HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)
15 noiembrie 2012(*)
„Recurs – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire – Înghețarea fondurilor – Articolul 296 TFUE – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă – Dreptul la respectarea proprietății”
În cauza C‑417/11 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 5 august 2011,
Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de M. Bishop și de B. Driessen, precum și de E. Dumitriu-Segnana, în calitate de agenți,
recurent,
susținut de:
Republica Franceză, reprezentată de G. de Bergues și de E. Ranaivoson, în calitate de agenți,
intervenientă în recurs,
celelalte părți din procedură fiind:
Nadiany Bamba, cu domiciliul în Abidjan (Côte d’Ivoire), reprezentată inițial de P. Haïk și ulterior de P. Maisonneuve, avocats,
reclamantă în primă instanță,
Comisia Europeană, reprezentată de E. Cujo și de M. Konstantinidis, în calitate de agenți, cu domiciliul ales în Luxemburg,
intervenientă în primă instanță,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din doamna R. Silva de Lapuerta, îndeplinind funcția de președinte al Camerei a treia, domnii K. Lenaerts (raportor), E. Juhász, G. Arestis și J. Malenovský, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul V. Tourrès, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 20 septembrie 2012,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin recursul formulat, Consiliul Uniunii Europene solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 8 iunie 2011, Bamba/Consiliul (T‑86/11, Rep., p. II‑2749, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s‑a anulat Decizia 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 11, p. 36, rectificare în JO 2011, L 156, p. 12) și Regulamentul (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] (JO L 11, p. 1) (denumite în continuare „decizia în litigiu” și, respectiv, „regulamentul în litigiu”, precum și, împreună, „actele în litigiu”), în măsura în care aceste două acte o privesc pe doamna Bamba.
Cadrul juridic și istoricul cauzei
2 Doamna Bamba este resortisant al Republicii Côte d’Ivoire.
3 La 15 noiembrie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 1572 (2004), în care a afirmat, printre altele, că situația din Côte d’Ivoire continua să pună în pericol pacea și securitatea internațională în regiune și a hotărât să impună anumite măsuri restrictive împotriva acestei țări.
4 Articolul 14 din Rezoluția 1572 (2004) instituie un comitet (denumit în continuare „Comitetul pentru sancțiuni”) însărcinat, printre altele, să desemneze persoanele și entitățile vizate de măsurile restrictive în materie de deplasări și de înghețare a fondurilor, a activelor financiare și a resurselor economice pe care le impune rezoluția menționată la punctele 9 și 11 și să mențină actualizată lista acestora. Doamna Bamba nu a fost niciodată identificată de Comitetul pentru sancțiuni ca trebuind să facă obiectul unor astfel de măsuri.
5 La 13 decembrie 2004, considerând că era necesară o acțiune a Comunității Europene pentru a pune în aplicare Rezoluția 1572 (2004), Consiliul Uniunii Europene a adoptat Poziția comună 2004/852/PESC privind adoptarea unor măsuri restrictive împotriva [Côte d’Ivoire] (JO L 368, p. 50, Ediție specială, 18/vol. 6, p. 3).
6 La 12 aprilie 2005, considerând că era necesar un regulament în vederea punerii în aplicare, la nivel comunitar, a măsurilor prezentate în Poziția comună 2004/852, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] (JO L 95, p. 1, Ediție specială, 18/vol. 3, p. 183).
7 Poziția comună 2004/852 a fost prelungită și modificată de mai multe ori, înainte de a fi abrogată și înlocuită prin Decizia 2010/656/PESC a Consiliului din 29 octombrie 2010 de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 285, p. 28).
8 La 31 octombrie și la 28 noiembrie 2010 au avut loc alegeri în vederea desemnării președintelui Republicii Côte d’Ivoire.
9 La 3 decembrie 2010, reprezentantul special pentru Côte d’Ivoire al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite a certificat rezultatul final al celui de al doilea tur al alegerilor prezidențiale astfel cum a fost proclamat de președintele Comisiei Electorale Independente la 2 decembrie 2010, confirmându‑l pe domnul Alassane Ouattara ca învingător în alegerile prezidențiale.
10 La 13 decembrie 2010, Consiliul a subliniat importanța alegerilor prezidențiale din 31 octombrie și din 28 noiembrie 2010 pentru restabilirea păcii și stabilității în Côte d’Ivoire și a afirmat că voința exprimată în mod suveran de poporul ivorian trebuie în mod imperativ respectată. De asemenea, acesta a luat act de concluziile reprezentantului special al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite pentru Côte d’Ivoire în cadrul mandatului său de certificare și l‑a felicitat pe domnul Ouattara pentru alegerea sa în funcția de președinte al Republicii Côte d’Ivoire.
11 La 17 decembrie 2010, Consiliul European a făcut un apel către toți liderii ivorieni, civili și militari, care încă nu s‑au plasat sub autoritatea președintelui ales democratic, domnul Ouattara, să facă acest lucru. Acesta a afirmat determinarea Uniunii Europene de a adopta sancțiuni specifice îndreptate împotriva acelora care ar continua să împiedice respectarea voinței exprimate în mod suveran de poporul ivorian.
12 Pentru a impune măsuri restrictive, în ceea ce privește deplasările, împotriva anumitor persoane care, fără să fi fost desemnate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau de Comitetul pentru sancțiuni, împiedică procesul de pace și de reconciliere națională în Côte d’Ivoire și în special a acelora care pun în pericol finalizarea cu succes a procesului electoral, Consiliul a adoptat Decizia 2010/801/PESC din 22 decembrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/656 a Consiliului (JO L 341, p. 45). Lista acestor persoane figurează în anexa II la Decizia 2010/656.
