Recurs introdus la 23 noiembrie 2010 de Confederația Elvețiană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 9 septembrie 2010 în cauza T-319/05, Confederația Elvețiană/Comisia Europeană, celelalte părți în proces: Republica Federală Germania și Landskreis Waldshut

(Cauza C-547/10 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Confederația Elvețiană (reprezentant: S. Hirsbrunner, avocat)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Republica Federală Germania, Landskreis Waldshut

Concluziile recurentei

Recurenta solicită

Anularea, conform articolului 61 din Statutul Curții de Justiție, a Hotărârii Tribunalului din 9 septembrie 2010, pronunțată în cauza T-319/05;

în cazul în care Curtea consideră că litigiul este în stare de judecată, anularea Deciziei 2004/12/CE a Comisiei Europene din 5 decembrie 2003 și obligarea Comisiei Europene, conform articolului 122 primul paragraf din Regulamentul de procedură al Curții, la plata cheltuielilor de judecată aferente întregii proceduri, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță;

în cazul în care Curtea consideră că litigiul nu este în stare de judecată, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe conform propriei aprecieri juridice și rezervarea pentru Tribunal a deciziei privind cheltuielile de judecată aferente recursului.

Motivele și principalele argumente

Recursul este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului din 9 septembrie 2010, pronunțată în cauza T-319/05 (denumită în continuare "hotărârea atacată"). Prin intermediul hotărârii atacate s-a respins acțiunea formulată de recurentă împotriva Deciziei 2004/12/CE a Comisiei din 5 decembrie 2003 (denumită în continuare "decizia atacată") privind al 213-lea regulament din 15 ianuarie 2003 de aplicare a reglementării germane în materie de trafic aerian privind stabilirea procedurilor pentru aterizările și decolările la aeroportul din Zürich conform normelor referitoare la instrumentele de zbor (denumit în continuare "al 213-lea regulament de aplicare"), în versiunea modificată prin primul regulament din 1 aprilie 2003 de modificare a celui de al 213-lea regulament de aplicare (denumite în continuare "măsurile germane în discuție").

Recurenta invocă următoarele motive de recurs:

Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2408/92, în măsura în care ar fi înțeles domeniul de aplicare al acestuia doar ca o interdicție de exercitare a drepturilor de trafic. În plus, Tribunalul nu ar fi luat în considerare faptul că o astfel de interpretare a articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2408/92, chiar și în cazul în care ar trebui să fie posibilă în contextul Uniunii Europene, nu ar putea fi opusă recurentei în temeiul articolului 1 alineatul (2) din acord.

Tribunalul ar fi interpretat și ar fi aplicat greșit obligația de motivare în sensul articolului 296 TFUE (ex-articolul 253 CE), întrucât acesta nu ar fi imputat Comisiei că a exclus fără motivare aplicabilitatea articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2408/92. Pe de altă parte, Tribunalul ar considera în mod eronat că faptul că în cursul procedurii la Tribunal Comisia ar fi înlocuit motivația indicată în decizia atacată printr-o explicație complet nouă nu ar constitui înlocuire de motive pe parcursul procesului.

Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2408/92, prin faptul că nu ar fi luat în considerare drepturile operatorului aeroportului și ale locuitorilor din proximitatea acestuia.

Tribunalul ar fi interpretat și ar fi aplicat în mod greșit principiul nediscriminării. Acesta ar fi săvârșit o eroare de drept prin excluderea din aprecierea sa a drepturilor operatorului aeroportului și ale locuitorilor elvețieni din proximitatea acestuia. În mod contrar concluziilor formulate în acțiune, acesta ar fi refuzat să verifice caracterul necesar al măsurilor. Tribunalul ar fi aplicat în mod puțin restrictiv cerința unei justificări întemeiate pe motive obiective. Interesul de a a favoriza o zonă turistică nu are dreptul la protecție, întrucât interesele economice nu ar putea constitui motive obiective de justificare.

Controlul proporționalității efectuat de Tribunal ar fi afectat de erori de drept grave. Tribunalul ar denatura elementele de probă. Acesta ar explica situația de fapt în mod incomplet. Tribunalul ar înlocui constatarea situației de fapt efectuată de Comisie prin propriile constatări, încălcând propria putere de control. Acesta s-ar întemeia pe considerații de fapt cu privire la care recurenta nu ar fi fost ascultată, încălcând dreptul de fi ascultat.

La momentul examinării restricțiilor mai puțin oneroase, Tribunalul a încălcat normele privind repartizarea sarcinii probei și alte principii.

În cadrul considerațiilor privind alternativa unui contingent de zgomot, Tribunalul ar invoca argumente vădit contradictorii.

____________