LUARE DE POZIȚIE A AVOCATULUI GENERAL
JULIANE KOKOTT
din 2 octombrie 2012(1)
Cauza C‑286/12
Comisia Europeană
împotriva
Ungariei
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Diferență de tratament pe motive de vârstă – Pensionare din oficiu a judecătorilor, procurorilor și notarilor care au împlinit vârsta de 62 de ani – Reducere și creștere ulterioară a vârstei de pensionare – Justificarea și proporționalitatea măsurii”
I – Introducere
1. În ce condiții permite dreptul Uniunii stabilirea unei vârste maxime pentru exercitarea unor funcții oficiale în sectorul justiției? Nu este pentru prima dată când Curtea se confruntă cu această problemă de la adoptarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(2).
2. În timp ce Hotărârea Fuchs(3) privea posibilitatea de a institui o limită de vârstă obligatorie, prezenta acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor privește reducerea limitei de vârstă pentru judecători, procurori și notari de la 70 de ani la 62 de ani. Prin această măsură, Ungaria a adaptat vârsta de pensionare în sectorul justiției la vârsta de pensionare aplicabilă în celelalte sectoare. La o jumătate de an de la intrarea în vigoare a acestei noi reglementări, toate persoanele care îndeplineau astfel de atribuții și au depășit noul prag, mai precis opt generații, au fost pensionate. În următorii ani, vârsta generală de pensionare aplicabilă în prezent și în sectorul justiției va crește cu câte 6 luni, până se va atinge o vârstă generală de pensionare de 65 de ani.
3. În esență, trebuie să se clarifice dacă această reglementare este justificată.
II – Cadrul juridic
A – Cu privire la Directiva 2000/78
4. Considerentele (8), (9), (11) și (25) ale Directivei 2000/78 au următorul cuprins:
„(8) Liniile directoare pentru ocuparea forței de muncă în 2000, aprobate de Consiliul European de la Helsinki la 10 și 11 decembrie 1999, subliniază necesitatea de a promova o piață a muncii favorabilă integrării sociale, formulând un ansamblu coerent de politici destinate combaterii discriminării față de unele grupuri de persoane, cum ar fi persoanele cu handicap; se subliniază, deopotrivă, necesitatea de a acorda o atenție deosebită sprijinirii lucrătorilor în vârstă pentru ca aceștia să se implice mai mult în viața profesională.
(9) Încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă reprezintă elementele esențiale care creează premisele garantării șanselor egale pentru toți și contribuie într‑o mare măsură la deplina participare a cetățenilor la viața economică, culturală și socială, precum și la dezvoltarea personală.
[...]
(11) Discriminarea pe [...] motive de [...] vârstă poate compromite realizarea obiectivelor Tratatului [CE], cum ar fi: un nivel al ocupării forței de muncă și de protecție socială ridicat, creșterea nivelului de trai și a calității vieții, coeziunea economică și socială, solidaritatea și libera circulație a persoanelor.
[...]
(25) Interzicerea discriminărilor pe criterii de vârstă constituie un element esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite în liniile directoare privind ocuparea forței de muncă și încurajarea diversității la încadrarea în muncă; cu toate acestea, diferențele de tratament legate de vârstă pot fi justificate în anumite împrejurări și necesită dispoziții specifice care pot varia în funcție de situația statelor membre; este așadar esențial să se facă distincție între diferențele de tratament care sunt justificate, îndeosebi prin obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, și discriminările care trebuie să fie interzise.”
5. Potrivit articolului 1 din directivă, aceasta „are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament”.
6. Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78 instituie interdicția discriminării:
„(1) În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazată pe unul din motivele menționate la articolul 1.
(2) În sensul alineatului (1):
(a) o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1.”
7. Articolul 3 din Directiva 2000/78, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):
„În limitele competențelor conferite Comunității, prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește:
[...]
(c) condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare;
[...]”
8. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 conține posibile justificări ale unui tratament diferențiat pe motive de vârstă:
„(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.
Tratamentul diferențiat se poate referi în special la:
(a) aplicarea unor condiții speciale de acces la un loc de muncă și la formarea profesională, de încadrare și de muncă, inclusiv a condițiilor de concediere și de remunerare, pentru tineri, lucrători în vârstă și pentru cei care au persoane în întreținere, pentru a favoriza integrarea lor profesională sau pentru a le asigura protecția;
(b) stabilirea unor condiții minime de vârstă, de experiență profesională sau de vechime în muncă, pentru accesul la încadrare în muncă sau pentru anumite avantaje legate de încadrarea în muncă;
(c) stabilirea unei vârste maxime pentru încadrare, bazată pe formarea necesară pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării.”
