Cauza C‑286/11 P
Comisia Europeană
împotriva
Tomkins plc
„Recurs – Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru – Răspundere a societății‑mamă care decurge numai din comportamentul ilicit al filialei sale – Principiul ne ultra petita – Efecte asupra situației juridice a societății‑mamă ale unei anulări pronunțate într‑o hotărâre care vizează o filială”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 ianuarie 2013
Acțiune în anulare – Acțiuni introduse separat de o societate‑mamă și de filiala sa împotriva unei decizii a Comisiei prin care se impută comportamentul ilicit al acesteia din urmă în sarcina societății‑mamă – Luarea în considerare de către Tribunal, în cadrul acțiunii formulate de societatea‑mamă, a rezultatului acțiunii introduse de filială – Încălcarea interdicției de a se pronunța ultra petita – Lipsă
[art. 81 CE alin. (1) CE și 256 CE]
În dreptul concurenței, în ceea ce privește o acțiune în anulare introdusă de o societate‑mamă împotriva unei decizii a Comisiei prin care se stabilește în sarcina acestei societăți răspunderea pentru încălcarea săvârșită de filiala sa și este obligată la plata amenzii aplicate, instanța Uniunii nu se pronunță ultra petita atunci când ia în considerare hotărârea pronunțată cu privire la acțiunea în anulare introdusă în paralel de filială împotriva aceleiași decizii, hotărâre care, constatând o eroare în determinarea duratei încălcării, a anulat în parte decizia menționată și a redus amenda.
Astfel, pentru a stabili răspunderea în sarcina unei entități oarecare dintr‑un grup, este necesar să se aducă proba că cel puțin o entitate a săvârșit o încălcare a regulilor de concurență ale Uniunii și ca această circumstanță să fie relevată într‑o decizie care a devenit definitivă. Situația nu este aceasta în cazul în care răspunderea solidară a societății‑mamă se întemeiază pe decizia referitoare la încălcarea săvârșită de filială care a fost anulată în parte în ceea ce privește constatarea duratei încălcării săvârșite.
Prin urmare, într‑un asemenea caz, instanța Uniunii poate, fără a se pronunța ultra petita, să țină seama de rezultatul acțiunii introduse de filială și să anuleze decizia menționată pentru perioada în litigiu în privința societății‑mamă, chiar dacă întinderea cererilor introductive formulate de aceste societăți și a argumentelor invocate de acestea nu este identică.
(a se vedea punctele 37, 38, 43 și 49)