Recurs introdus la 10 martie 2009 de Anheuser-Busch, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 16 decembrie 2008 în cauzele conexate T-225/06, T-255/06, T-257/06 şi T-309/06 Budějovický Budvar, národní podnik/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale), Anheuser-Busch, Inc
(Cauza C-96/09 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Anheuser-Busch, Inc. (reprezentanți: V. von Bomhard, avocat, B. Goebel, avocat)
Celelalte părți în proces: Budějovický Budvar, národní podnik, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale)
Concluziile recurentei
Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene din 16 decembrie 2008 pronunţată în cauzele conexate T-225/06, T-255/06, T-257/06 și T-309/06, cu excepţia dispozitivului 1,
pronunţarea hotărârii definitive în cauză în sensul respingerii concluziilor formulate în primă instanţă sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanţă spre rejudecare și
obligarea reclamantei din primă instanţă la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta susţine că:
1. Tribunalul de Primă de Primă Instanţă a săvârșit o eroare de drept atunci când a negat competenţa Oficiului de a stabili că Budvar a nu făcut dovada drepturilor existente conform articolului 8 alineatul (4)1, deși existau îndoieli serioase cu privire la validitatea acestor drepturi (pretinse denumiri de origine "BUD").
2. Tribunalul de Primă Instanţă a interpretat greșit exigenţele calitative și cantitative ale cerinţei de drept comunitar privind "utilizarea în comerţ" conform articolului 8 alineatul (4). Mai întâi, a reţinut că această cerinţă trebuia interpretată în sensul că se referă la orice utilizare comercială în afara sferei private, arătând în special că nu se cerea utilizarea serioasă a dreptului invocat conform articolului 8 alineatul (4), precum în cazul mărcilor. În acest context, a considerat că expedierile "free of charge" reprezintă "utilizare în comerţ", precum și utilizare cu o funcţie diferită (mai curând utilizare ca marcă decât ca denumire de origine). În al doilea rând, în mod greșit decizia atacată a luat în considerare utilizarea ulterioară datei cererii de înregistrare a mărcii împotriva căreia s-a formulat opoziţia și prin urmare nu a ţinut seama că pentru ca un drept anterior să fie admisibil ca motiv de opoziţie conform articolului 8, trebuie îndeplinite la momentul formulării opoziţiei toate condiţiile referitoare la acest motiv de opoziţie. În al treilea rând, Curtea a interpretat greșit articolul 8 alineatul (4) atunci când a reţinut că prin excepţie de la principiul teritorialităţii, poate fi luată în considerare utilizarea în alte ţări decât cele în care există drepturile invocate conform articolului 8 alineatul (4).
3. Tribunalul de Primă Instanţă a interpretat de asemenea greșit cerinţa "incidenţă nu [...] numai pe plan local". A reţinut în esenţă că această cerinţă este îndeplinită prin faptul că dreptul invocat conform articolului 8 alineatul (4) provine dintr-o ţară terţă și este răspândit în două ţări ale Uniunii Europene. Tribunalul nu a ridicat problema dacă dreptul în discuţie dobândise aplicabilitate nu numai pe plan local în cele două actuale state membre pentru care este invocat, permiţând astfel invocarea conform articolului 8 alineatul (4) a unor drepturi provenite din afara Uniunii Europene.
4. Al doilea motiv de recurs este încălcarea articolului 8 alineatul (4) litera (b) și a articolului 74 alineatul (1). Articolul 8 alineatul (4) litera (b) impune ca dreptul naţional să permită Budvar interzicerea utilizării mărcii împotriva căreia se formulează opoziţia. Camera de recurs a stabilit pe baza probelor prezentate de părţi și prin aplicarea regulii potrivit căreia în procedurile de opoziţie aflate pe rolul OAPI sarcina probei revine persoanei care formulează opoziţia, că Budvar nu a dovedit că putea interzice utilizarea mărcii "BUD" în temeiul dreptului naţional aplicabil în Franţa sau în Austria. Cu toate acestea, Tribunalul de Primă Instanţă a reţinut, contrar articolului 74 alineatul (1) și articolului 8 alineatul (4) litera (b), că OAPI ar trebui să examineze din oficiu, pe lângă susţinerile părţilor, legislaţia și evoluţia acesteia, pe care se întemeiază drepturile invocate conform articolului 8 alineatul (4), iar nu să respingă opoziţia pentru motivul lipsei de probă a drepturilor invocate de Budvar.
5. În ansamblu, hotărârea atacată, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă a dat articolului 8 alineatul (4) o interpretare care, cu dificultăţi, este compatibilă cu modul de redactare a acestei dispoziţii, și care este imposibil să fie compatibilă cu obiectivul Regulamentului nr. 40/94 de a institui un drept de marcă comunitară uniform, care să funcţioneze corespunzător la nivelul Comunităţii pentru favorizarea comerţului intracomunitar.
6. Fiecare dintre aceste încălcări ale dreptului de către Tribunalul de Primă Instanţă a condus la anularea deciziilor Camerei a doua de recurs și prin urmare, fiecare încălcare, separat, reprezintă un motiv de anulare a hotărârii atacate.
____________1 - Regulamentul (CE) nr. 40/94 din 20 decembrie 993 privind marca comunitară (JO L , 4..994, p. , Ediţie specială 7/vol., p. 46).