B – Dreptul maghiar
9. Înainte de 1 ianuarie 2012, articolul 57 alineatul (2) din Legea nr. LXVII din 1997 permitea judecătorilor să rămână în funcție până la vârsta de 70 de ani.
10. Articolul 90 litera ha) din Legea nr. CLXII din 2011, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012, prevede în prezent că judecătorii sunt pensionați la împlinirea vârstei de pensionare aplicabile.
11. Până la 1 ianuarie 2010, vârsta de pensionare în Ungaria era de 62 de ani. Potrivit articolului 18 alineatul (1) din Legea nr. LXXXI din 1997, în versiunea în vigoare de la 1 ianuarie 2010, vârsta de pensionare este în prezent de 62 de ani numai pentru persoanele născute înainte de anul 1952. Pentru fiecare an calendaristic ulterior, vârsta de pensionare crește cu câte o jumătate de an, până în anul 1957, după care se aplică noua vârstă de pensionare generală de 65 de ani.
12. În temeiul articolului 230 din Legea nr. CLXII din 2011, judecătorii care au împlinit vârsta de 62 de ani înainte de 1 ianuarie 2012 au fost pensionați la 30 iunie 2012, iar cei care au împlinit această vârstă în cursul anului 2012, la 31 decembrie 2012.
13. Dispoziții similare se aplică și procurorilor, iar pentru notari, noua limită de vârstă se aplică de la 31 decembrie 2013.
III – Procedura precontencioasă și concluziile părților
14. La 17 ianuarie 2012, Comisia a solicitat Ungariei în temeiul articolului 258 TFUE să prezinte observații cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 și 2 și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 prin introducerea noii limite de vârstă maximă pentru judecători, procurori și notari. Deși în răspunsul din 17 februarie 2012, Ungaria a contestat această încălcare, Comisia și‑a menținut poziția în avizul motivat din 7 martie 2012. În cuprinsul acestuia, a stabilit un termen de o lună pentru ca Ungaria să înceteze pretinsa încălcare. Totuși, în răspunsul din 30 martie 2012, Ungaria nu a renunțat la punctul său de vedere.
15. În consecință, la 7 iunie 2012, Comisia a introdus prezenta acțiune și a solicitat:
– constatarea faptului că Ungaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 și al articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, întrucât a adoptat o reglementare națională care stabilește încetarea obligatorie a funcției de judecător, procuror și notar la vârsta de 62 de ani, reglementare care dă naștere unei diferențe de tratament pe motive de vârstă, nejustificată de un obiectiv legitim și care, în orice caz, nu este nici corespunzătoare, nici necesară pentru îndeplinirea obiectivului urmărit și
– obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.
16. Ungaria solicită:
– respingerea acțiunii și
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
17. Potrivit susținerilor Ungariei, la 30 iunie 2012, ca urmare a stabilirii noii limite de vârstă, au încetat din funcție 194 dintre cei 2 996 de judecători din Ungaria. Pentru alți 37 de judecători a fost publicată decizia președintelui Ungariei de încetare a funcției începând cu 31 decembrie 2012. Situația este similară pentru 79 dintre cei 1 784 de procurori. Un număr de 61 dintre cei 315 notari își vor înceta activitatea la 31 decembrie 2013.
18. La cererea Comisiei, prin ordonanța din 13 iulie 2012, președintele Curții a decis judecarea cauzei potrivit procedurii accelerate în temeiul articolului 23a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 62a din Regulamentul de procedură. În cauză, părțile au depus memorii scrise, iar pledoariile lor au fost ascultate în ședința din 1 octombrie 2012.
19. La 16 iulie 2012, Curtea Constituțională din Ungaria a constatat neconstituționalitatea modificării vârstei de pensionare(4). Decizia are efect retroactiv de la 1 ianuarie 2012, însă nu are drept consecință automată reîncadrarea în funcție a judecătorilor care au fost pensionați, aceștia fiind obligați să se adreseze în acest sens instanțelor ungare competente.
IV – Apreciere juridică
A – Cu privire la admisibilitatea cererii
20. Ungaria susține că prin decizia Curții Constituționale din Ungaria litigiul s‑a soluționat, deoarece dispozițiile au fost anulate cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2012. Această susținere privește vârsta de pensionare a judecătorilor.
