HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)
23 februarie 2010(*)
„Libera circulație a persoanelor – Drept de ședere – Resortisant al unui stat membru care a lucrat în alt stat membru unde a rămas după încetarea activității sale profesionale – Copil care urmează o formare profesională în statul membru gazdă – Lipsa mijloacelor de subzistență proprii – Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 – Articolul 12 – Directiva 2004/38/CE”
În cauza C‑480/08,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit), prin decizia din 10 octombrie 2008, primită de Curte la 7 noiembrie 2008, în procedura
Maria Teixeira
împotriva
London Borough of Lambeth,
Secretary of State for the Home Department,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul V. Skouris, președinte, domnii J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts, J.‑C. Bonichot și doamna P. Lindh, președinți de cameră, domnii C. W. A. Timmermans, A. Rosas (raportor), K. Schiemann, P. Kūris, E. Juhász, L. Bay Larsen, T. von Danwitz și A. Arabadjiev, judecători,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: domnul K. Malacek, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 2 septembrie 2009,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru doamna Teixeira, de domnul R. Gordon, QC, și de domnul A. Berry, barrister, mandatați de doamna N. Clarkson, solicitor;
– pentru London Borough of Lambeth, de domnul T. Vanhegan, barrister;
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamna V. Jackson, în calitate de agent, asistată de domnul C. Lewis, QC;
– pentru guvernul danez, de domnii J. Liisberg și R. Holdgaard, în calitate de agenți;
– pentru guvernul portughez, de domnul L. Fernandes și de doamna M. F. Pinheiro, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Comunităților Europene, de doamna D. Maidani și de domnul M. Wilderspin, în calitate de agenți;
– pentru Autoritatea AELS de Supraveghere, de domnul N. Fenger, precum și de doamnele L. Armati și I. Hauger, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 20 octombrie 2009,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 12 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 11), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 2434/92 al Consiliului din 27 iulie 1992 (JO L 245, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 234, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1612/68”), și a Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56, rectificare în JO 2004, L 229, p. 35, în JO 2005, L 197, p. 34, și în JO 2007, L 204, p. 28).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Teixeira, pe de o parte, și London Borough of Lambeth (municipalitatea din Lambeth, Londra) și Secretary of State for the Home Department, pe de altă parte, în legătură cu respingerea de către respectiva municipalitate a cererii doamnei Teixeira de a beneficia de ajutor pentru locuință.
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii Europene
3 Al cincilea considerent al Regulamentului nr. 1612/68 este redactat după cum urmează:
„întrucât exercitarea nestingherită și demnă a dreptului la libera circulație necesită, conform unor standarde obiective, asigurarea unui tratament egal, în fapt și în drept, în ceea ce privește toate aspectele legate de desfășurarea în sine a unei activități salariate și de accesul la locuință, precum și înlăturarea obstacolelor în ceea ce privește mobilitatea lucrătorilor, în special în ceea ce privește dreptul lucrătorilor de a‑și întregi familia și condițiile de integrare a familiei în țara gazdă”.
4 Articolul 10 din Regulamentul nr. 1612/68 prevedea:
„(1) Indiferent de cetățenie, următoarele persoane au dreptul să se stabilească împreună cu lucrătorii care sunt resortisanți ai unui stat membru și ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru:
(a) soțul și descendenții sub vârsta de 21 de ani sau care se află în întreținere;
(b) ascendenții lucrătorului și ai soțului și care se află în întreținerea lucrătorului.
(2) Statele membre favorizează admiterea oricărui membru de familie care nu beneficiază de dispozițiile alineatului (1) dacă acesta se află în întreținerea lucrătorului sau locuiește împreună cu acesta în țara de proveniență a lucrătorului.
(3) În aplicarea alineatelor (1) și (2), lucrătorul trebuie să dispună pentru familia sa de o locuință considerată normală pentru lucrătorii naționali din regiunea în care este încadrat în muncă, fără ca această dispoziție să poată da naștere la discriminare între lucrătorii naționali și lucrătorii provenind din alte state membre.”
5 Articolul 11 din Regulamentul nr. 1612/68 prevedea:
„În cazul în care un resortisant al unui stat membru desfășoară o activitate salariată sau nesalariată pe teritoriul altui stat membru, soțul și copiii sub vârsta de 21 de ani sau care se află în întreținere au dreptul de acces la orice activitate salariată pe întreg teritoriul statului respectiv, chiar dacă aceștia nu au cetățenia unui stat membru.”
