Language of document : ECLI:EU:C:2012:770

Cauza C‑457/10 P

AstraZeneca AB
și

AstraZeneca plc

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Concurență – Abuz de poziție dominantă – Piața medicamentelor împotriva ulcerului – Utilizare abuzivă a procedurilor privind certificatele suplimentare de protecție pentru medicamente și a procedurilor privind autorizațiile de introducere pe piață a medicamentelor – Declarații înșelătoare – Retragerea autorizațiilor de introducere pe piață – Obstacole în calea introducerii pe piață a medicamentelor generice și a importurilor paralele”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 decembrie 2012

1.        Concurență – Poziție dominantă – Piață relevantă – Delimitare – Criterii – Substituibilitatea produselor în ceea ce privește cererea – Lansarea unui produs nou – Caracterul gradual al creșterii vânzărilor unui produs nou care nu înseamnă în mod necesar exercitarea unei constrângeri concurențiale de către un produs existent

(art. 82 CE)

2.        Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[art. 256 alin. (1) TFUE, Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

3.        Concurență – Poziție dominantă – Abuz – Noțiune – Companie farmaceutică

(art. 82 CE)

4.        Concurență – Poziție dominantă – Abuz – Furnizarea de informații înșelătoare autorităților publice – Informații care permit acordarea unui drept exclusiv – Caracter abuziv – Criterii de apreciere

(art. 82 CE)

5.        Concurență – Poziție dominantă – Abuz – Obligații care revin întreprinderii dominante – Companie farmaceutică – Exercitarea concurenței bazate numai pe merite – Conținut

(art. 82 CE)

6.        Recurs – Motive – Contestarea, prin preluarea motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului, a interpretării sau a aplicării dreptului Uniunii de către acesta – Admisibilitate

[art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 112 alin. (1) lit. (c)]

7.        Concurență – Poziție dominantă – Abuz – Retragerea autorizațiilor de introducere pe piață a unor produse farmaceutice – Retragere care împiedică producătorii de medicamente generice să beneficieze de procedura simplificată

[art. 82 CE; Directiva 65/65 a Consiliului, art. 4 al doilea paragraf pct. 8 lit. (a) subpct. (iii)]

8.        Recurs – Competența Curții – Repunere în discuție, din motive de echitate, a aprecierii Tribunalului privind cuantumul unei amenzi aplicate unei întreprinderi – Excludere

(art. 101 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23]

9.        Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Abuz de poziție dominantă – Companie farmaceutică – Furnizarea de informații înșelătoare autorităților publice, care permit acordarea unui drept exclusiv – Retragerea autorizațiilor de introducere pe piață a unor produse farmaceutice

(art. 82 CE)

10.      Concurență – Poziție dominantă – Existență – Deținerea unor cote de piață deosebit de mari – Indiciu în general suficient

(art. 82 CE)

11.      Concurență – Poziție dominantă – Existență – Indicii – Existența și utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală

(art. 82 CE)

1.        Caracterul gradual al creșterii vânzărilor unui produs nou care înlocuiește un produs existent nu înseamnă în mod necesar că acesta din urmă a exercitat o constrângere concurențială semnificativă asupra celui dintâi. Astfel, chiar în lipsa unui produs anterior, este posibil ca vânzările produsului nou să fi cunoscut în general aceeași evoluție graduală. Prin urmare, nu se poate prezuma, în principiu, existența unei legături de cauzalitate între caracterul gradual al creșterii vânzărilor produsului nou și o constrângere concurențială exercitată de produsele existente asupra acestui produs nou.

(a se vedea punctul 48)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 51)

3.        Noțiunea de folosire în mod abuziv este o noțiune obiectivă ce vizează comportamentele unei întreprinderi în poziție dominantă care sunt de natură să influențeze structura unei piețe unde gradul de concurență este deja redus tocmai din cauza prezenței întreprinderii respective și care, prin recurgerea la mijloace diferite de cele care guvernează o concurență normală între produse și servicii pe baza prestațiilor operatorilor economici, au ca efect crearea de obstacole în calea menținerii gradului de concurență existent încă pe piață sau în calea dezvoltării acestei concurențe. Rezultă că articolul 82 CE interzice unei întreprinderi dominante să elimine un concurent și să își întărească astfel poziția prin recurgerea la alte mijloace decât cele caracteristice unei concurențe prin merite.

Comportamentul constant și liniar al unei companii farmaceutice, caracterizat prin comunicarea unor declarații profund înșelătoare către oficiile de brevete și printr‑o lipsă vădită de transparență, prin care compania menționată a încercat în mod deliberat să inducă în eroare oficiile de brevete și autoritățile judiciare pentru a‑și menține cât mai mult timp posibil monopolul asupra pieței în discuție, este străin de concurența bazată pe merite.

În această privință, teza potrivit căreia, odată ce o întreprindere aflată în poziție dominantă consideră că, potrivit unei interpretări justificabile din punct de vedere juridic, poate pretinde acordarea unui drept, aceasta se poate folosi de toate mijloacele pentru a obține dreptul în cauză și poate chiar să recurgă la declarații profund înșelătoare care urmăresc să inducă în eroare autoritățile publice, este în mod vădit contrară noțiunii de concurență bazată pe merite și răspunderii speciale care revine unei astfel de întreprinderi de a nu aduce atingere prin comportamentul său unei concurențe efective și nedenaturate în cadrul Uniunii.