21. La prima vedere, s‑ar părea că dispozițiile atacate nu existau la momentul relevant, și anume, la expirarea termenului prevăzut în avizul motivat(5), respectiv la 7 aprilie 2012, deoarece, prin decizia Curții Constituționale, acestea au fost desființate cu efect retroactiv. Astfel, acțiunea ar fi rămas fără obiect în privința judecătorilor.
22. Totuși, în realitate, desființarea cu efect retroactiv a dispozițiilor referitoare la judecători nu este completă. Împrejurarea că, în temeiul acestora, la 30 iunie 2012, au fost pensionați 194 de judecători și 79 de procurori demonstrează că dispozițiile respective existau la momentul relevant. În această privință, nici decizia Curții Constituționale nu are un efect retroactiv direct, deoarece nu a determinat reîncadrarea în funcție a acestor judecători.
23. Prin urmare, pretinsa încălcare a dreptului Uniunii nu a fost pe deplin înlăturată(6).
24. Astfel, decizia menționată nu a soluționat litigiul în privința judecătorilor vizați.
B – Analiza pe fond a cererii
25. Potrivit articolului 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 1 din Directiva 2000/78, este interzisă orice discriminare directă sau indirectă pe motive de vârstă. Totuși, o diferență de tratament poate fi justificată în temeiul articolului 6.
26. Directiva 2000/78 este aplicabilă judecătorilor, procurorilor și notarilor, deoarece, potrivit articolului 3 alineatul (1), se aplică tuturor persoanelor din sectorul public și din cel privat, inclusiv organismelor publice. Spre deosebire de situația forțelor armate, în sectorul justiției nu se prevede nicio excepție.
1. Existența unei diferențe de tratament
27. La încetarea funcției prin atingerea limitei de vârstă instituite în privința pensionării intervine întotdeauna o diferență de tratament pe motive de vârstă în sensul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78.
28. Astfel, o atare dispoziție afectează condițiile de încadrare și de muncă, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78, întrucât împiedică judecătorii, procurorii și notarii vizați să continue să lucreze după vârsta de 62 de ani. Pe de altă parte, asigurând acestor persoane un tratament mai puțin favorabil decât cel rezervat persoanelor care nu au împlinit această vârstă, dispoziția menționată instituie un tratament diferențiat bazat direct pe vârstă, în sensul articolului 2 alineatul (1) din această directivă(7).
29. Dacă o simplă limită de vârstă constituie o diferență de tratament, reducerea limitei de vârstă reprezintă a fortiori o astfel de diferență.
2. Cu privire la justificarea diferenței de tratament
30. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 prevede că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie însă o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale. Pe de altă parte, mijloacele de realizare a acestui obiectiv trebuie să fie corespunzătoare și necesare.
31. Curtea analizează această posibilitate de justificare în două etape: mai întâi, examinează obiectivele pe care le urmărește măsura, iar apoi, dacă aceasta este corespunzătoare și necesară, luând în considerare întregul context normativ, precum și avantajele și inconvenientele sale(8). Considerăm însă că este mai clar să ne orientăm în aprecierea caracterului necesar și adecvat al măsurii după schema de apreciere a principiului proporționalității(9).
32. Potrivit acesteia, măsurile trebuie să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime pe care le urmăresc. Atunci când este posibilă alegerea dintre mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare. Inconvenientele cauzate astfel nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate(10).
33. În această privință, trebuie avut în vedere faptul că, la nivel național, statele membre dispun de o marjă largă nu numai în ceea ce privește alegerea urmăririi unui obiectiv determinat printre alte obiective în materie de politică socială și a ocupării forței de muncă, ci și în ceea ce privește definirea măsurilor susceptibile să realizeze acest obiectiv(11). Această marjă există în toate etapele aprecierii proporționalității. În consecință, Curtea nu substituie aprecierea statelor membre cu propria apreciere, ci se limitează să verifice dacă aceasta nu pare nerezonabilă(12).
34. În cadrul prezentei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, revine Comisiei sarcina de a stabili existența pretinsei neîndepliniri a obligației. Comisia este cea care trebuie să prezinte Curții elementele necesare pentru ca aceasta să verifice existența neîndeplinirii obligațiilor, fără a se putea întemeia pe o simplă prezumție(13).
35. În cazul în care un stat membru instituie o excepție de la un principiu general, acesta trebuie să dovedească îndeplinirea condițiilor respectivei excepții(14). La aplicarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, având în vedere marja largă de care dispun statele membre, cerințele în materie de probe nu trebuie să fie excesive.