6 Articolele 10 și 11 din Regulamentul nr. 1612/68 au fost abrogate de la 30 aprilie 2006 în temeiul articolului 38 alineatul (1) din Directiva 2004/38.
7 Articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, care nu figurează printre dispozițiile din acest regulament ce au fost abrogate de Directiva 2004/38, prevede:
„Copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru sunt admiși în sistemul de învățământ general, la cursurile de ucenici și de formare profesională în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, dacă aceștia domiciliază pe teritoriul acelui stat.
Statele membre încurajează inițiativele care le permit acestor copii să urmeze cursurile menționate în cele mai bune condiții.”
8 Considerentele (3) și (16) ale Directivei 2004/38 sunt redactate după cum urmează:
„(3) Cetățenia Uniunii ar trebui să constituie statutul fundamental al resortisanților din statele membre, dacă aceștia își exercită dreptul la liberă circulație și ședere. Este, așadar, necesar să se codifice și să se revizuiască instrumentele comunitare existente care tratează în mod separat lucrătorii care desfășoară activități salariate, cei care desfășoară activități independente, precum și studenții și alte persoane inactive, în scopul simplificării și întăririi dreptului la liberă circulație și ședere pentru toți cetățenii Uniunii.
[…]
(16) Atât timp cât beneficiarii dreptului de ședere nu devin o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă, aceștia nu ar trebui să fie expulzați. Prin urmare, o măsură de expulzare nu poate constitui consecința automată a recurgerii la asistența socială. Statul membru gazdă ar trebui să verifice dacă, într‑un asemenea caz, nu este vorba despre dificultăți temporare și să ia în considerare perioada de ședere, circumstanțele personale și cuantumul ajutoarelor acordate pentru a determina dacă beneficiarul constituie o sarcină excesivă pentru sistemul său de asistență socială și de a proceda, dacă este cazul, la expulzarea sa. Măsura de expulzare nu ar trebui în niciun caz să se adopte împotriva lucrătorilor care desfășoară activități salariate, a celor care desfășoară activități independente sau a persoanelor care caută de lucru, astfel cum sunt acestea definite de Curtea de Justiție, decât din motive ce țin de ordinea publică sau de siguranța publică.”
9 Articolul 7 din Directiva 2004/38 reglementează dreptul cetățenilor Uniunii de ședere pentru o perioadă mai lungă de trei luni într‑un alt stat membru decât cel ai cărui resortisanți sunt. Potrivit dispozițiilor alineatului (1) al acestuia:
„Toți cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni în cazurile în care:
(a) sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau activități independente în statul membru gazdă sau
(b) dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă sau
(c) – sunt înscriși într‑o instituție privată sau publică, acreditată sau finanțată de către statul membru gazdă pe baza legislației sau a practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională și
– dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă și asigură autoritatea națională competentă, printr‑o declarație sau o altă procedură echivalentă la propria alegere, că posedă suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru membrii de familie, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de ședere sau
(d) sunt membri de familie care însoțesc ori se alătură unui cetățean al Uniunii care îndeplinește el însuși condițiile menționate la litera (a), (b) sau (c).”
10 Articolul 12 din Directiva 2004/38, intitulat „Păstrarea dreptului de ședere de către membrii de familie în eventualitatea decesului sau plecării cetățeanului Uniunii”, prevede la alineatul (3) următoarele:
„Plecarea cetățeanului Uniunii din statul membru gazdă sau decesul acestuia nu atrage pierderea dreptului de ședere pentru copiii săi sau pentru părintele care are custodia acestor copii, indiferent de cetățenie, atât timp cât aceștia își au reședința în statul membru gazdă și sunt înscriși într‑o instituție de învățământ pentru a studia acolo, până la terminarea studiilor.”
11 Articolul 16 din directiva menționată prevede că cetățenii Uniunii care și‑au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de ședere permanentă pe teritoriul acestuia.
12 Articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38 prevede, în special, că orice cetățean al Uniunii care, în temeiul prezentei directive, își are reședința pe teritoriul statului membru gazdă se bucură de egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru respectiv în domeniul de aplicare al Tratatului CE.
13 Astfel cum rezultă din articolul 40 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/38, statele membre urmau să pună în aplicare, până la 30 aprilie 2006, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma acestei directive.
Reglementarea națională
14 Dispozițiile Directivei 2004/38 au fost transpuse în ordinea juridică a Regatului Unit prin Regulamentul din 2006 privind imigrarea (Spațiul Economic European) [Immigration (European Economic Area) Regulations 2006].