13 La 14 ianuarie 2011, Consiliul a adoptat decizia în litigiu.
14 Considerentele (2)‑(7) ale deciziei menționate prevăd:
„(2) La 13 decembrie 2010, Consiliul a subliniat importanța alegerilor prezidențiale din 31 octombrie și 28 noiembrie 2010 pentru restabilirea păcii și stabilității în Côte d’Ivoire și a afirmat că voința exprimată în mod suveran de poporul ivorian trebuie în mod imperativ respectată.
(3) La 17 decembrie 2010, Consiliul European a făcut un apel către toți liderii ivorieni, civili și militari, care încă nu s‑au plasat sub autoritatea președintelui ales democratic, domnul Alassan Ouattara, să facă acest lucru.
(4) La 22 decembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia [2010/801] pentru a impune restricții de călătorie împotriva celor care obstrucționează procesul de pace și de reconciliere națională și care, în special, amenință finalizarea cu succes a procesului electoral.
(5) La 11 ianuarie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/17/PESC de modificare a Deciziei [2010/656] pentru a include și alte persoane pe lista persoanelor supuse unor restricții de călătorie.
(6) Având în vedere gravitatea situației din Côte d’Ivoire, ar trebui impuse măsuri restrictive suplimentare împotriva acestor persoane.
(7) Mai mult, lista persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive prezentate în anexa II la Decizia [2010/656] ar trebui modificată, iar informațiile referitoare la anumite persoane menționate pe listă ar trebui actualizate.”
15 Potrivit articolului 1 din decizia în litigiu:
„Decizia [2010/656] se modifică după cum urmează:
1. Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:
«Articolul 5
(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care, în mod direct sau indirect, se află în proprietatea sau sunt controlate de:
[...]
(b) persoanele sau entitățile vizate de anexa II, neincluse pe lista care figurează în anexa I, care obstrucționează procesul de pace și de reconciliere națională și care, în special, amenință finalizarea cu succes a procesului electoral sau care sunt deținute de entități aflate, în mod direct sau indirect, în posesia sau sub controlul acestora sau de oricare persoane care acționează în numele sau la ordinele acestora.
(2) Niciun fond, niciun activ financiar și nicio resursă economică nu se pun la dispoziția persoanelor sau entităților menționate la alineatul (1) și nici nu se utilizează în beneficiul acestora, în mod direct sau indirect.
[...]».
2. Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:
«Articolul 10
[...]
(3) Măsurile menționate […] la articolul 5 alineatul (1) litera (b) sunt revizuite la intervale regulate și cel puțin o dată la 12 luni. Aplicarea acestora încetează în privința persoanelor și entităților în cauză în cazul în care Consiliul stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 6 alineatul (2), că nu mai sunt îndeplinite condițiile de punere în aplicare a acestora.»”
16 Articolul 2 din decizia în litigiu prevede:
„Anexa II la Decizia [2010/656] [...] se înlocuiește cu anexa la prezenta decizie.”
17 La 14 ianuarie 2011, Consiliul a adoptat și regulamentul în litigiu.
18 Considerentele (1) și (4) ale regulamentului prevăd:
„(1) Decizia [2010/656], astfel cum a fost modificată [prin decizia în litigiu], prevede adoptarea unor măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane care, nefiind desemnate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (ONU) sau de Comitetul de sancțiuni, împiedică procesul de pace și de reconciliere națională în Côte d’Ivoire și, în special, acelea care pun în pericol obținerea unui rezultat corect al procesului electoral, precum și împotriva persoanelor juridice, entităților sau organismelor aflate în proprietatea unor astfel de persoane sau controlate de acestea și împotriva persoanelor, entităților sau organismelor care acționează în numele sau sub coordonarea acestora.
[...]
(4) Competența de modificare a listelor de la anexele I și IA la Regulamentul [nr. 560/2005] ar trebui să fie exercitată de către Consiliu, având în vedere amenințarea specifică la adresa păcii și securității internaționale pe care o reprezintă situația din Côte d’Ivoire, precum și în scopul de a asigura coerența cu procesul de modificare și revizuire a anexelor I și II la Decizia [2010/656].”
19 Potrivit articolului 1 din regulamentul în litigiu:
„Regulamentul [nr. 560/2005] se modifică după cum urmează:
1. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:
«Articolul 2
(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de persoanele fizice sau juridice, entitățile și organismele enumerate în anexa I sau în anexa IA.
(2) Se interzice punerea la dispoziția persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau a organismelor menționate în anexa I sau în anexa IA, direct sau indirect, precum și utilizarea în beneficiul acestora, a oricăror fonduri sau resurse economice.
[...]
(5) Anexa IA cuprinde persoanele fizice sau juridice, entitățile și organismele menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Decizia [2010/656], astfel cum a fost modificată.
[...]».
[...]
7. Se introduce următorul articol:
«Articolul 11a
[...]
(2) Atunci când Consiliul decide să supună o persoană fizică sau juridică, o entitate sau un organism măsurilor menționate la articolul 2 alineatul (1), acesta modifică anexa IA în consecință.
(3) Consiliul comunică decizia sa, inclusiv motivele includerii pe listă, persoanei fizice sau juridice, entității sau organismului menționate la alineatele (1) și (2), fie direct, dacă dispune de adresa acestora, fie prin publicarea unui anunț, oferind persoanei fizice sau juridice, entității sau organismului în cauză posibilitatea de a prezenta observații.
(4) Atunci când sunt transmise observații sau sunt prezentate dovezi substanțiale noi, Consiliul își reexaminează decizia și informează în consecință persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul în cauză.
[...]