(a se vedea punctele 74, 75, 93 și 98)

4.        Declarațiile prin care se încearcă obținerea unor drepturi exclusive în mod nelegal nu constituie un abuz decât atunci când se dovedește că, având în vedere contextul obiectiv în care sunt făcute, aceste declarații sunt într‑adevăr de natură să determine autoritățile publice să acorde dreptul exclusiv solicitat.

Or, deși practica unei întreprinderi aflate în poziție dominantă nu poate fi calificată drept abuzivă în lipsa oricărui efect anticoncurențial al acesteia pe piață, nu se impune, în schimb, ca un astfel de efect să fie în mod necesar concret, fiind suficientă demonstrarea unui efect anticoncurențial potențial.

(a se vedea punctele 106 și 112)

5.        Elaborarea de către o companie farmaceutică, chiar aflată în poziție dominantă, a unei strategii având ca obiect minimalizarea eroziunii vânzărilor și capacitatea acesteia de a face față concurenței produselor generice este legitimă și se încadrează în procesul normal al concurenței, în măsura în care comportamentul în cauză nu se îndepărtează de practicile unei concurențe bazate pe merite, în beneficiul consumatorilor.

Astfel, întreprinderii care deține o poziție dominantă îi revine o răspundere specială în această privință și aceasta nu poate, în consecință, utiliza procedurile de reglementare astfel încât să împiedice sau să îngreuneze intrarea unor concurenți pe piață, în lipsa unor motive legate de apărarea intereselor legitime ale unei întreprinderi angajate într‑o concurență bazată pe merite sau în absența unor justificări obiective.

Nu se încadrează într‑o concurență bazată pe merite retragerea, fără o justificare obiectivă și după expirarea dreptului exclusiv, recunoscut de dreptul Uniunii, de a exploata rezultatele testelor farmacologice și toxicologice și ale studiilor clinice, a autorizațiilor de introducere pe piață, în scopul de a împiedica introducerea produselor generice și importurile paralele.

(a se vedea punctele 129, 130 și 134)

6.        Din moment ce o parte contestă interpretarea sau aplicarea dreptului Uniunii efectuată de Tribunal, aspectele de drept analizate în primă instanță pot fi rediscutate în cadrul recursului. Într‑adevăr, dacă un reclamant nu ar putea să se întemeieze în recurs pe motive și pe argumente utilizate deja în fața Tribunalului, procedura respectivă ar fi lipsită de o parte din sens.

(a se vedea punctul 147)

7.        Împrejurarea potrivit căreia cadrul de reglementare oferă modalități alternative, mai oneroase și mai lungi, de a obține o autorizație de introducere pe piață a medicamentelor nu înlătură caracterul abuziv al comportamentului unei întreprinderi aflate în poziție dominantă, din moment ce acest comportament, apreciat în mod obiectiv, are drept unic scop să facă indisponibilă procedura simplificată prevăzută de legiuitor la articolul 4 al treilea paragraf punctul 8 litera (a) subpunctul (iii) din Directiva 65/65 privind produsele medicamentoase brevetate și, prin urmare, să îi țină pe producătorii de medicamente generice în afara pieței cât mai mult timp posibil și să majoreze cheltuielile acestora pentru a depăși barierele la intrarea pe piață, întârziind astfel presiunea concurențială semnificativă exercitată de aceste produse.

(a se vedea punctul 154)

8.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 162)

9.        Constituie în mod evident încălcări grave un abuz de poziție dominantă care constă în declarații înșelătoare făcute în mod intenționat de o companie pentru a obține drepturi exclusive la care aceasta nu are dreptul sau la care are dreptul pentru o perioadă mai scurtă și care are scopul de a ține concurenții în afara pieței, precum și un abuz de poziție dominantă al unei companii farmaceutice care constă în retragerea autorizațiilor de introducere pe piață a medicamentelor pe care aceasta le produce și având ca scop crearea de bariere la intrarea pe piața produselor generice și la importurile paralele.

Ținând cont de caracterul vădit contrar concurenței bazate pe merite al unor astfel de practici, caracterul inedit al acestora nu justifica nici modificarea calificării acestor abuzuri drept încălcări grave, nici constatarea existenței unor circumstanțe atenuante care să justifice reducerea cuantumului amenzii.

(a se vedea punctele 164 și 166)

10.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 176)

11.      Deși nu se poate considera că simpla posesie a drepturilor de proprietate intelectuală conferă o poziție dominantă, aceasta este totuși susceptibilă, în anumite condiții, să creeze o astfel de poziție, în special prin posibilitatea pe care o dă întreprinderii de a împiedica existența unei concurențe efective pe piață. Totuși, luarea în considerare a drepturilor de proprietate intelectuală în scopul de a stabili existența unei poziții dominante nu are în niciun caz drept consecință faptul că societățile care introduc pe piață produse inovatoare ar trebui să se abțină să achiziționeze un portofoliu extins de drepturi de proprietate intelectuală sau să invoce aceste drepturi. Este suficient să se amintească în această privință că nu este interzisă o astfel de poziție, ci doar utilizarea abuzivă a acesteia, și că constatarea sa nu implică în sine nicio critică față de întreprinderea în cauză.

(a se vedea punctele 186 și 188)