drepturile de autor în numele titularilor lor în special prin acordarea unor licențe și acționând împotriva încălcărilor acestor drepturi.
15 Allposters comercializează, prin intermediul site‑urilor sale internet, postere și alte tipuri de reproduceri ale operelor unor pictori celebri, protejate de drepturile de autor exploatate de Pictoright. Allposters propune clienților săi, printre altele, reproduceri sub forma unor postere, postere înrămate, postere pe suport de lemn sau pânze pentru pictură. Pentru realizarea acestui din urmă produs, se aplică mai întâi pe un poster pe hârtie care reprezintă opera selectată un strat de materie sintetică (laminat). Apoi imaginea care figurează pe poster este transferată de pe hârtie pe o pânză pentru pictură prin intermediul unui procedeu chimic. În sfârșit, această pânză este fixată pe un suport de lemn. După această operațiune, imaginea operei a dispărut de pe suportul de hârtie. Allposters denumește acest procedeu și rezultatul său „transfer pe pânză”.
16 Pictoright s‑a opus vânzării transferurilor pe pânză care reproduc opere protejate de drepturi de autor fără consimțământul clienților săi, titulari ai acestor drepturi de autor, și a solicitat Allposters să înceteze această activitate, avertizând că, în caz contrar, va formula o acțiune în instanță.
17 Întrucât Allposters a refuzat să dea curs acestei cereri, Pictoright a formulat o acțiune împotriva ei la Rechtbank Roermond (Tribunalul din Roermond) în vederea dispunerii încetării oricărei atingeri, directe sau indirecte, aduse drepturilor de autor și drepturilor morale ale titularilor acestor drepturi.
18 Prin hotărârea din 22 septembrie 2010, Rechtbank Roermond a respins această acțiune. În consecință, Pictoright a formulat apel împotriva respectivei hotărâri la Gerechtshof te ʼs‑Hertogenbosch (Curtea de apel din ʼs‑Hertogenbosch), care, prin hotărârea din 3 ianuarie 2012, a anulat hotărârea menționată și a admis, în mare parte, cererile introduse de Pictoright.
19 Potrivit acestei din urmă instanțe, vânzarea unui poster sau a unei pânze care reproduce o operă artistică constituie o divulgare în sensul dreptului olandez. Astfel, din hotărârea Hoge Raad der Nederlanden din 19 ianuarie 1979 (NJ 1979/412, Poortvliet) rezultă că are loc o nouă divulgare, în sensul articolului 12 din Legea privind dreptul de autor, atunci când o copie a unei opere puse în circulație de titularul dreptului este distribuită publicului sub o altă formă, în măsura în care cel care comercializează această nouă formă a copiei respective dispune de noi posibilități de exploatare („jurisprudența Poortvliet”). Constatând că posterul pe hârtie, comercializat cu consimțământul titularului dreptului de autor, a suferit o modificare semnificativă care oferă Allposters noi posibilități de exploatare, în măsura în care această modificare îi permite să practice prețuri mai ridicate și să vizeze un grup țintă diferit, Gerechtshof te ʼs‑Hertogenbosch a considerat că comercializarea transferurilor pe pânză constituie o divulgare care, în temeiul dreptului național, este interzisă și a respins argumentul Allposters întemeiat pe epuizarea dreptului de distribuire.
20 Allposters a formulat recurs la instanța de trimitere. Aceasta contestă, printre altele, pertinența jurisprudenței Poortvliet, precum și interpretarea dată noțiunilor „epuizare” și „divulgare”, care, potrivit acesteia, sunt armonizate în cadrul Uniunii. Allposters consideră că epuizarea dreptului de distribuire, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29, intervine prin distribuirea unei opere încorporate într‑un obiect corporal atunci când copia respectivă a fost pusă în circulație de către titularul dreptului de autor sau cu acordul său. O eventuală modificare ulterioară a acestui obiect nu ar avea nicio incidență asupra epuizării dreptului de distribuire. În schimb, Pictoright susține că, în lipsa unei armonizări a dreptului de adaptare în dreptul Uniunii în materie de drepturi de autor, jurisprudența Poortvliet rămâne valabilă sau cel puțin este conformă cu dreptul Uniunii.
21 În aceste condiții Hoge Raad der Nederlanden a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 4 din Directiva 2002/29 reglementează problema dacă dreptul de distribuire al titularului dreptului de autor poate fi exercitat cu privire la reproducerea unei opere protejate prin drepturi de autor care a fost vândută și livrată în cadrul SEE de către titularul dreptului sau cu acordul acestuia, în cazul în care respectiva reproducere a suferit ulterior o modificare de formă și este pusă din nou în circulație în această nouă prezentare?