(6) Lista de la anexa IA se revizuiește la intervale regulate și cel puțin o dată la 12 luni.»
[...]
10. Textul de la anexa I se introduce în Regulamentul [nr. 560/2005] sub forma anexei IA.”
20 Prin actele în litigiu, Consiliul a înscris, pentru prima dată, numele doamnei Bamba printre cele ale persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive de înghețare a fondurilor. La punctul 6 din tabelul A din anexa II la Decizia 2010/656, astfel cum a fost modificată prin decizia în litigiu, și la punctul 6 din anexa IA la Regulamentul nr. 560/2005, astfel cum a fost modificat prin regulamentul în litigiu, înscrierea a fost însoțită de menționarea următoarelor motive: „Directoare a grupului Cyclone, editor al ziarului «Le temps»: Obstrucționarea procesului de pace și de reconciliere prin incitarea publică la ură și la violență și prin participarea la campanii de dezinformare cu privire la alegerile prezidențiale din anul 2010”.
21 La 18 ianuarie 2011, Consiliul a publicat un aviz în atenția persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute de Decizia 2010/656 și de Regulamentul nr. 560/2005 (JO 2011, C 14, p. 8, denumit în continuare „avizul publicat la 18 ianuarie 2011”). În acest aviz, Consiliul amintește că a hotărât că persoanele și entitățile care figurează în anexa II la Decizia 2010/656, astfel cum a fost modificată prin decizia în litigiu, și în anexa IA la Regulamentul nr. 560/2005, astfel cum a fost modificat prin regulamentul în litigiu, ar trebui să fie incluse în listele de persoane și de entități care fac obiectul măsurilor restrictive prevăzute de actele menționate. În plus, Consiliul atrage atenția acestor persoane și entități asupra posibilității de a depune o cerere adresată autorităților competente din statul membru respectiv, pentru a obține autorizația de a utiliza fonduri înghețate pentru nevoi de bază sau plăți specifice. Pe de altă parte, Consiliul precizează că persoanele și entitățile în cauză îi pot transmite o cerere prin care să solicite reanalizarea deciziei pe baza căreia au fost incluse pe listele respective, însoțită de documentele doveditoare. În sfârșit, Consiliul amintește posibilitatea contestării deciziei sale „în fața Tribunalului Uniunii Europene, în condițiile prevăzute la articolul 275 al doilea paragraf [TFUE] și la articolul 263 al patrulea paragraf și al șaselea paragraf [TFUE]”.
Procedura în primă instanță și hotărârea atacată
22 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 februarie 2011, doamna Bamba a formulat o acțiune în anulare împotriva actelor în litigiu, în măsura în care acestea o privesc.
23 Cererea de intervenție a Comisiei Europene în susținerea concluziilor Consiliului a fost admisă.
24 În susținerea acțiunii formulate, doamna Bamba a invocat două motive.
25 Primul dintre aceste motive, întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la o cale de atac efectivă, cuprindea trei aspecte. Al doilea dintre acestea se întemeia pe faptul că actele în litigiu nu prevăd comunicarea unei motivări detaliate a înscrierii doamnei Bamba pe listele în cauză.
26 La punctele 38‑57 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat acest al doilea aspect. După ce a constatat, la punctele 41 și 42 din hotărârea menționată, că atât Decizia 2010/656, cât și Regulamentul nr. 560/2005 prevăd că persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul unor măsuri restrictive trebuie să li se comunice motivele care justifică includerea lor pe listele care figurează în anexa II la decizia menționată și în anexa IA la regulamentul menționat, Tribunalul a verificat dacă, în prezenta cauză, motivele respective i-au fost comunicate doamnei Bamba, astfel încât aceasta să își poată exercita dreptul la apărare și dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă.
27 Tribunalul a amintit, la punctele 47 și 48 din hotărârea atacată, jurisprudența relevantă referitoare la conținutul obligației de motivare a unui act al Consiliului prin care se impun măsuri restrictive, cum sunt cele în discuție în speță. În continuare a statuat, la punctele 49‑51 din hotărârea menționată, că atât motivele prezentate în considerentele (6) și (7) ale deciziei în litigiu și în considerentul (4) al regulamentului în litigiu, prin care se invoca gravitatea situației din Côte d’Ivoire și amenințarea specifică la adresa păcii și securității internaționale, cât și cele prezentate la punctul 6 din tabelul A din anexa II la Decizia 2010/656 și la punctul 6 din tabelul A din anexa IA la Regulamentul nr. 560/2005 cu privire la doamna Bamba și menționate la punctul 20 din prezenta hotărâre corespundeau unor „considerații vagi și generale”, și nu unor „motive specifice și concrete pentru care [Consiliul considera], în exercitarea puterii sale de apreciere discreționare, că [doamna Bamba trebuia] să facă obiectul măsurilor restrictive în cauză”.
28 În special, Tribunalul a considerat, la punctul 52 din hotărârea atacată, următoarele:
„[…] precizarea că [doamna Bamba] este directoare a grupului Cyclone, editor al ziarului «Le temps», nu constituie o împrejurare de natură să motiveze în mod suficient și specific actele atacate în ceea ce o privește. Această precizare nu permite astfel să se înțeleagă în ce fel s‑ar fi dedat [doamna Bamba] la obstrucționări ale procesului de pace și de reconciliere prin incitarea publică la ură și la violență și prin participarea la campanii de dezinformare cu privire la alegerile prezidențiale din anul 2010. Astfel, nu se invocă niciun element concret care i‑ar fi imputat [doamnei Bamba] și care ar putea justifica măsurile în cauză.”