15 În ceea ce privește ajutorul pentru locuință, Legea din 1996 privind locuințele (Housing Act 1996) prevede, în secțiunea VII, un ajutor pentru locuință în favoarea persoanelor eligibile care sunt fără adăpost și îndeplinesc anumite condiții.
16 Dispozițiile detaliate cu privire la acest ajutor figurează în Regulamentul din 2006 privind (dreptul la) repartiția locuințelor și persoanele fără adăpost (Anglia) [Allocation of Housing and Homelessness (Eligibility) (England) Regulations 2006].
17 Potrivit precizărilor din decizia de trimitere, pentru a avea dreptul la ajutor pentru locuință în temeiul articolului 6 din regulamentul menționat, referitor la străinii care nu sunt supuși controlului în privința imigrației, solicitantul trebuie, în mod cumulativ, să beneficieze de un drept de ședere în Regatul Unit și să aibă reședința obișnuită în acest stat.
18 În acest context, pe lângă cetățenii britanici, trebuie considerați beneficiari ai dreptului de ședere în Regatul Unit, printre alții, cetățenii statelor membre care exercită dreptul conferit de dreptul Uniunii de a intra pe teritoriul Regatului Unit și de a‑și avea reședința în acest stat pe o perioadă mai îndelungată.
19 Din dispozițiile naționale relevante rezultă că dreptul doamnei Teixeira la ajutor pentru locuință depinde de aspectul dacă aceasta din urmă are în Regatul Unit dreptul de ședere conferit de dreptul Uniunii.
Acțiunea principală și întrebările preliminare
20 Doamna Teixeira, resortisant portughez, a venit în Regatul Unit în 1989 împreună cu soțul său, de asemenea resortisant portughez, și a lucrat în acest stat membru între 1989 și 1991. Fiica lor, Patricia, s‑a născut în acest stat la 2 iunie 1991. Ulterior, doamna Teixeira și soțul său au divorțat, ambii rămânând însă în Regatul Unit.
21 După anul 1991, doamna Teixeira a lucrat cu intermitență în Regatul Unit. Doamna Teixeira nu desfășura o activitate profesională la momentul la care Patricia și‑a început școlarizarea în Regatul Unit, dar a lucrat pe parcursul a diferite perioade în care Patricia își continua școlarizarea. Ultimul post pe care l‑a ocupat în Regatul Unit se situează în timp la începutul anului 2005.
22 La 13 iunie 2006, o instanță a hotărât că Patricia trebuia să locuiască la tatăl său, dar că putea să rămână în contact cu mama sa oricât de mult dorea. În luna noiembrie 2006, Patricia s‑a înscris la un curs de puericultură la Vauxhall Learning Centre din Lambeth. În luna martie 2007, Patricia s‑a mutat la mama sa.
23 La 11 aprilie 2007, doamna Teixeira a solicitat ajutor pentru locuință pentru persoanele fără adăpost în temeiul secțiunii VII din Legea din 1996 privind locuința. Pentru a putea revendica un drept de ședere în Regatul Unit, ea se întemeia în special pe articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, astfel cum a fost interpretat de Curte în Hotărârea din 17 septembrie 2002, Baumbast și R (C‑413/99, Rec., p. I‑7091).
24 Funcționarul competent de la London Borough of Lambeth a apreciat că doamna Teixeira nu putea beneficia de ajutor pentru locuință și, în consecință, a respins cererea acesteia.
25 Doamna Teixeira a introdus o contestație împotriva acestei decizii de respingere în fața funcționarului însărcinat cu examinarea acțiunilor în revizuire, care a menținut decizia inițială, considerând că articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 a fost modificat prin Directiva 2004/38 și că, având în vedere lipsa sa de autonomie economică, doamna Teixeira nu putea reclama un drept de ședere în temeiul acestui articol.
26 Doamna Teixeira a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la County Court.
27 În fața acestei instanțe, doamna Teixeira a recunoscut că nu beneficia de un drept de ședere în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38, că nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din această directivă pentru a se putea considera că și‑a menținut statutul de lucrător și că nu dispunea de un drept de ședere permanent în temeiul articolului 16 din directiva menționată.
28 Ea a susținut că singurul element în temeiul căruia se considera îndreptățită să revendice un drept de ședere în Regatul Unit era împrejurarea că fiica sa urmează studii în acest stat și dispune de un drept de ședere autonom ce rezultă din articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, astfel cum a fost interpretat de Curte în Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, și că, din luna martie 2007, o avea în fapt în îngrijire pe fiica sa.