2) a) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, faptul că a intervenit o modificare în sensul primei întrebări este relevant în speță pentru răspunsul la întrebarea dacă epuizarea drepturilor în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29 este împiedicată sau întreruptă?
b) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare litera a), ce criterii trebuie aplicate în speță pentru a putea vorbi despre o modificare a formei unei reproduceri care împiedică sau întrerupe epuizarea drepturilor în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29?
c) Aceste criterii permit aplicarea criteriului, dezvoltat în dreptul național olandez, potrivit căruia nu se mai poate pune problema epuizării pentru simplul motiv că revânzătorul a dat o altă formă reproducerilor și le‑a distribuit public sub această formă (decizia Hoge Raad din 19 ianuarie 1979, NJ 1979/412, Poortvliet)?”
Cu privire la întrebările preliminare
22 Competența Curții, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, este limitată la examinarea dispozițiilor dreptului Uniunii, fără ca aceasta să aibă vocația de a statua asupra compatibilității dreptului național, inclusiv a jurisprudenței statelor membre, cu dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Triveneta Zuccheri și alții/Comisia, C‑347/87, EU:C:1990:129, punctul 16, precum și Hotărârea Schwarz, C‑321/07, EU:C:2009:104, punctul 48).
23 În aceste condiții, întrebările adresate, care trebuie analizate împreună, trebuie interpretate în sensul că instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă principiul epuizării dreptului de distribuire prevăzut la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29 se aplică într‑o situație în care reproducerea unei opere protejate, după ce a fost comercializată în Uniune cu consimțământul titularului dreptului de autor, a suferit o înlocuire a suportului său, cum este transferul pe o pânză al acestei reproduceri care figura pe un poster pe hârtie, și este din nou pusă în circulație sub noua sa formă.
24 Cu titlu introductiv, trebuie să se observe că Pictoright consideră că, în urma modificărilor substanțiale suferite de postere în procesul de transfer pe pânze al reproducerilor operelor protejate, aceste pânze sunt adaptările operelor respective, cărora nu li se aplică dreptul de distribuire. Pictoright susține că dreptul de adaptare în materia dreptului de autor nu este armonizat în dreptul Uniunii, ci este reglementat de articolul 12 din Convenția de la Berna.
25 În consecință, trebuie să se verifice dacă împrejurările în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei 2001/29.
26 În ceea ce privește dreptul de adaptare, este adevărat că articolul 12 din Convenția de la Berna conferă autorilor operelor literare sau artistice un drept exclusiv de a autoriza adaptările, aranjamentele și alte transformări ale operelor lor și că nu există nicio dispoziție echivalentă în directiva menționată.
27 Cu toate acestea, fără a fi necesar să se interpreteze noțiunea „adaptare” în sensul acestui articol 12, este suficient să se constate că atât posterul pe hârtie, cât și transferul pe pânză conțin imaginea unei opere artistice protejate și intră, prin urmare, în domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29 în calitate de copii ale unei opere protejate comercializate în Uniune. Or, această dispoziție consacră dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice formă de distribuire către public, prin vânzare sau prin altă modalitate, a originalului operei sau a copiilor acestuia.
28 Trebuie să se constate, așadar, că împrejurările în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al articolului 4 din directiva menționată.
29 În ceea ce privește condițiile de aplicare a principiului epuizării, din cuprinsul articolului 4 alineatul (2) din directiva menționată rezultă că dreptul de distribuire a originalului sau a copiilor operei nu se epuizează, exceptând cazul în care prima vânzare sau primul altfel de transfer al proprietății asupra obiectului în cauză în cadrul Uniunii se face de către titularul dreptului sau cu acordul acestuia.
30 În plus, potrivit jurisprudenței Curții, articolul 4 alineatul (2) menționat nu lasă statelor membre posibilitatea de a prevedea o altă regulă privind epuizarea decât cea prevăzută de această dispoziție, întrucât, astfel cum reiese din considerentul (31) al Directivei 2001/29, divergența dintre legislațiile naționale în materia epuizării dreptului de distribuire poate afecta direct buna funcționare a pieței interne (a se vedea în acest sens Hotărârea Laserdisken, C‑479/04, EU:C:2006:549, punctele 24 și 56).