29 Tribunalul a adăugat, la punctul 53 din hotărârea atacată, că niciun element nu permitea să se considere că, în împrejurările din cauză, o publicare detaliată a criticilor reținute în sarcina doamnei Bamba ar veni în contradicție cu considerațiile imperative de interes general legate de securitatea Uniunii și a statelor membre ale acesteia sau cu desfășurarea relațiilor lor internaționale ori ar fi adus atingere intereselor legitime ale doamnei Bamba, putând afecta grav reputația acesteia. De altfel, Consiliul nu a menționat niciunul.
30 La punctul 54 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că doamnei Bamba nu îi fusese comunicată nicio motivare suplimentară după adoptarea actelor atacate sau în cadrul procedurii în fața Tribunalului. În cursul procedurii scrise, Consiliul s‑ar fi limitat să amintească faptul că doamna Bamba fusese înscrisă pe listele persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive în temeiul „răspunderii sale pentru campania de dezinformare și de incitare la ură și la violență intercomunitară în Côte d’Ivoire”, adăugând că aceasta era „unul dintre cei mai importanți colaboratori” ai domnului Laurent Gbagbo și că era vorba despre „a doua soție” a acestuia. Totuși, în cadrul ședinței, Consiliul ar fi precizat în fața Tribunalului că nu această ultimă calitate justificase înscrierea doamnei Bamba pe listele menționate.
31 Tribunalul a subliniat de asemenea, la punctul 55 din hotărârea atacată, că faptul că doamna Bamba nu a solicitat Consiliului, în urma publicării actelor în litigiu sau a avizului publicat la 18 ianuarie 2011, să îi comunice motivele specifice și concrete ale includerii sale pe lista în cauză nu avea relevanță în speță, din moment ce obligația de motivare revenea Consiliului și acesta din urmă trebuia să o îndeplinească fie în momentul în care fusese decisă această includere, fie, cel puțin, cât mai rapid posibil după includere.
32 Tribunalul a conchis, la punctul 56 din hotărârea atacată, că motivarea actelor în litigiu nu îi permisese doamnei Bamba să conteste validitatea acestora în fața sa și îl împiedicase să își exercite controlul asupra legalității acestor acte.
33 Fără a mai considera necesară examinarea celorlalte aspecte ale primului motiv și nici a celui de al doilea motiv, Tribunalul a anulat, în consecință, actele menționate în măsura în care acestea o priveau pe doamna Bamba.
Concluziile părților în recurs
34 Consiliul solicită Curții:
– anularea hotărârii atacate,
– pronunțarea cu titlu definitiv asupra chestiunilor care fac obiectul prezentului recurs și respingerea cererii ca nefondată și
– obligarea doamnei Bamba la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în primă instanță și în cadrul prezentului recurs.
35 Doamna Bamba solicită Curții:
– declararea recursului drept inadmisibil,
– respingerea acestuia și
– obligarea Consiliului să suporte cheltuielile de judecată în temeiul articolului 69 și următoarele din Regulamentul de procedură al Curții.
36 Republica Franceză, a cărei cerere de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului a fost admisă prin Ordonanța președintelui Curții din 9 ianuarie 2012, solicită Curții admiterea recursului formulat de Consiliu.
Cu privire la recurs
37 Recursul se întemeiază pe două motive. Consiliul invocă, cu titlu principal, un motiv întemeiat pe eroarea de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit-o atunci când a statuat că motivarea cuprinsă în actele în litigiu nu corespunde cerințelor prevăzute la articolul 296 TFUE. Cu titlu subsidiar, acesta invocă un motiv întemeiat pe eroarea de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit-o atunci când a ignorat, în cadrul aprecierii, în speță, a respectării obligației de motivare, contextul – bine cunoscut de doamna Bamba – în care au fost adoptate actele în litigiu.
Cu privire la admisibilitate
38 Doamna Bamba susține că ambele motive de recurs sunt inadmisibile pentru că sunt întemeiate pe argumente faptice noi. Ea arată că, sub pretextul acestor două motive, întemeiate pe erori de drept, în realitate, prezentul recurs a reprezentat un „instrument” de care s‑a folosit Consiliul pentru a oferi Curții elemente de fapt, întemeiate pe articole din presă, care nu i‑au fost prezentate în prealabil nici ei, nici Tribunalului și care, prin urmare, nu au făcut niciodată obiectul unei dezbateri în contradictoriu în fața acestuia din urmă.
39 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 58 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, un recurs în fața acesteia se limitează la chestiuni de drept.
40 În cadrul unui recurs, competența Curții este limitată la aprecierea soluției legale date cu privire la motivele dezbătute în fața primei instanțe. Prin urmare, în cadrul unei astfel de proceduri, Curtea este competentă exclusiv să cerceteze dacă argumentația cuprinsă în recurs identifică o eroare de drept care viciază hotărârea atacată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie 2000, Bergaderm și Goupil/Comisia, C‑352/98 P, Rec., p. I‑5291, punctul 35, Hotărârea din 30 septembrie 2003, Eurocoton și alții/Consiliul, C‑76/01 P, Rec., p. I‑10091, punctul 47, precum și Hotărârea din 21 februarie 2008, Comisia/Girardot, C‑348/06 P, Rep., p. I‑833, punctul 49).
41 Problema conținutului obligației de motivare a unui act adoptat de o instituție a Uniunii constituie o chestiune de drept care poate fi supusă controlului Curții în cadrul unui recurs (a se vedea Hotărârea din 20 noiembrie 1997, Comisia/V, C‑188/96 P, Rec., p. I‑6561, punctul 24, precum și Hotărârea din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P-C‑208/02 P și C‑213/02 P, Rec., p. I‑5425, punctul 453).