29 Întrucât County Court a respins acțiunea sa printr‑o hotărâre din 16 noiembrie 2007, doamna Teixeira a formulat apel împotriva acesteia la instanța de trimitere.
30 În fața acestei instanțe, doamna Teixeira susține în special că fiica sa are un drept de ședere autonom în Regatul Unit în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, că ea însăși beneficiază de un drept de ședere în acest stat membru în calitate de persoană care asigură în fapt îngrijirea fiicei sale și că nu se cere ca un copil sau persoana care îi asigură îngrijirea să fie independenți din punct de vedere economic pentru a putea beneficia de un drept de ședere în temeiul articolului 12 menționat.
31 Pârâții din acțiunea principală susțin că Directiva 2004/38 definește pentru viitor condițiile ce reglementează dreptul de ședere în statele membre al cetățenilor Uniunii și al membrilor familiei acestora, astfel încât exercitarea oricărui drept de ședere, chiar și în cazul în care acesta rezultă din articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, presupune că persoanele în cauză îndeplinesc condițiile de ședere prevăzute în această directivă. Întrucât doamna Teixeira a recunoscut ea însăși că nu îndeplinește condițiile față de care articolele 7 și 16 din directiva menționată subordonează acordarea dreptului de ședere, London Borough of Lambeth ar fi avut motive să concluzioneze că aceasta nu a dobândit un astfel de drept și nu putea, așadar, să beneficieze de ajutor pentru locuință.
32 În subsidiar, pârâții din acțiunea principală susțin că, în măsura în care, din articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 poate rezulta un drept de ședere în favoarea doamnei Teixeira, chiar dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute de Directiva 2004/38, un astfel de drept presupune atunci ca reclamanta din acțiunea principală să fie independentă din punct de vedere economic, ceea ce nu este cazul. Pe de altă parte, dreptul de ședere conferit părintelui în îngrijirea căruia se află copilul ar expira la data la care acesta din urmă împlinește vârsta de 18 ani. În sfârșit, întrucât doamna Teixeira nu avea statutul de lucrător atunci când fiica sa și‑a început școlarizarea și întrucât ulterior nu a lucrat decât pe parcursul unor scurte perioade, nu ar avea motive să revendice un drept de ședere prin invocarea simplului fapt că fiica sa urmează studii.
33 Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division), care a sesizat deja Curtea cu titlu preliminar în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea de azi, Ibrahim și Secretary of State for the Home Department (C‑310/08, nepublicată încă în Repertoriu), care privește dreptul de ședere al unui părinte ce nu are calitatea de cetățean al Uniunii, dar ai cărui copii au cetățenia daneză și urmează studii în Regatul Unit, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„În cazul în care:
– un cetățean al Uniunii a venit în Regatul Unit,
– a lucrat în anumite perioade în Regatul Unit,
– a încetat să mai lucreze, dar nu a părăsit teritoriul Regatului Unit,
– nu și‑a menținut statutul de lucrător și nu are dreptul de ședere în temeiul articolului 7 din Directiva 2004/38 […] și nici dreptul de ședere permanentă în temeiul articolului 16 din aceeași directivă,
– copilul cetățeanului Uniunii a început studiile la o dată la care acesta din urmă nu lucra, dar copilul și‑a continuat studiile în Regatul Unit în cursul unor perioade în care acesta lucra în Regatul Unit,
– cetățeanul Uniunii este persoana în îngrijirea căreia se află în fapt copilul și
– cetățeanul Uniunii și copilul său nu dispun de resurse suficiente:
1) cetățeanul Uniunii beneficiază de dreptul de ședere în Regatul Unit numai dacă îndeplinește condițiile stabilite în Directiva 2004/38 […]?
sau
2) a) cetățeanul Uniunii beneficiază de un drept de ședere întemeiat pe articolul 12 din Regulamentul […] nr. 1612/68 […], astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, fără a fi necesar să îndeplinească condițiile stabilite în Directiva 2004/38 […]?