36. Pe baza acestor criterii vom analiza în cele ce urmează dacă cele cinci obiective legitime invocate de Ungaria și măsurile pentru atingerea lor sunt adecvate și necesare. Totodată, trebuie să se analizeze și dacă inconvenientele cauzate prin aceste măsuri sunt proporționale cu avantajele pe care le prezintă obiectivele respective. Mai întâi, trebuie să se analizeze însă susținerea Comisiei în sensul că nu pot fi identificate cu claritate obiectivele pe care le urmărește noua limită de vârstă.
a) Cu privire la identificarea obiectivelor urmărite
37. Curtea a decis în repetate rânduri că din articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 nu se poate deduce că o lipsă de precizie a reglementării în cauză cu privire la obiectivul urmărit ar avea ca efect excluderea automată a posibilității justificării acestuia în temeiul respectivei dispoziții. În lipsa unei astfel de precizii, este important ca alte elemente, deduse din contextul general al măsurii respective, să permită identificarea obiectivului pe care se întemeiază aceasta din urmă în scopul exercitării unui control judiciar cu privire la legitimitatea sa, precum și cu privire la caracterul corespunzător și necesar al mijloacelor utilizate pentru realizarea acestui obiectiv(15).
38. În privința acestor criterii nu pot fi stabilite totuși cerințe deosebit de stricte. Astfel, Curtea a considerat că este suficient argumentul prezentat de un stat membru în timpul ședinței pentru a preciza obiectivele unei limite de vârstă(16). Prin urmare, considerăm că este rezonabil să fie acceptată susținerea Ungariei în sensul că obiectivele pe care le vom prezenta în continuare rezultă cu suficientă claritate din procedura legislativă, chiar dacă această afirmație nu se coroborează cu alte elemente de probă. În plus, unele dintre posibilele obiective se deduc și în lipsa unei explicații exprese.
b) Asigurarea sistemului de pensii
39. Potrivit susținerilor Ungariei, noua limită de vârstă trebuie să asigure funcționalitatea sistemului de pensii în viitor.
40. Acest obiectiv nu se regăsește printre obiectivele enumerate cu titlu exemplificativ la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78. Enumerarea nu este însă limitativă(17). Aceste obiective se încadrează în politica socială, a ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale(18). Echilibrul financiar al sistemului de pensii este de asemenea un astfel de obiectiv de politică socială(19).
41. Prin reducerea limitei de vârstă se extinde însă sfera persoanelor care încasează o pensie și se reduce sfera celor care contribuie la finanțare, astfel că sistemul trebuie să facă față unei sarcini mai mari. Prin urmare, chiar în condițiile recunoașterii unei marje largi de apreciere statelor membre, măsura nu este adecvată să contribuie la echilibrul financiar al sistemului de pensii.
42. În consecință, acest argument invocat de Ungaria trebuie respins.
c) Cu privire la structura grupelor de vârstă
43. Noua limită de vârstă are în vedere, în opinia Ungariei, stabilirea unei structuri echilibrate de vârstă. Este evidentă legătura dintre limitele de vârstă și structura pe grupe de vârstă. Curtea a stabilit deja că stabilirea unei structuri echilibrate de vârstă între funcționarii tineri și funcționarii mai în vârstă poate constitui un obiectiv legitim de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii(20).
44. Este însă discutabil dacă introducerea neașteptată a unei noi limite de vârstă poate contribui la o structură echilibrată de vârstă în sectorul justiției. În fapt, aceasta obligă la înlocuirea a opt generații cu juriști aflați în prezent pe piața muncii. Astfel, generațiile angajate acum vor avea în viitor în sectorul justiției o valoare cantitativă disproporționată în raport cu alte generații, iar la momentul pensionării vor ocaziona o necesitate de angajare excesivă.
45. Eventualitatea ca un astfel de efect să se producă depinde de actuala structură de vârstă și de politica de angajare din Ungaria. Cu privire la aceste aspecte, Ungaria nu a adus însă precizări.
46. Cu toate acestea, chiar dacă s‑ar recunoaște că, în cadrul marjei largi de apreciere de care dispun statele membre în aplicarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, introducerea unei noi limite de vârstă poate contribui la o structură echilibrată de vârstă, aceasta nu ar fi necesară în forma sa concretă. O structură echilibrată de vârstă se poate atinge cu mai multă ușurință dacă noua limită de vârstă se introduce gradual, pe durata mai multor ani. În acest caz, nu se impune înlocuirea dintr‑odată a opt generații de juriști.