31 Pe baza modului de redactare a aceluiași articol 4 alineatul (2), Curtea a decis că epuizarea dreptului de distribuire este subordonată unei duble condiții, și anume, pe de o parte, ca originalul unei opere sau copiile acesteia să fi fost puse în circulație de titularul dreptului sau cu consimțământul său și, pe de altă parte, ca această comercializare să aibă loc în Uniune (a se vedea Hotărârea Laserdisken, EU:C:2006:549, punctul 21).
32 În litigiul principal este cert că posterele care reproduc opere ale unor pictori celebri, protejate de drepturile de autor ai căror titulari sunt reprezentați de Pictoright, au fost puse în circulație în SEE cu consimțământul titularilor menționați.
33 Părțile din litigiul principal sunt însă în dezacord, pe de o parte, în privința aspectului dacă epuizarea dreptului de distribuire acoperă un obiect corporal în care este încorporată o operă sau o copie a sa sau creația intelectuală proprie a autorului și, pe de altă parte, în privința aspectului dacă modificarea suportului, astfel cum este cea efectuată de Allposters, are vreo influență asupra epuizării dreptului exclusiv de distribuire.
34 În ceea ce privește, în primul rând, obiectul dreptului de distribuire, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29 se referă la prima vânzare sau la primul altfel de transfer al proprietății asupra „obiectului în cauză”.
35 În plus, potrivit considerentului (28) al acestei directive, „[î]n temeiul directive[i menționate], protecția dreptului de autor include dreptul exclusiv de a controla distribuția unei opere încorporate într‑un bun corporal”. Conform aceluiași considerent, „[p]rima vânzare a originalului unei opere sau a unor copii ale acesteia în cadrul [Uniunii] de către titularul dreptului de autor sau cu consimțământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestuia în cadrul [Uniunii]”.
36 De asemenea, reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că operele literare și artistice pot face obiectul unei exploatări comerciale fie prin reprezentări publice, fie prin reproducerea și punerea în circulație a suporturilor materiale astfel rezultate (Hotărârea FDV, C‑61/97, EU:C:1998:422, punctul 14 și jurisprudența citată).
37 Din considerațiile care precedă rezultă că legiuitorul Uniunii, prin utilizarea termenilor „bun corporal” și „obiectul în cauză”, intenționa să confere autorilor controlul primei puneri în circulație pe piața Uniunii a fiecărui obiect corporal care încorporează creația lor intelectuală.
38 Astfel cum arată în mod întemeiat Comisia Europeană, această concluzie este confirmată de dreptul internațional și în special de Tratatul OMPI privind drepturile de autor, în lumina căruia Directiva 2001/29 trebuie interpretată în măsura în care este posibil (a se vedea în acest sens Hotărârea Laserdisken, EU:C:2006:549, punctele 39 și 40, Hotărârea Peek & Cloppenburg, C‑456/06, EU:C:2008:232, punctele 30 și 31, Hotărârea Football Association Premier League și alții, C‑403/08 și C‑429/08, EU:C:2011:631, punctul 189, precum și Hotărârea Donner, C‑5/11, EU:C:2012:370, punctul 23).
39 Potrivit articolului 6 alineatul (1) din tratatul menționat, autorii operelor literare și artistice se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza punerea la dispoziția publicului a originalului și a copiilor operelor lor prin vânzare sau prin alt tip de transfer de proprietate. În această privință, sensul termenului „copie” a fost explicat de părțile contractante printr‑o declarație comună care privește articolele 6 și 7 din același tratat, adoptată în cadrul conferinței diplomatice din 20 decembrie 1996, în cursul căreia a fost adoptat tratatul menționat. Potrivit acestei declarații, „expresiile «copii» și «original și copii», în contextul dreptului de distribuire și al dreptului de închiriere prevăzute de aceste articole, desemnează exclusiv copiile în formă fizică care pot fi puse în circulație ca obiecte corporale”.
40 În consecință, trebuie să se constate că epuizarea dreptului de distribuire intervine în cazul obiectului corporal care încorporează o operă protejată sau copia sa dacă acesta a fost pus în circulație cu consimțământul titularului dreptului de autor.
41 În al doilea rând, trebuie să se verifice dacă faptul că obiectul, care a fost comercializat cu consimțământul titularului dreptului de autor, a suferit ulterior modificări ale suportului său material are o incidență asupra epuizării dreptului de distribuire în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29.