42 În prezenta cauză, din recurs rezultă fără echivoc că, prin intermediul celor două motive, Consiliul arată, în esență, eroarea de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o din perspectiva articolului 296 TFUE atunci când a considerat insuficientă motivarea cuprinsă în actele în litigiu cu privire la înscrierea doamnei Bamba pe listele care figurează în anexa II la Decizia 2010/656 și în anexa IA la Regulamentul nr. 560/2005.
43 Rezultă că motivele de recurs sunt admisibile.
Cu privire la fond
Argumentele părților
44 În cadrul primului motiv, pe care îl invocă cu titlu principal, Consiliul, susținut de Republica Franceză, arată că, spre deosebire de ceea ce Tribunalul a statuat la punctul 54 din hotărârea atacată, motivarea cuprinsă în actele în litigiu este suficientă.
45 Pe de o parte, acesta afirmă că considerentele (2), (4), (6) și (7) din decizia în litigiu, precum și considerentul (4) din regulamentul în litigiu cuprind o descriere detaliată a situației, deosebit de gravă, din Côte d’Ivoire, care a justificat măsurile luate împotriva persoanelor menționate în listele anexate la aceste acte.
46 Pe de altă parte, Consiliul susține că, spre deosebire de afirmațiile de la punctul 51 din hotărârea atacată, indicațiile care figurează, în ceea ce o privește pe doamna Bamba, în anexele actelor în litigiu nu constituie considerații vagi și generale, ci furnizează motivele specifice și concrete ale înscrierii sale pe listele persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive. Acesta subliniază, astfel, că doamna Bamba a făcut obiectul unor asemenea măsuri din cauza calității sale de directoare a grupului de presă Cyclone, care editează ziarul Le temps, implicat în incitarea publică la ură și la violență, precum și în campania de dezinformare referitoare la alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului 2010. El adaugă că rolul avut de ziarul Le temps în cadrul evenimentelor ulterioare alegerilor din Côte d’Ivoire este de notorietate publică în această țară, la fel ca și în străinătate.
47 Subliniind că Consiliul nu i‑a comunicat niciodată alte elemente ale motivării cu privire la adoptarea actelor în litigiu decât cele menționate în respectivele acte și cele cuprinse într‑un articol de presă prezentat în susținerea memoriului în apărare depus în fața Tribunalului, doamna Bamba susține că invocarea funcției sale de directoare a grupului de presă Cyclone și a contextului politic din Côte d’Ivoire la momentul adoptării acestor acte provine din considerații vagi, imprecise și peremptorii, care nu constituie o motivare suficientă pentru a‑i permite să înțeleagă motivele înscrierii sale printre persoanele vizate de măsurile restrictive și să conteste temeinicia acesteia și pentru a permite Tribunalului să își exercite controlul de legalitate. În consecință, acesta din urmă ar fi hotărât în mod întemeiat că există o insuficiență a motivării.
48 Doamna Bamba adaugă că aprecierea caracterului suficient al motivelor înscrierii pe o listă de persoane care fac obiectul măsurilor restrictive nu poate fi realizată decât cu privire la elementele reținute de instituția în cauză la momentul adoptării acestor măsuri. Soluția contrară, care ar autoriza o motivare ex post care constă fie în invocarea unor motive inexistente la data adoptării actului în litigiu, fie în invocarea unor elemente preexistente care nu ar fi prezentate decât ulterior adoptării, ar trebui înlăturată în numele respectării cerințelor fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.
Aprecierea Curții
49 Potrivit unei jurisprudențe constante, obligația de a motiva un act cauzator de prejudiciu, care constituie un corolar al principiului respectării dreptului la apărare, are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate indicații suficiente pentru a afla dacă actul este bine fundamentat sau dacă este, eventual, afectat de un viciu care permite contestarea validității sale în fața instanței Uniunii și, pe de altă parte, să dea posibilitatea acestei instanțe să își exercite controlul asupra legalității actului respectiv (a se vedea Hotărârea din 2 octombrie 2003, Corus UK/Comisia, C‑199/99 P, Rec., p. I‑11177, punctul 145, Hotărârea Dansk Rørindustri și alții/Comisia, citată anterior, punctul 462, precum și Hotărârea din 29 septembrie 2011, Elf Aquitaine/Comisia, C‑521/09 P, Rep., p. I‑8947, punctul 148).
50 Motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanei interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurilor luate, iar instanței competente să își exercite controlul (a se vedea în special Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Al-Aqsa/Consiliul și Țările de Jos/Al-Aqsa, C‑539/10 P și C‑550/10 P, punctul 138 și jurisprudența citată).
51 După cum a subliniat Tribunalul la punctul 40 din hotărârea atacată, în măsura în care persoana în cauză nu dispune de dreptul de a fi ascultată anterior adoptării unei decizii inițiale de înghețare a fondurilor, respectarea obligației de motivare este cu atât mai importantă cu cât constituie unica garanție care îi permite persoanei interesate, cel puțin după adoptarea acestei decizii, să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le are la dispoziție pentru a contesta legalitatea deciziei respective.
52 În consecință, motivarea unui act al Consiliului prin care se impune o măsură de înghețare a fondurilor trebuie, astfel cum a arătat în mod întemeiat Tribunalul la punctul 47 din hotărârea atacată, să identifice motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră, în exercitarea puterii sale de apreciere discreționare, că persoana interesată trebuie să facă obiectul unei astfel de măsuri.
53 Cu toate acestea, motivarea impusă de articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care actul a fost adoptat. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul destinatarilor sau al altor persoane vizate în mod direct și individual de actul respectiv de a primi explicații. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea în special Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, Rec., p. I‑1719, punctul 63, Hotărârea Elf Aquitaine/Comisia, citată anterior, punctul 150, precum și Hotărârea Al-Aqsa/Consiliul și Țările de Jos/Al-Aqsa, citată anterior, punctele 139 și 140).