47. Prin urmare, obiectivul unui structuri echilibrate de vârste nu poate justifica reglementarea în litigiu.
d) Eficacitatea justiției
48. În continuare, Ungaria susține că noua limită de vârstă trebuie să conducă la o mai mare eficacitate a serviciului public în domeniul justiției.
49. Se pare că acest obiectiv se bazează pe concepția că juriștii mai tineri nou‑angajați își vor exercita funcția mai bine decât juriștii mai în vârstă, care au fost pensionați. În această privință, Curtea s‑a pronunțat deja cu referire la situația procurorilor că, în principiu, oferirea unui serviciu de calitate în sfera justiției poate constitui un obiectiv legitim al unei limite de vârstă(21).
50. Referitor la susținerea Ungariei, trebuie să se admită că o limită de vârstă de 62 de ani diminuează în mai mare măsură riscul reducerii randamentului, inerentă odată cu vârsta, decât o limită de vârstă de 70 de ani. Din această perspectivă, este, în principiu, adecvată să contribuie la calitatea justiției.
51. În același timp, Ungaria arată că, dat fiind caracterul recent al formării inițiale, juriștii tineri dispun de cunoștințe juridice actualizate, de exemplu, în domeniul dreptului Uniunii Europene, care a fost introdus de curând ca materie de studiu. Nu se poate contesta că pensionarea juriștilor și înlocuirea lor cu juriști mai tineri poate constitui o modalitate de a introduce astfel de cunoștințe juridice actualizate în sectorul justiției.
52. Totuși, este foarte discutabil aspectul dacă juriștii nou‑angajați pot exercita mai bine profesiile de judecător, procuror sau notar decât juriștii pensionați. Astfel, în comparație cu alte grupe profesionale, juriștii pot să lucreze eficient până la o vârstă relativ înaintată. În special, experiența câștigată și gradul mai mare de autoritate naturală care se dobândește odată cu vârsta prezintă o mare importanță practică în această profesie.
53. De asemenea, există riscul ca pentru a acoperi cantitatea extraordinară de posturi vacante să se ia în calcul în parte un nivel de calificare semnificativ mai redus al juriștilor nou‑angajați. Dacă, de exemplu, în urma tuturor pensionărilor din anul 2012, ar trebui angajați noi judecători și procurori, ar fi necesar să se accepte cei mai buni 273 de candidați. Pentru înlocuirea unei singure generații, angajările s‑ar limita, în schimb, numai la o optime din această sumă, mai precis, la cei mai buni 35 de candidați.
54. În ceea ce privește în special categoria judecătorilor vizați, trebuie avut în vedere și faptul că pensionarea lor neașteptată poate ridica semne de întrebare cu privire la independența și, prin urmare, la calitatea instanțelor(22). Potrivit articolului 6 paragraful 1 din CEDO și articolului 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanțele trebuie să fie independente și imparțiale și să fie constituite prin lege. Și Curtea a subliniat, în special în cadrul procedurilor preliminare, necesitatea independenței instanțelor(23).
55. Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de independență a instanțelor comportă două aspecte: un aspect extern și unul intern. În prezenta speță, este relevant aspectul extern al independenței, care presupune ca instanța care trebuie să se pronunțe să fie protejată de intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să pună în pericol independența membrilor săi în ceea ce privește judecarea litigiilor cu care sunt sesizați(24).
56. Potrivit acestuia, judecătorii nu pot fi revocați de puterea executivă pe perioada exercitării funcției(25). Este cert că prezenta cauză nu privește măsuri ale puterii executive luate în privința anumitor judecători sau proceduri. Totuși, este vorba despre o gravă ingerință în sistemul judiciar, și anume, eliberarea din funcție a unui număr mare de judecători care, potrivit reglementării anterioare, ar fi putut rămâne în funcție încă 8 ani. Această ingerință ridică o problemă nu numai în cazul în care a urmărit influențarea justiției; dimpotrivă, în acest sector, trebuie evitată orice aparență de influențare(26).
57. Chiar dacă s‑ar recunoaște, în cadrul marjei largi de apreciere de care dispun statele membre, că reducerea limitei de vârstă la 62 de ani poate contribui la eficiența justiției, totuși, această măsură nu este necesară. Aceasta se deduce în principal din caracterul contradictoriu al reglementării maghiare. Întrucât, în următorii ani, limita de vârstă va crește din nou la 65 de ani, Ungaria pare să recunoască faptul că o limită de vârstă de 62 de ani nu este impusă pentru calitatea justiției(27).