și
b) în această ipoteză, el trebuie să dispună de resurse suficiente pentru a nu deveni o povară pentru sistemul de asigurări sociale al statului membru gazdă pe timpul perioadei planificate de ședere, precum și de asigurări medicale complete în acest stat membru?
c) în această ipoteză, trebuie ca, mai întâi, copilul să fi început studiile la o dată la care cetățeanul Uniunii lucra, pentru a beneficia de dreptul de ședere ce rezultă din articolul 12 din Regulamentul […] nr. 1612/68 […], astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, sau este suficient că resortisantul Uniunii a lucrat în anumite perioade după ce copilul și‑a început studiile?
d) dreptul de ședere pe care îl are cetățeanul Uniunii, ca persoană în îngrijirea căreia se află în fapt copilul ce urmează studii, încetează atunci când copilul acestuia atinge vârsta de 18 ani?
3) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, situația este diferită în împrejurări precum cele din speță, în care copilul a început studiile înainte de data la care Directiva 2004/38 […] trebuia transpusă în statele membre, dar mama nu a devenit persoana care asigură în fapt îngrijirea copilului și nu a cerut dreptul de ședere în temeiul acestui fapt până în luna martie 2007, adică după data până la care directiva trebuia să fie transpusă?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare și la a doua întrebare litera a)
34 Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări litera a), care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, resortisantul unui stat membru care a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru, în care copilul său urmează studii, poate, în calitate de părinte care asigură în fapt îngrijirea acestui copil, să se prevaleze de un drept de ședere în statul membru gazdă numai în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, fără a fi obligat să îndeplinească condițiile stabilite în Directiva 2004/38, sau dacă dreptul de ședere îi poate fi recunoscut numai în cazul în care îndeplinește condițiile menționate.
35 Articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 conferă copiilor unui resortisant al unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru un drept de acces la sistemul de învățământ general, la cursurile de ucenici și de formare profesională în aceleași condiții ca resortisanții statului respectiv, dacă acești copii domiciliază pe teritoriul acelui stat.
36 În Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, Curtea a recunoscut, în legătură cu dreptul de acces la instruire prevăzut la articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 și în anumite condiții, un drept de ședere în favoarea copilului unui lucrător migrant sau al unui fost lucrător migrant, în cazul în care acest copil dorește să își continue studiile în statul membru gazdă, precum și un drept de ședere aferent în favoarea părintelui care asigură în fapt îngrijirea acestui copil.
37 Astfel, în primul rând, Curtea a hotărât că acei copii ai unui cetățean al Uniunii, care și‑au stabilit domiciliul într‑un stat membru la un moment la care părintele lor beneficia de dreptul de ședere în calitate de lucrător migrant în acel stat membru, au dreptul de a locui în acest stat pentru a urma studii în cadrul sistemului de învățământ general, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68. Împrejurarea că părinții copiilor respectivi au divorțat între timp și împrejurarea că părintele care exercita drepturi de ședere în calitate de lucrător migrant nu mai desfășoară o activitate economică în statul membru gazdă nu au nicio importanță în această privință (a se vedea în acest sens Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, punctul 63).
38 În al doilea rând, Curtea a mai hotărât că, în cazul în care copiii beneficiază, în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, de dreptul de a‑și continua școlarizarea în statul membru gazdă, în condițiile în care părinții care le asigură îngrijirea riscă să își piardă dreptul de ședere, refuzul de a acorda părinților respectivi posibilitatea de a rămâne în statul membru gazdă pe perioada școlarizării copiilor ar putea fi de natură să îi priveze pe aceștia din urmă de un drept care le‑a fost recunoscut de legiuitorul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, punctul 71).
39 După ce a amintit, la punctul 72 din Hotărârea Baumbast și R menționată, că Regulamentul nr. 1612/68 trebuie interpretat în lumina cerinței respectării vieții de familie, prevăzută la articolul 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, Curtea a concluzionat, la punctul 73 din aceeași hotărâre, că dreptul recunoscut la articolul 12 din acest regulament copilului unui lucrător migrant de a‑și continua, în condiții optime, școlarizarea în statul membru gazdă implică în mod necesar dreptul respectivului copil de a fi însoțit de persoana care îi asigură în fapt îngrijirea și, prin urmare, ca, pe durata studiilor, această persoană să fie în măsură să locuiască împreună cu el pe teritoriul statului membru respectiv.
40 Din decizia de trimitere reiese că instanța națională urmărește să afle dacă drepturile care au fost recunoscute astfel în favoarea copilului și a părintelui care îi asigură în fapt îngrijirea sunt întemeiate numai pe articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 sau pe aplicarea dispozițiilor coroborate ale articolelor 10 și 12 din același regulament.
