Cauza T‑86/11
Nadiany Bamba
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate cu privire la situația din Côte d’Ivoire — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare”
Sumarul hotărârii
1. Acte ale instituțiilor — Motivare — Obligație — Conținut
(art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 560/2005 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 25/2011, anexa I A; Decizia 2010/656 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2011/18, anexa II)
2. Drepturi fundamentale — Dreptul la apărare — Dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă — Întindere
(Regulamentul nr. 560/2005 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 25/2011, anexa I A; Decizia 2010/656 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2011/18, anexa II)
3. Acțiune în anulare — Hotărâre de anulare — Efecte
(art. 264 al doilea paragraf TFUE și art. 280 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 56 primul paragraf și art. 60 al doilea paragraf; Regulamentul nr. 560/2005 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 25/2011; Decizia 2010/656 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2011/18)
1. Obligația de motivare constituie corolarul principiului respectării dreptului la apărare. Astfel, obligația de motivare a unui act cauzator de prejudiciu are drept scop, pe de o parte, să acorde persoanei interesate o indicație suficientă pentru a afla dacă actul este bine fundamentat sau dacă este, eventual, afectat de un viciu ce permite contestarea validității sale în fața instanței Uniunii și, pe de altă parte, să dea posibilitatea acesteia din urmă să își exercite controlul asupra legalității actului.
Eficacitatea controlului jurisdicțional, care trebuie să se refere în special la legalitatea motivelor pe care se întemeiază includerea numelui unei persoane, al unei entități sau al unui organism în lista care constituie anexa II la Decizia 2010/656 de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire și anexa I A la Regulamentul nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] și care antrenează impunerea în privința acestor destinatari a unui ansamblu de măsuri restrictive, presupune că autoritatea Uniunii în cauză este obligată să comunice aceste motive persoanei sau entității vizate, în măsura posibilului, fie în momentul în care este decisă această includere, fie, cel puțin, cât mai rapid posibil după includere, pentru a le permite acestor destinatari exercitarea în termen a dreptului lor la acțiune. În cazul în care persoana interesată nu dispune de dreptul de a fi ascultată anterior adoptării unei măsuri inițiale prin care se impun astfel de măsuri, respectarea obligației de motivare este cu atât mai importantă cu cât constituie unica garanție care îi permite persoanei interesate, cel puțin după adoptarea acestei măsuri, să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le are la dispoziție pentru a contesta legalitatea măsurii menționate.
Decizia 2010/656 și Regulamentul nr. 560/2005 prevăd că persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul unor măsuri restrictive trebuie să li se comunice motivele care justifică includerea lor pe listele care figurează în anexa II la decizia menționată și în anexa I A la regulamentul menționat.
În principiu, motivarea unui act al Consiliului prin care se impun astfel de măsuri trebuie să privească nu numai condițiile legale de aplicare a acestui act, ci și motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră, în exercitarea puterii sale de apreciere discreționare, că persoana interesată trebuie să facă obiectul acestor măsuri. Întrucât Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește elementele care trebuie luate în considerare în vederea adoptării sau a menținerii unei măsuri de înghețare a fondurilor, nu i se poate impune acestuia să indice mai specific modul în care înghețarea fondurilor unei persoane contribuie, concret, la combaterea obstrucționării procesului de pace și de reconciliere națională sau să furnizeze probe care să demonstreze faptul că persoana interesată și‑ar putea utiliza fondurile pentru a proceda în viitor la o astfel de obstrucționare.
Cu toate acestea, considerații vagi și generale, precum indicația că persoana vizată este directoare a grupului Cyclone, editor al ziarului „Le temps”, nu sunt de natură să motiveze în mod suficient și specific actele adoptate în ceea ce o privește. Această precizare nu permite astfel să se înțeleagă în ce fel s‑ar fi dedat persoana în cauză la obstrucționări ale procesului de pace și de reconciliere prin incitarea publică la ură și la violență și prin participarea la campanii de dezinformare cu privire la alegerile prezidențiale din anul 2010.
(a se vedea punctele 38-40, 42, 47, 48, 51 și 52)
2. Măsuri restrictive adoptate împotriva unei persoane care rezultă din includerea sa pe lista care figurează în anexa II la Decizia 2010/656 de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire și în anexa I A la Regulamentul nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] nu constituie o sancțiune penală și nu implică, pe de altă parte, nicio acuzație de această natură.
Prin urmare, susținerea potrivit căreia o astfel de decizie și un astfel de regulament nu ar prevedea comunicarea, în mod precis și detaliat, a cauzelor acuzației și a naturii acesteia trebuie înlăturată, din moment ce aceasta se întemeiază pe premisa potrivit căreia măsurile restrictive în cauză într‑o astfel de speță ar fi de natură penală și articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Convenția europeană privind drepturile omului ar fi aplicabil. Această dispoziție, potrivit căruia orice acuzat are în special dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într‑o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și a cauzei acuzației aduse împotriva sa, nu este aplicabil decât în materie penală.
(a se vedea punctul 43)
3. În temeiul articolului 60 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin derogare de la articolul 280 TFUE, deciziile Tribunalului care anulează un regulament intră în vigoare numai după expirarea termenului de recurs menționat la articolul 56 primul paragraf din statutul menționat sau, în cazul în care în acest termen s‑a introdus un recurs, după respingerea acestuia. Consiliul dispune, așadar, de un termen de două luni, prelungit cu termenul de zece zile prevăzut în considerarea distanței, de la notificarea unei hotărâri a Tribunalului prin care se anulează, în ceea ce privește un reclamant, un regulament de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire, pentru a remedia încălcarea constatată, adoptând, dacă este cazul, o nouă măsură restrictivă în privința respectivului reclamant.
Pe de altă parte, articolul 264 al doilea paragraf TFUE, conform căruia Tribunalul poate, în cazul în care consideră că este necesar, să indice care sunt efectele unui regulament anulat care trebuie considerate irevocabile, poate fi aplicat, prin analogie, și în ceea ce privește o decizie atunci când există motive importante de securitate juridică, comparabile cu cele care intervin în cazul anulării anumitor regulamente, care să justifice exercitarea de către instanța Uniunii a competenței conferite, în acest context, de articolul 264 al doilea paragraf TFUE.
Or, existența unei diferențe între data de la care produce efecte anularea Regulamentului nr. 25/2011 de modificare a Regulamentului nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] și cea de la care produce efecte Decizia 2011/18 de modificare a Deciziei 2010/656 de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire, anulată, în măsura în care privește același reclamant, prin aceeași hotărâre a Tribunalului, ar putea aduce o atingere gravă securității juridice, cele două acte aplicând reclamantului menționat măsuri identice. Prin urmare, efectele Deciziei 2011/18 trebuie să fie menținute în ceea ce îl privește pe respectivul reclamant până când anularea Regulamentului nr. 25/2011 începe să producă efecte.
(a se vedea punctele 58 și 59)