58. În ceea ce privește în special introducerea de cunoștințe juridice actualizate în sectorul justiției, este evident că existau și mijloace mai puțin restrictive: juriștii nu dobândesc cunoștințe juridice actuale numai în perioada formării inițiale, ci și în cadrul formării continue, de exemplu, prin studiu individual sau în cadrul cursurilor organizate de pregătire profesională.
59. Prin urmare, nici obiectivul îmbunătățirii calității justiției nu poate justifica reglementarea maghiară.
e) Cu privire la uniformizarea limitelor de vârstă
60. Un argument central prezentat de Ungaria este acela că noua limită de vârstă uniformizează situația judecătorilor cu cea a celorlalți funcționari publici. Deși Comisia contestă faptul că acest obiectiv este ușor de identificat, totuși el rezultă în mod evident deoarece, în realitate, limitele de vârstă sunt uniformizate.
61. În principiu, în rândul obiectivelor cuprinse la articolul 6 alineatul (1) se regăsește și dispoziția ca angajatul să abandoneze la un moment dat activitatea profesională și să fie pensionat.
62. Legitimitatea obiectivului de uniformizare a limitelor de vârstă rezultă în special din faptul că o legislație nu poate garanta realizarea obiectivului invocat decât în cazul în care răspunde cu adevărat preocupării privind atingerea acestuia în mod coerent și sistematic(28). Dubii în legătură cu coerența reglementărilor există în special în privința excepțiilor. Astfel, în legătură cu limita de vârstă a procurorilor, Curtea a verificat dacă excepțiile referitoare la alte categorii de funcționari pot pune sub semnul întrebării coerența(29). Uniformizarea limitelor de vârstă poate consolida astfel coerența întregului sistem.
63. În această privință, este vorba până la urmă de transpunerea în practică a principiului general al egalității de tratament. Acest principiu, care este consacrat în prezent și la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale, impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv(30). Recunoașterea faptului că situația juriștilor din sectorul justiției este comparabilă cu cea a colegilor lor de profesie care ocupă alte funcții publice rămâne, în principiu, în sfera marjei de apreciere de care dispun statele membre. Nici Comisia nu a contestat această apreciere.
64. O uniformizare imediată a vârstei de pensionare se poate realiza numai prin noua limită de vârstă. Pentru a atinge acest obiectiv, reglementarea în litigiu este, așadar, adecvată și necesară.
65. Totuși, având în vedere principiul egalității de tratament, un obiectiv astfel definit nu este legitim în situația concretă. Judecătorii, procurorii și notarii din Ungaria se deosebesc, într‑adevăr, printr‑un aspect important de juriștii care ocupă alte funcții publice: ei puteau conta până în prezent pe faptul că se pot pensiona abia la împlinirea vârstei de 70 de ani. Ungaria nu a arătat de ce, în pofida acestei încrederi legitime, există interesul legitim de a reduce imediat limita de vârstă cu 8 ani pentru a garanta coerența.
66. Faptul că în această situație există mai degrabă interesul de a institui dispoziții tranzitorii rezultă din împrejurarea că Ungaria extinde creșterea limitei de vârstă cu numai 3 ani pentru toți funcționarii publici pe o perioadă de mai mulți ani. Aceste diferențe între dispozițiile tranzitorii indică faptul că interesele persoanelor afectate de reducerea vârstei de pensionare nu au fost avute în vedere în același mod precum interesele celorlalți angajați din sectorul public, pentru care a crescut limita de vârstă.
67. Astfel cum a arătat Comisia, fără să fie contrazisă(31), incoerența rezultă și din faptul că ceilalți angajați din sectorul public nu sunt pensionați în mod automat la împlinirea limitei de vârstă, ci numai dacă și‑au exercitat funcția timp de un număr de ani necesar pentru a încasa pensia integrală. În schimb, pentru judecători, procurori și notari este posibil să fie pensionați din oficiu, deși au dreptul numai la o pensie redusă. Astfel, noua limită de vârstă în sectorul justiției afectează în mai mare măsură drepturile persoanelor vizate decât ar fi necesar pentru a uniformiza limita de vârstă în întregul sector public.