54 În special, un act cauzator de prejudiciu este suficient motivat atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite acesteia să înțeleagă semnificația măsurii luate în privința sa (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Germania/Comisia, C‑301/96, Rec., p. I‑9919, punctul 89, precum și Hotărârea din 22 iunie 2004, Portugalia/Comisia, C‑42/01, Rec., p. I‑6079, punctele 69 și 70).
55 În prezenta cauză, trebuie arătat, pe de o parte, că, în considerentele (2)‑(6) ale deciziei în litigiu, precum și în considerentele (1) și (4) ale regulamentului în litigiu, Consiliul prezintă contextul general care l‑a determinat să extindă domeniul de aplicare personal al măsurilor restrictive instituite împotriva Republicii Côte d’Ivoire. De aici rezultă că acest context general, care era cunoscut în mod necesar de doamna Bamba având în vedere în special poziția sa profesională și personală, era legat de gravitatea situației din țara respectivă și de amenințarea specifică la adresa păcii și securității internaționale pe care o reprezentau obstacolele în calea procesului de pace și de reconciliere națională, în special cele care puneau în pericol respectarea voinței exprimate în mod suveran de poporul ivorian la alegerile din 31 octombrie și din 28 noiembrie 2010, de desemnare în calitate de președinte a domnului Ouattara.
56 Pe de altă parte, în ceea ce privește motivele pentru care Consiliul a considerat că doamna Bamba trebuia să facă obiectul unor astfel de măsuri restrictive, motivarea prezentată la punctul 20 din prezenta hotărâre, care figurează la punctul 6 din tabelul A din anexa II la Decizia 2010/656, astfel cum a fost modificată prin decizia în litigiu, și la punctul 6 din anexa IA la Regulamentul nr. 560/2005, astfel cum a fost modificat prin regulamentul în litigiu, identifică elementele specifice și concrete, în termenii vizați de funcție exercitată cu titlu profesional, de grup de editură, de ziar și de tipuri de acte și de campanii de presă, care reflectă, în opinia Consiliului, o implicare a persoanei interesate în obstrucționarea procesului de pace și de reconciliere în Côte d’Ivoire.
57 Spre deosebire de constatările Tribunalului, lectura acestei motivări permite să se înțeleagă că Consiliul își întemeiază motivul specific și concret care l‑a determinat să adopte măsuri restrictive împotriva doamnei Bamba pe pretinsa responsabilitate a acesteia din urmă, în calitate de directoare a grupului de editură a ziarului Le temps, pentru acte de incitare publică la ură și la violență, precum și pentru campanii de dezinformare cu privire la alegerile prezidențiale din anul 2010 care ar fi fost vehiculate de acest ziar.
58 Astfel cum susține Consiliul, doamna Bamba nu putea să ignore în mod rezonabil faptul că, prin aluzia din actele în litigiu la funcția de directoare a grupului de editură al ziarului Le temps exercitată de persoana interesată, această instituție intenționa să evidențieze puterea de influențare și responsabilitatea care se presupune că rezultă dintr‑o astfel de funcție în ceea ce privește linia editorială a acestui ziar și conținutul campaniilor de presă pretins desfășurate de acesta pe parcursul crizei postelectorale ivoriene.
59 Prin aceste precizări, doamna Bamba a fost astfel în măsură să conteste în mod util temeinicia actelor în litigiu. Având în vedere aceste elemente, ar fi avut posibilitatea, eventual, să conteste realitatea faptelor menționate în actele în litigiu, în special prin negarea calității sale de directoare a grupului de editură al ziarului Le temps sau a existenței unor astfel de campanii, ori să respingă responsabilitatea sa în raport cu acestea ori să conteste pertinența acestor fapte, în tot sau în parte, sau calificarea lor drept obstrucționare a procesului de pace și de reconciliere în Côte d’Ivoire de natură să justifice aplicarea măsurilor restrictive împotriva ei.
60 Trebuie, în plus, să se sublinieze că chestiunea motivării, care privește o normă fundamentală de procedură, este distinctă de cea a probei comportamentului invocat, care ține de legalitatea pe fond a actului în cauză și implică verificarea existenței faptelor menționate în acest act și calificarea acestor fapte drept elemente care justifică aplicarea de măsuri restrictive împotriva persoanei în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 decembrie 2005, Italia/Comisia, C‑66/02, Rec., p. I‑10901, punctul 26, și Hotărârea din 16 noiembrie 2011, Bank Melli Iran/Consiliul, C‑548/09 P, Rep., p. I‑11381, punctul 88).
61 Astfel, în speță, controlul respectării obligației de motivare, prin care se urmărește să se verifice dacă indicațiile furnizate de Consiliu în actele în litigiu erau suficiente pentru a permite cunoașterea elementelor care l‑au determinat pe acesta din urmă să impună măsuri restrictive față de doamna Bamba, trebuie distins de examinarea temeiniciei motivării, care ar consta, dacă este cazul, în verificarea aspectului dacă elementele invocate de Consiliu sunt stabilite și sunt de natură să justifice adoptarea acestor măsuri.
62 Cu privire la argumentul doamnei Bamba potrivit căruia măsurile restrictive adoptate împotriva sa nu pot să facă obiectul unei motivări a posteriori, este suficient să se arate că înscrisurile prezentate de Consiliu, în anexa la recursul său, au ca scop nu să motiveze ex post actele în litigiu, ci să arate că, având în vedere contextul în care a avut loc adoptarea acestor acte, motivarea acestora era suficientă.