41 În această ultimă ipoteză, având în vedere că articolul 10 menționat a fost abrogat și înlocuit de normele prevăzute în Directiva 2004/38, instanța de trimitere ridică problema dacă interpretarea consacrată de Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, se mai aplică de la intrarea în vigoare a Directivei 2004/38 și dacă dreptul de ședere în favoarea persoanei care asigură în fapt îngrijirea copilului nu este supus de acum înainte condițiilor de exercitare a dreptului de ședere stabilite de această directivă.
42 În ceea ce privește o persoană precum reclamanta din acțiunea principală, care a încetat să mai lucreze și nu și‑a menținut statutul de lucrător, aceste condiții rezultă din articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, potrivit căruia cetățenii unui stat membru au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni, chiar dacă nu desfășoară o activitate economică, în cazul în care dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă.
43 În acest context, trebuie analizat dacă, astfel cum susțin doamna Teixeira, guvernul portughez, Comisia Comunităților Europene și Autoritatea AELS de Supraveghere, chiar și după intrarea în vigoare a Directivei 2004/38, în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, se poate recunoaște un drept de ședere persoanei care, în statul membru gazdă, asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant care urmează studii pe teritoriul acestui stat.
44 În primul rând, beneficiază de dreptul copiilor lucrătorilor migranți la egalitate de tratament în ceea ce privește accesul la instruire, în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, numai copiii care locuiesc pe teritoriul statului membru în care unul dintre părinți este sau a fost încadrat în muncă.
45 Accesul la instruire depinde astfel de stabilirea prealabilă a domiciliului copilului în statul membru gazdă. Copiii care și‑au stabilit domiciliul în statul membru gazdă în calitate de membri ai familiei unui lucrător migrant, precum și, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 39 din concluzii, copilul lucrătorului migrant care, precum fiica doamnei Teixeira din acțiunea principală, locuiește încă de la naștere în statul membru în care tatăl său sau mama sa este sau a fost încadrat în muncă se pot prevala de dreptul de acces la instruire în acest stat.
46 Contrar celor susținute de London Borough of Lambeth, precum și de guvernul Regatului Unit și de guvernul danez, în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, astfel cum a fost interpretat de Curte în Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, se poate recunoaște unui copil, în legătură cu dreptul său de acces la instruire, un drept de ședere autonom. În special, exercitarea dreptului de acces la instruire nu era subordonat condiției ca respectivul copil să păstreze, pe întreaga durată a studiilor, un drept de ședere specific în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat, atunci când această dispoziție era încă în vigoare.
47 La punctele 21-24 din Hotărârea din 4 mai 1995, Gaal (C‑7/94, Rec., p. I‑1031), Curtea a respins argumentația potrivit căreia există o strânsă legătură între articolele 10 și 11 din Regulamentul nr. 1612/68, pe de o parte, și articolul 12 din același regulament, pe de altă parte, astfel încât această ultimă dispoziție nu ar acorda dreptul la egalitate de tratament în ceea ce privește accesul la instruire în statul membru gazdă decât copiilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 10 și 11. La punctul 23 din Hotărârea Gaal menționată, Curtea a arătat în mod explicit că articolul 12 nu cuprinde nicio referință la articolele 10 și 11 menționate.
48 Astfel, ar contraveni contextului normativ în care se înscrie articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, precum și obiectivului urmărit de acesta condiționarea exercitării dreptului de acces la instruire de existența unui drept de ședere distinct al copilului, apreciat în temeiul altor dispoziții din același regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea Gaal, citată anterior, punctul 25).
49 Rezultă că, în măsura în care dreptul de acces la instruire este dobândit de copil în temeiul articolului 12 din regulamentul menționat, ca urmare a faptului că și‑a stabilit domiciliul pe teritoriul statului membru în care unul dintre părinții săi este sau a fost încadrat în muncă, dreptul de ședere rămâne dobândit în favoarea copilului și nu mai poate fi pus în discuție ca urmare a nerespectării condițiilor prevăzute la articolul 10 din același regulament.
50 În al doilea rând, dreptul copiilor la egalitate de tratament în ceea ce privește dreptul de acces la instruire nu depinde de împrejurarea că tatăl sau mama lor și‑a menținut statutul de lucrător migrant în statul membru gazdă. Astfel cum rezultă chiar din modul de redactare a articolului 12 menționat, acest drept nu este limitat la copiii lucrătorilor migranți, ci se aplică și copiilor foștilor lucrători migranți.
51 La punctul 69 din Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, Curtea a subliniat de altfel în mod expres că articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 urmărește în special să asigure copiilor lucrătorului resortisant al unui stat membru posibilitatea de a‑și efectua și, eventual, de a‑și finaliza școlarizarea în statul membru gazdă, chiar dacă lucrătorul respectiv nu mai desfășoară o activitate salariată în acest din urmă stat.