68. Prin urmare, obiectivul uniformizării limitelor de vârstă în sectorul public nu poate justifica reducerea imediată cu 8 ani a limitei de vârstă.
f) Accesul tinerilor juriști în sectorul justiției
69. Ultimul obiectiv invocat de Ungaria este înlăturarea restricțiilor privind accesul tinerilor juriști în sectorul justiției. Aceasta reprezintă o consecință evidentă a limitelor mari de vârstă și în special a reducerii acestora. Potrivit jurisprudenței, promovarea încadrării în muncă reprezintă în mod incontestabil un obiectiv legitim al politicii sociale sau al politicii de ocupare a forței de muncă a statelor membre, în special atunci când este vorba despre favorizarea accesului tinerilor la exercitarea unei profesii(32).
70. Noua limită de vârstă este adecvată pentru a promova accesul tinerilor juriști în sectorul justiției. Totuși, trebuie să se țină seama de diferențele dintre efectele acesteia pe termen lung și efectele sale imediate.
71. Această limită reduce pe termen lung perioada de activitate a juriștilor în sectorul justiției, aceștia fiind pensionați în prezent cu 8 ani mai devreme. Dar acest efect va fi redus în anii următori, întrucât vârsta de pensionare se majorează treptat până la 65 de ani, astfel că, în cele din urmă, este vorba despre o reducere de 5 ani, în sensul că, în sectorul justiției, posturile se vor vacanta totuși mai devreme decât dacă s‑ar fi aplicat limitele de vârstă anterioare.
72. În perioada tranzitorie prevalează însă efectul imediat. În anul 2012, în urma pensionării a opt generații de juriști, trebuie ocupat un număr extraordinar de mare de posturi vacante, ceea ce profită juriștilor tineri aflați în prezent pe piața muncii. În schimb, aceste posturi nu mai sunt la dispoziția generațiilor viitoare de juriști, deoarece sunt blocate pe termen lung de juriștii angajați acum. Prin urmare, în această formă, nu se exclude realizarea obiectivului promovării pe termen lung a accesului tinerilor juriști, dar aceasta este puternic împiedicată.
73. În consecință, introducerea imediată a unei noi limite de vârstă nu este necesară pentru a promova pe termen lung accesul tinerilor juriști în sectorul justiției. Dimpotrivă, prin potențiala distorsionare a structurii pe vârste(33) sunt afectate pe termen lung șansele de acces ale tinerilor juriști. Un just echilibru între generațiile de juriști diferite s‑ar putea realiza prin repartizarea posturilor devenite vacante prin reducerea limitei de vârstă în mod proporțional între generațiile următoare. În acest sens, s‑ar impune reducerea treptată a limitei de vârstă la 65 de ani, limita de vârstă definitivă avută în vedere.
74. Totuși, în cazul în care obiectivul ar fi promovarea în cel mai mare grad posibil a accesului juriștilor care se află în prezent pe piața muncii, nu ar exista într‑adevăr o măsură mai eficientă decât reducerea imediată a limitei de vârstă la 62 de ani.
75. Un obiectiv astfel definit poate fi însă recunoscut ca fiind legitim numai dacă există motive deosebite pentru a favoriza în special această categorie, deoarece nu numai că prejudiciază în mod inevitabil juriști pensionați, dar și blochează pe termen mediu și lung posturile vacante pentru generațiile următoare. Ungaria nu a invocat astfel de motive deosebite.
76. În consecință, obiectivul unui acces mai ușor al tinerilor juriști în sectorul justiției nu poate justifica introducerea noii limite de vârstă.
g) Cu privire la atingerea excesivă adusă intereselor persoanelor vizate
77. În cazul în care măsurile în discuție se dovedesc adecvate și necesare pentru atingerea obiectivelor legitime urmărite, trebuie să se analizeze în mod normal dacă acestea conduc la o atingere disproporționată adusă drepturilor persoanelor vizate (proporționalitatea în sens strict)(34). Dat fiind faptul că introducerea noii limite de vârstă nu este însă adecvată și necesară pentru niciunul dintre obiectivele legitime, nu mai trebuie analizat acest aspect. Dimpotrivă, din perspectiva considerațiilor anterioare, acțiunea este întemeiată.
78. Numai pentru ipoteza în care Curtea nu va urma aprecierea noastră cu privire la toate obiectivele, vom analiza în cele ce urmează aspectul proporționalității în sens strict. În temeiul acesteia, trebuie găsit un just echilibru între diversele interese contradictorii(35).
79. Pentru a realiza această analiză cu titlu subsidiar, trebuie să pornim de la premisa (contrar opiniei prezentate) că noua limită de vârstă este adecvată și necesară pentru atingerea unuia sau mai multora dintre cele cinci obiective analizate anterior.