42 În litigiul principal, modificarea efectuată constă într‑un transfer pe o pânză pentru pictură al imaginii unei opere artistice care figurează pe un poster pe hârtie, prin intermediul unui procedeu descris la punctul 15 din prezenta hotărâre, care are drept rezultat înlocuirea suportului de hârtie cu o pânză. Din observațiile părților din litigiul principal rezultă că această tehnică permite creșterea durabilității reproducerii, ameliorarea calității imaginii în raport cu posterul și obținerea unui rezultat mai apropiat de originalul operei.
43 În această privință, trebuie să se constate, după cum arată în mod întemeiat guvernul francez, că o înlocuire a suportului precum cea efectuată în litigiul principal are drept consecință crearea unui nou bun care încorporează imaginea operei protejate, în timp ce posterul, în sine, încetează să existe. O astfel de modificare a copiei unei opere protejate, care permite obținerea unui rezultat mai apropiat de original, este de natură să poată constitui în realitate o nouă reproducere a acestei opere, în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2001/29, care ține de dreptul exclusiv al autorului și necesită acordul său.
44 Allposters susține totuși că transferul pe pânză nu poate fi calificat drept reproducere pentru motivul că nu are loc o multiplicare a numărului de copii ale operei protejate întrucât imaginea este transferată și nu mai figurează pe posterul pe hârtie. Aceasta arată că cerneala care reproduce opera nu este modificată și că opera însăși nu este cu nimic afectată.
45 Această argumentație nu poate fi admisă. Astfel, împrejurarea că cerneala este păstrată în cursul operațiunii de transfer nu este de natură să afecteze constatarea că suportul imaginii a fost schimbat. Ceea ce este relevant este aspectul dacă obiectul modificat, apreciat în ansamblu, este, în sine, din punct de vedere material, obiectul care a fost pus în circulație cu consimțământul titularului dreptului. Nu aceasta pare să fie situația în cauza principală.
46 În consecință, consimțământul titularului dreptului de autor nu vizează distribuirea unui obiect care încorporează opera sa dacă acest obiect a fost modificat după prima sa comercializare astfel încât constituie o nouă reproducere a acestei opere. Într‑o asemenea ipoteză, dreptul de distribuire a unui astfel de obiect nu este epuizat decât la prima vânzare sau la primul transfer al proprietății acestui nou obiect cu consimțământul titularului dreptului menționat.
47 Această interpretare este confirmată de obiectivul principal al Directivei 2001/29, care, potrivit considerentelor (9) și (10) ale acestei directive, este de a institui un nivel ridicat de protecție în favoarea, printre alții, a autorilor, permițându‑le acestora să primească o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor lor (a se vedea Hotărârea SGAE, C‑306/05, EU:C:2006:764, punctul 36, Hotărârea Peek & Cloppenburg, EU:C:2008:232, punctul 37, precum și Hotărârea Football Association Premier League și alții, EU:C:2011:631, punctul 186).
48 Or, din argumentele părților în litigiul principal prezentate în fața Curții rezultă că titularii drepturilor de autor nu și‑au dat, cel puțin explicit, acordul pentru distribuirea transferurilor pe pânză. În consecință, aplicarea principiului epuizării dreptului de distribuire ar lipsi acești titulari de posibilitatea de a interzice distribuirea obiectelor respective sau, în cazul distribuirii, de a solicita o remunerație adecvată pentru exploatarea comercială a operelor lor. În această privință, Curtea a statuat deja că, pentru a fi adecvată, o astfel de remunerație trebuie să se afle într‑un raport rezonabil cu valoarea economică a exploatării obiectului protejat (a se vedea prin analogie Hotărârea Football Association Premier League și alții, EU:C:2011:631, punctele 107-109). În ceea ce privește transferurile pe pânză, părțile din litigiul principal admit că valoarea lor economică o depășește în mod semnificativ pe cea a posterelor.
49 Având în vedere toate considerațiile precedente, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că principiul epuizării dreptului de distribuire nu se aplică într‑o situație în care o reproducere a unei opere protejate, după ce a fost comercializată în Uniune cu consimțământul titularului dreptului de autor, a suferit o înlocuire a suportului său, cum este transferul pe o pânză al acestei reproduceri care figura pe un poster pe hârtie, și este pusă din nou în circulație sub noua sa formă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
50 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că principiul epuizării dreptului de distribuire nu se aplică într‑o situație în care reproducerea unei opere protejate, după ce a fost comercializată în Uniunea Europeană cu consimțământul titularului dreptului de autor, a suferit o înlocuire a suportului său, cum este transferul pe o pânză al acestei reproduceri care figura pe un poster pe hârtie, și este pusă din nou în circulație sub noua sa formă.
Semnături