52 Potrivit unei jurisprudențe consacrate, articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 nu impune decât ca respectivul copil să fi locuit împreună cu părinții săi sau cu unul dintre aceștia pe teritoriul unui stat membru în perioada în care cel puțin unul dintre părinți locuia în statul respectiv cu statutul de lucrător (Hotărârea din 21 iunie 1988, Brown, 197/86, Rec., p. 3205, punctul 30, și Hotărârea Gaal, citată anterior, punctul 27).
53 Aplicarea articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 trebuie efectuată astfel în mod autonom față de dispozițiile dreptului Uniunii, care reglementează în mod expres condițiile de exercitare a dreptului de ședere în alt stat membru.
54 O astfel de autonomie a articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 față de articolul 10 din același regulament, în prezent abrogat, a constituit fundamentul jurisprudenței Curții amintite la punctele 37-39 din hotărârea de față și nu a fost pusă în discuție de intrarea în vigoare a Directivei 2004/38.
55 London Borough of Lambeth, precum și guvernul Regatului Unit și guvernul danez susțin că Directiva 2004/38 constituie, de la intrarea sa în vigoare, unicul fundament al condițiilor de reglementare a exercitării dreptului de ședere în statele membre al cetățenilor Uniunii și al membrilor familiei acestora și că, în consecință, din articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 nu poate să rezulte pe viitor un drept de ședere.
56 În această privință, nu există niciun indiciu în sensul că, prin adoptarea Directivei 2004/38, legiuitorul comunitar a intenționat să modifice conținutul articolului 12 menționat, astfel cum a fost interpretat de Curte, în scopul de a restrânge pe viitor conținutul normativ al acestuia la un simplu drept de acces la instruire.
57 Este important să se sublinieze în acest context că, spre deosebire de articolele 10 și 11 din Regulamentul nr. 1612/68, articolul 12 din acesta nu a fost abrogat și nici măcar modificat prin Directiva 2004/38. Legiuitorul Uniunii nu a înțeles, așadar, să introducă, prin această reglementare, restrângeri ale domeniului de aplicare al articolului 12, astfel cum a fost interpretat de jurisprudența Curții.
58 O astfel de interpretare este coroborată de faptul că, din lucrările pregătitoare ale Directivei 2004/38, reiese că aceasta a fost concepută astfel încât să fie coerentă cu Hotărârea Baumbast și R, citată anterior [COM(2003) 199 final, p. 7].
59 În plus, dacă articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 ar trebui interpretat în sensul că se limitează, de la intrarea în vigoare a Directivei 2004/38, să confere dreptul la egalitatea de tratament în ceea ce privește accesul la instruire fără să prevadă un drept de ședere în favoarea copiilor lucrătorilor migranți, menținerea sa ar apărea ca superfluă de la intrarea în vigoare a acestei directive. Astfel, articolul 24 alineatul (1) din aceasta prevede că orice cetățean al Uniunii, care își are reședința pe teritoriul statului membru gazdă, se bucură de egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru respectiv în domeniul de aplicare al tratatului și, în această privință, s‑a statuat că accesul la instruire aparține domeniului de aplicare al dreptului Uniunii (a se vedea printre altele Hotărârea din 13 februarie 1985, Gravier, 293/83, Rec., p. 593, punctele 19 și 25).
60 În sfârșit, trebuie precizat că, potrivit considerentului (3) al Directivei 2004/38, aceasta urmărește în special simplificarea și consolidarea dreptului la liberă circulație și a dreptului de ședere pentru toți cetățenii Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iulie 2008, Metock și alții, C‑127/08, Rep., p. I‑6241, punctul 59). Or, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, a subordona aplicarea articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 respectării condițiilor prevăzute la articolul 7 din această directivă ar avea ca efect faptul că dreptul de ședere al copiilor lucrătorilor migranți în statul membru gazdă în scopul de a urma sau de a‑și continua studiile, precum și dreptul de ședere al părintelui care le asigură în fapt îngrijirea ar fi supuse unor condiții mai stricte decât cele care erau aplicabile înainte de intrarea în vigoare a directivei menționate.
61 Trebuie, așadar, să se răspundă la prima întrebare și la a doua întrebare litera a) că resortisantul unui stat membru care a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru, în care copilul său urmează studii, poate, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, în calitate de părinte care asigură în fapt îngrijirea acestui copil, să se prevaleze de un drept de ședere în statul membru gazdă numai în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, fără a fi obligat să îndeplinească condițiile stabilite în Directiva 2004/38.
