Cauza C‑555/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Austria

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Transport – Dezvoltarea căilor ferate comunitare – Directiva 91/440/CEE – Articolul 6 alineatul (3) și anexa II – Directiva 2001/14/CE – Articolul 4 alineatul (2) și articolul 14 alineatul (2) – Administratorul infrastructurii – Independență organizatorică și decizională – Structură de holding – Transpunere incompletă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2013

1.        Transporturi – Politici comune – Dezvoltarea căilor ferate comunitare – Administratorul național al infrastructurii feroviare – Independență – Criterii de apreciere enumerate într‑un document de lucru al Comisiei – Forță juridică obligatorie – Lipsă – Obligația de transpunere – Inexistență

(Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 91/440 a Consiliului)

2.        Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Proba neîndeplinirii obligațiilor – Sarcina probei ce revine Comisiei – Prezentarea unor elemente care indică neîndeplinirea obligațiilor – Prezumții – Inadmisibilitate

(art. 258 TFUE)

1.        Nu are forță juridică obligatorie un document de lucru al Comisiei care enumeră criteriile pe baza cărora aceasta examinează independența administratorului național al infrastructurii feroviare, astfel cum impune Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, și măsurile prevăzute pentru a garanta această independență, care nu a fost niciodată publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care a fost făcut public după trei ani de la expirarea termenului de transpunere și care nu a fost preluat în niciun act legislativ.

Prin urmare, unui stat membru nu i se poate imputa că nu a exprimat aceste criterii în dispoziții legislative sau în norme administrative de transpunere a Directivei 91/440 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare și a Directivei 2001/14. În aceste împrejurări, netranspunerea criteriilor amintite nu poate determina în sine concluzia referitoare la absența independenței decizionale a administratorului național al infrastructurii feroviare în raport cu întreprinderea în care este integrat și care, ca holding, supraveghează și întreprinderi feroviare.

(a se vedea punctele 32, 54, 58 și 61)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 62)