63 Din considerațiile de mai sus rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, la punctele 54 și 56 din hotărârea atacată, că motivarea actelor în litigiu nu era suficientă pentru a permite doamnei Bamba să conteste validitatea acestora, iar instanței înseși să își exercite controlul asupra legalității lor.
64 În consecință, motivul invocat cu titlu principal de Consiliu este fondat și, fără să fie necesară examinarea motivului invocat cu titlu subsidiar de acesta din urmă, trebuie anulată hotărârea atacată.
Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului
65 Conform articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții, aceasta poate, în cazul în care anulează hotărârea atacată, să soluționeze în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.
66 În prezenta cauză, Curtea consideră că acțiunea având ca obiect anularea actelor în litigiu formulată de doamna Bamba în prima instanță este în stare de judecată și că, prin urmare, trebuie soluționată în mod definitiv.
67 În susținerea acțiunii, doamna Bamba a invocat două motive. Primul motiv este întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la o cale de atac efectivă. Acesta cuprinde trei aspecte, întemeiate pe lipsa unei proceduri care să îi permită doamnei Bamba să fie ascultată și să solicite în mod util retragerea sa de pe listele în cauză, pe lipsa comunicării unei motivări detaliate a înscrierii sale pe aceste liste și pe lipsa notificării către persoana interesată a termenelor și a căilor de atac împotriva acestei înscrieri. Al doilea motiv se întemeiază pe o atingere vădită adusă dreptului de proprietate.
Cu privire la primul motiv
Cu privire la primul aspect al primului motiv
68 Doamna Bamba susține că regulamentul în litigiu nu prevede nicio procedură care să îi permită asigurarea unei exercitări efective a dreptului la apărare. Regulamentul menționat nu ar prevedea, astfel, nici dreptul persoanei interesate de a fi ascultată și nici o procedură care să îi permită solicitarea în mod util a retragerii sale de pe lista, anexată la acest regulament, a persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive în cauză.
69 În primul rând, doamna Bamba arată că regulamentul în litigiu nu precizează modalitățile în conformitate cu care Consiliul este determinat să își mențină sau să își modifice decizia de înscriere a unei persoane pe lista acelora care fac obiectul măsurilor restrictive. Ea arată în această privință, pe de o parte, că reexaminarea prevăzută la articolul 11a alineatul (4) din Regulamentul nr. 560/2005, introdusă în acesta din urmă de regulamentul în litigiu, nu este însoțită de nicio cerință de motivare și nu este încadrată de niciun termen, astfel încât Consiliul se poate limita să răspundă în mod lapidar la o cerere de retragere sau chiar să nu răspundă la aceasta. Ea subliniază, pe de altă parte, că revizuirea periodică prevăzută la articolul 11a alineatul (6) din Regulamentul nr. 560/2005 nu este însoțită de o obligație a Consiliului de a comunica noua decizie părților interesate și de a le invita, în consecință, să prezinte noi observații.
70 În această privință, trebuie arătat că articolul 11a alineatul (4) din Regulamentul nr. 560/2005, introdus în acesta prin articolul 1 punctul 7 din regulamentul în litigiu, prevede că Consiliul își reexaminează decizia de a aplica unei persoane măsurile restrictive în cauză și informează despre aceasta persoana interesată atunci când sunt transmise observații sau sunt prezentate dovezi substanțiale noi. În avizul publicat la 18 ianuarie 2011 se menționează de asemenea posibilitatea persoanelor în cauză, precum doamna Bamba, de a formula o cerere de reexaminare a deciziei prin care au fost incluse pe lista respectivă, anexând la aceasta înscrisurile doveditoare.
71 În plus, potrivit articolului 11a alineatul (6) din Regulamentul nr. 560/2005, introdus de asemenea în acesta prin articolul 1 punctul 7 din regulamentul în litigiu, „lista de la anexa IA se revizuiește la intervale regulate și cel puțin o dată la 12 luni.”
72 În ceea ce privește argumentele doamnei Bamba întemeiate pe pretinsele lacune ale acestor proceduri de revizuire și de reexaminare periodică, trebuie subliniat că prezenta acțiune a fost formulată de doamna Bamba împotriva actelor în litigiu în sensul că acestea au înscris‑o, pentru prima oară, pe listele, care figurează în anexa II la Decizia 2010/656 și în anexa IA la Regulamentul nr. 560/2005, ale persoanelor vizate de o măsură de înghețare a fondurilor. Astfel cum a observat Consiliul, cazul din speță nu are legătură nici cu refuzul acestuia din urmă de a reexamina decizia inițială de aplicare a unor măsuri restrictive față de doamna Bamba, nici cu o decizie a acestei instituții de menținere a persoanei interesate pe listele respective după reexaminare. Prin urmare, aceste argumente sunt lipsite de pertinență.
73 În al doilea rând, doamna Bamba susține că regulamentul în litigiu nu prevede în nicio etapă, nici la momentul înscrierii inițiale, nici în stadiul reexaminării, că persoanele interesate pot să fie ascultate cu privire la măsurile luate împotriva lor.
74 În această privință, trebuie amintit că, pentru atingerea obiectivului urmărit de actele în litigiu, măsurile restrictive în cauză trebuie, prin însăși natura acestora, să aibă un efect de surpriză. Din această cauză, Consiliul nu era obligat să o asculte pe doamna Bamba anterior includerii inițiale a numelui ei pe listele în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, C‑402/05 P și C‑415/05 P, Rep., p. I‑6351, punctele 340 și 341, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2011, Franța/People’s Mojahedin Organization of Iran, C‑27/09 P, Rep., p. I‑13427, punctul 61).