80. Pentru o analiză completă, trebuie avute în vedere avantajele ipotetice care ar rezulta din aceasta.
81. Nu este însă util să facem astfel de speculații. Pentru acest motiv, ne vom limita aprecierea cu privire la proporționalitate la analizarea inconvenientelor legate de noua limită de vârstă. Pornind de la această bază, este posibil să se estimeze ce pondere trebuie să aibă avantajele care decurg din noua limită de vârstă pentru a o justifica.
82. Dreptul juriștilor vizați de a‑și exercita în continuare profesia aleasă este în mod direct afectat. Aceștia își pot continua teoretic activitatea ca juriști, de exemplu, ca avocați, însă nu mai au posibilitatea de a ocupa în continuare postul în care au activat până la atingerea limitei de vârstă.
83. Această ingerință adusă libertății de alegere a unei profesii conduce la consecințe economice nefavorabile, deoarece se poate prezuma că, în locul salariului integral, persoanele vizate nu vor mai încasa de regulă decât o pensie într‑un cuantum mai redus(36).
84. Curtea a admis că o măsură care permite pensionarea din oficiu a lucrătorilor atunci când împlinesc vârsta de 65 de ani poate îndeplini obiectivul care constă în promovarea încadrării în muncă și nu poate fi considerată ca aducând o atingere excesivă pretențiilor legitime ale lucrătorilor vizați, atunci când aceste persoane pot beneficia de o pensie al cărei nivel nu poate fi considerat ca fiind necorespunzător(37). Caracterul adecvat depinde de mai mulți factori.
85. Astfel, pierderea venitului are o importanță deosebită atunci când persoanele interesate au luat decizii economice bazându‑se pe exercitarea funcției în continuare. Aceștia au putut, de exemplu, să fi contractat un credit, să fi încheiat un contract de pensie privată suplimentară sau să fi renunțat la o activitate lucrativă în sectorul privat. Nu se poate identifica nicio măsură care să atenueze astfel de dezavantaje. În plus, este posibil ca pensia anumitor persoane interesate să fie redusă, pentru că nu au lucrat o perioadă suficientă pentru a dobândi dreptul la pensie integrală(38).
86. Deși Ungaria susține că noua limită de vârstă era previzibilă încă din luna iunie 2011, pentru niciuna dintre dispozițiile economice luate anterior persoanele interesate nu puteau prevedea că vor trebui să fie pensionate înainte de împlinirea vârstei de 70 de ani.
87. Aceste atingeri grave aduse intereselor persoanelor vizate ar fi reduse în mod simțitor și, în același timp, multe dintre inconvenientele pentru obiectivele urmărite ar fi înlăturate, dacă Ungaria ar fi introdus noua limită de vârstă în altă modalitate. Este logic ca reducerea vârstei de pensionare pentru judecători, procurori și notari să fie coordonată cu creșterea vârstei de pensionare a celorlalți angajați din sectorul public. În acest scop, Ungaria trebuia să reducă treptat la 65 de ani vârsta de pensionare, astfel încât această vârstă să devină efectivă simultan pentru ambele categorii.
88. Faptul că această posibilitate a fost complet neglijată de Ungaria are drept consecință faptul că nu s‑a ajuns la un just echilibru între interesele juriștilor vizați și interesul introducerii unei noi limite de vârstă.
89. În plus, aceste considerații demonstrează că avantajele introducerii imediate a noii limite de vârstă trebuie să aibă o importanță absolut fundamentală pentru atingerea unui obiectiv legitim pentru a contracara inconvenientele grave prezentate mai sus. Chiar dacă, contrar opiniei noastre, Curtea va considera că măsura este adecvată și necesară pentru a atinge unul sau mai multe obiective, nu par să existe astfel de avantaje evidente.
3. Concluzie
90. În consecință, acțiunea trebuie admisă.
V – Cu privire la cheltuielile de judecată
91. În temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a avut câștig de cauză, este necesară obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.
VI – Concluzie
92. În consecință, propunem Curții de Justiție să dispună după cum urmează:
1. Republica Ungară nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 și al articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă prin faptul că a adoptat o reglementare care stabilește încetarea obligatorie a funcției de judecător, procuror și notar la împlinirea vârstei de 62 de ani, în loc de 70 de ani, cum se prevedea anterior.
2. Obligă Republica Ungară la plata cheltuielilor de judecată.