Cauza T‑53/07

Trade‑Stomil sp. z o.o.

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență — Înțelegeri — Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren‑butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Participare la înțelegere — Imputabilitatea comportamentului ilicit — Amenzi — Gravitatea și durata încălcării — Circumstanțe atenuante”

Sumarul hotărârii

Concurență — Procedură administrativă — Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări — Elemente de probă care trebuie reunite

[art. 81 alin. (1) CE]

În ceea ce privește administrarea dovezii unei încălcări a articolului 81 alineatul (1) CE, Comisiei îi revine obligația de a dovedi încălcările pe care le constată și de a stabili elementele de probă adecvate în vederea demonstrării, corespunzător cerințelor legale, a existenței faptelor constitutive ale unei încălcări. Astfel, Comisia trebuie să furnizeze dovezi precise și concordante pentru a crea convingerea fermă că încălcarea a fost săvârșită.

Orice dubiu al instanței trebuie interpretat în favoarea întreprinderii destinatare a deciziei de constatare a unei încălcări. Prin urmare, instanța nu poate concluziona că existența încălcării în cauză a fost dovedită de Comisie în mod corespunzător cerințelor legale dacă în percepția sa există încă un dubiu cu privire la acest aspect.

Pe de altă parte, activitățile pe care le presupun practicile și acordurile anticoncurențiale se desfășoară de obicei în mod clandestin, reuniunile se țin în secret și documentația aferentă acestora este redusă la minimum. Rezultă de aici că, chiar în cazul în care Comisia descoperă înscrisuri ce atestă în mod explicit un contact nelegal între operatori, de regulă, acestea nu vor fi decât fragmentare și disparate, astfel încât adesea este necesar ca anumite detalii să fie reconstituite prin deducții. În consecință, în majoritatea cazurilor, existența unei practici sau a unui acord anticoncurențial trebuie să fie dedusă din anumite coincidențe și indicii care, privite în ansamblu, pot constitui, în absența unei alte explicații coerente, dovada încălcării normelor de concurență.

Având în vedere că elementele reținute de Comisie, deși pot avea o anumită valoare probantă, nu sunt suficiente pentru a justifica constatarea existenței unei încălcări din partea întreprinderii în cauză, având în vedere contradicțiile din decizia Comisiei în special cu privire la reuniunile organizate în cadrul înțelegerii și îndoiala care trebuie să fie interpretată în favoarea întreprinderii în cauză, se impune anularea deciziei Comisiei.

(a se vedea punctele 63, 64, 76 și 78)