75 Pe de altă parte, în măsura în care vizează procedura de reexaminare, argumentul doamnei Bamba întemeiat pe dreptul său de a fi ascultată este lipsit de pertinență pentru aceleași motive precum cele prezentate la punctul 72 din prezenta hotărâre.
76 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se respingă primul aspect al primului motiv.
Cu privire la al doilea aspect al primului motiv
77 Doamna Bamba arată că actele în litigiu nu prevăd comunicarea unei motivări detaliate a înscrierii sale pe listele persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive în cauză.
78 Cu toate acestea, din considerațiile prezentate la punctele 55‑59 din prezenta hotărâre rezultă că actele în litigiu cuprind o motivare suficientă a înscrierii doamnei Bamba pe listele, anexate la actele respective, ale persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive în cauză. Al doilea aspect al primului motiv trebuie, în consecință, să fie respins.
Cu privire la al treilea aspect al primului motiv
79 Doamna Bamba susține că actele în litigiu nu prevăd notificarea către persoana interesată a termenelor și a căilor de atac împotriva deciziei de înscriere pe listele în cauză și nici nu conțin informații în această privință. Actele respective ar pune în sarcina persoanei în cauză obligația de a se informa cu privire la aceste probleme, ceea ce ar încălca articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950.
80 În această privință, trebuie arătat că, în avizul publicat la 18 ianuarie 2011, Consiliul a menționat posibilitatea persoanelor și entităților interesate de a contesta decizia sa „în fața Tribunalului Uniunii Europene, în condițiile prevăzute la articolul 275 al doilea paragraf [TFUE] și la articolul 263 al patrulea paragraf și al șaselea paragraf [TFUE]”.
81 Această indicație, împreună cu precizările cuprinse la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE, era de natură să permită doamnei Bamba să identifice calea de atac de care dispunea pentru contestarea înscrierii sale pe listele în cauză, precum și data de expirare a termenului de exercitare a căii de atac, ceea ce confirmă, de altfel, faptul că a introdus acțiunea în termenul prevăzut de această dispoziție.
82 Al treilea aspect al primului motiv trebuie, în consecință, să fie respins.
83 Prin urmare, trebuie ca primul motiv să fie respins în totalitate.
Cu privire la al doilea motiv
84 Afirmând că nu contestă obiectivul urmărit de actele în litigiu, doamna Bamba susține, în același timp, că acestea aduc o atingere disproporționată dreptului său de proprietate, întrucât îi este imposibil să își susțină în mod util cauza în fața autorităților competente. Actele respective ar prevedea o înghețare totală a fondurilor sale fără să prevadă însă garanții procedurale veritabile care să îi permită să conteste această măsură.
85 În această privință, rezultă din trimiterea făcută, în acest al doilea motiv, la punctele 368‑371 din Hotărârea Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, citată anterior, în care Curtea a hotărât că există o restricție nejustificată a dreptului de proprietate al persoanei interesate pentru motivul că adoptarea măsurilor restrictive împotriva acesteia a intervenit fără să îi fie furnizate garanții procedurale care să îi permită supunerea cauzei sale spre examinare autorităților competente, că doamna Bamba pretinde că existența unei atingeri aduse dreptului său de proprietate rezultă dintr‑o pretinsă lipsă a unor astfel de garanții în speță.
86 Or, astfel cum reiese din examinarea diferitelor aspecte ale primului motiv, Consiliul, care nu era obligat să o asculte pe doamna Bamba înainte de adoptarea actelor în litigiu, i‑a furnizat o motivare suficientă care să îi permită să conteste în mod util, în fața instanței Uniunii, temeinicia măsurilor restrictive aplicate în privința sa. Prezenta cauză se distinge de cea în care s-a pronunțat Hotărârea Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, citată anterior.
87 În ceea ce privește dreptul eventual de acces la dosarul Consiliului referitor la măsurile restrictive adoptate împotriva doamnei Bamba, este suficient, în prezenta cauză, să se arate că persoana interesată nu pretinde că a solicitat un astfel de acces instituției în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Bank Melli Iran/Consiliul, citată anterior, punctul 92).
88 Trebuie în plus să se sublinieze că atât Decizia 2010/656, cât și Regulamentul nr. 560/2005 prevăd reexaminarea periodică a listelor persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive în cauză. În urma unei astfel de reexaminări, Consiliul a considerat, în Decizia de punere în aplicare 2012/144/PESC din 8 martie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2010/656 (JO L 71, p. 50) și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 193/2012 din 8 martie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 (JO L 71, p. 5), că nu mai existau motive pentru menținerea pe aceste liste a doamnei Bamba.
89 Rezultă că al doilea motiv trebuie respins.
90 Având în vedere ansamblul considerațiilor precedente, trebuie respinsă în totalitate acțiunea formulată de doamna Bamba.
Cu privire la cheltuielile de judecată
91 În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Articolul 138 alineatul (1) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, prevede că partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Articolul 140 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede că statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.
92 Întrucât recursul Consiliului este admis, iar acțiunea doamnei Bamba împotriva actelor în litigiu este respinsă, trebuie, potrivit concluziilor Consiliului, ca doamna Bamba să fie obligată să suporte, în afara propriilor cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu atât cu ocazia prezentului recurs, cât și în primă instanță.
93 Republica Franceză și Comisia, interveniente în fața Curții și, respectiv, în fața Tribunalului, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște:
1) Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 8 iunie 2011, Bamba/Consiliul (T‑86/11).
2) Respinge acțiunea formulată de doamna Bamba.
3) O obligă pe doamna Bamba să suporte, în afara propriilor cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene atât cu ocazia prezentului recurs, cât și în primă instanță.
4) Republica Franceză și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Semnături