Cauzele conexate C‑399/10 P și C‑401/10 P

Bouygues SA și Bouygues Télécom SA

împotriva

Comisiei Europene și alții

„Recursuri – Ajutoare de stat – Măsuri financiare în favoarea France Télécom – Proiect de împrumut din partea acționarilor – Declarații publice ale unui membru al guvernului francez – Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care nu se dispune recuperarea acestuia – Noțiunea de ajutor de stat – Noțiunea de avantaj economic – Noțiunea de angajare a resurselor de stat”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 martie 2013

1.        Ajutoare acordate de state – Examinarea de către Comisie – Decizie de inițiere a procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE – Stabilirea obiectului procedurii administrative – Plângere referitoare la mai multe măsuri – Luare de poziție a Comisiei cu privire la unele dintre acestea – Respingerea pretențiilor referitoare la celelalte măsuri – Excludere

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 4 alin. (4), art. 6 alin. (1) și art. 13 alin. (1)]

2.        Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea, imputabilă statului, a unui avantaj prin intermediul resurselor de stat – Avantaje care determină o diminuare a bugetului de stat sau riscul unei astfel de reduceri – Lipsa unei corespondențe sau a unei echivalențe între avantajul acordat și diminuarea bugetului – Includere – Avantaj sub forma mai multor intervenții consecutive indisociabil legate – Aprecierea măsurilor luate în ansamblul lor

[art. 107 alin. (1) TFUE și art. 108 TFUE]

1.        Potrivit articolului 4 alineatul (4), articolului 6 alineatul (1) și articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE, decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare a unui ajutor de stat și o invitație adresată părților interesate să prezinte observații sunt necesare atât pentru a determina obiectul procedurii administrative, cât și pentru a asigura o informare cât mai completă a Comisiei.

Prin urmare, dacă, în urma unei plângeri prin care sunt denunțate mai multe măsuri luate de guvernul unui stat membru printre care figurează declarații publice ale acestuia, Comisia nu inițiază procedura oficială de investigare decât cu privire la unele dintre ele, lipsa unei luări de poziție referitoare la calificarea drept ajutoare de stat a declarațiilor care nu sunt vizate de inițierea menționată nu poate fi asimilată în sine unei decizii de respingere a pretențiilor autorului plângerii. Astfel, în lipsa unei decizii complementare de natură să extindă obiectul procedurii administrative la aspectul dacă aceste declarații constituie, prin ele însele, un ajutor de stat, Comisia nu dă curs, prin decizia de a iniția procedura oficială de investigare, acestor elemente ale plângerii.

(a se vedea punctele 70-72, 77 și 78)

2.        Numai avantajele acordate direct sau indirect prin intermediul resurselor de stat sau care reprezintă o sarcină suplimentară pentru stat trebuie considerate ajutoare în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Astfel, în vederea constatării existenței unui ajutor de stat în sensul acestei dispoziții, Comisia trebuie să stabilească o legătură suficient de directă între, pe de o parte, avantajul acordat beneficiarului și, pe de altă parte, o diminuare a bugetului de stat sau chiar un risc economic suficient de concret de sarcini care îl grevează. În schimb, nu este necesar ca o asemenea diminuare sau chiar un asemenea risc să corespundă sau să fie echivalent avantajului menționat și nici ca acesta din urmă să aibă drept contrapartidă o asemenea diminuare sau un asemenea risc sau să aibă aceeași natură ca și angajarea resurselor de stat din care decurge.

În plus, în cazul unei pluralități de intervenții, întrucât intervențiile de stat iau forme diverse și trebuie analizate în funcție de efectele lor, nu ar fi exclus ca mai multe intervenții succesive ale statului să trebuiască, în vederea aplicării articolului 107 alineatul (1) menționat, să fie privite ca o intervenție unică. O astfel de situație poate apărea printre altele atunci când mai multe intervenții consecutive sunt, în special având în vedere succesiunea lor în timp, finalitatea lor și situația întreprinderii la momentul acestor intervenții, atât de strâns legate între ele încât este imposibilă separarea lor.

(a se vedea punctele 99, 100, 103, 104, 109 și 110)