Cu privire la a doua întrebare litera b)
62 Prin intermediul celei de a doua întrebări litera b), instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea unui copil ce își exercită dreptul de a urma studii în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 este supus condiției ca părintele să dispună de resurse suficiente pentru a nu deveni o povară pentru sistemul de asigurări sociale al statului membru gazdă pe durata de ședere, precum și de asigurări medicale complete în acest stat membru.
63 London Borough of Lambeth, precum și guvernul Regatului Unit și guvernul danez susțin că posibilitatea ca părinții să beneficieze de un drept de ședere în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 a fost recunoscută în Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, numai datorită împrejurărilor speciale ale celor două cauze în care s‑a pronunțat hotărârea menționată, în care era îndeplinită condiția ce impune cetățenilor Uniunii să dispună de resurse suficiente pentru ei și pentru membrii lor de familie. În consecință, jurisprudența menționată nu poate fi aplicată unor situații în care această condiție nu este îndeplinită.
64 Aceste argumente nu pot fi însă reținute.
65 În una dintre cauzele în care a fost pronunțată Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, domnul Baumbast, tatăl copiilor al căror drept de ședere în statul membru gazdă, în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, era în discuție, dispunea desigur de resurse ce îi permiteau, atât lui, cât și familiei sale, să nu fie o povară pentru sistemul de asigurări sociale al acelui stat. Totuși aspectul dacă domnul Baumbast era independent din punct de vedere economic nu a fost abordat decât în cadrul celei de a treia întrebări adresate de instanța de trimitere în cauza care îl privea pe acesta din urmă, în legătură cu dreptul său de ședere din perspectiva articolului 18 CE și a Directivei 90/364/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind dreptul de ședere (JO L 180, p. 26).
66 În schimb, răspunsurile date de Curte la primele două întrebări preliminare, care vizau dreptul de ședere al copiilor și al mamei lor, în îngrijirea căreia se aflau, au fost întemeiate nu pe autonomia economică a acestora, ci pe împrejurarea că obiectivul Regulamentului nr. 1612/68, respectiv libera circulație a lucrătorilor, impune condiții optime de integrare a familiei lucrătorului în statul membru gazdă și că refuzul de a acorda părinților care asigură îngrijirea copilului posibilitatea de a rămâne în statul membru gazdă pe durata școlarizării acestora din urmă ar putea fi de natură să îi priveze de un drept care le este recunoscut de legiuitorul Uniunii (Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, punctele 50 și 71).
67 În orice caz, în măsura în care, la punctul 74 din Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, Curtea a amintit că, ținând seama de contextul și de obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 1612/68 și în special de articolul 12 din acesta, dispozițiile acestei reglementări nu pot fi interpretate restrictiv și nu trebuie să fie lipsite de efect util, nu se poate susține pe baza acestei hotărâri că acordarea dreptului de ședere în cauză este supusă unei condiții de autonomie financiară, întrucât Curtea nu și‑a fondat nicidecum raționamentul pe o astfel de condiție, nici măcar în mod implicit.
68 Interpretarea potrivit căreia dreptul de ședere în statul membru gazdă al copiilor care urmează studii în acest stat și al părintelui care le asigură în fapt îngrijirea nu este subordonat condiției de a dispune de resurse suficiente și de asigurări medicale complete este susținută de articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2004/38, care prevede că plecarea cetățeanului Uniunii din statul membru gazdă sau decesul acestuia nu atrage pierderea dreptului de ședere pentru copiii săi sau pentru părintele în îngrijirea căruia se află în fapt copiii, indiferent de cetățenie, atât timp cât aceștia își au reședința în statul membru gazdă și sunt înscriși într‑o instituție de învățământ pentru a studia acolo până la terminarea studiilor.
69 Această dispoziție, chiar dacă nu este aplicabilă litigiului din acțiunea principală, ilustrează importanța deosebită pe care Directiva 2004/38 o acordă situației copiilor care urmează studii în statul membru gazdă și celei a părinților care îi au în îngrijire.
70 Trebuie, așadar, să se răspundă la a doua întrebare litera b) că dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului ce își exercită dreptul de a urma studii în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 nu este supus condiției potrivit căreia părintele trebuie să dispună de resurse suficiente astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă pe durata șederii, precum și de asigurări medicale complete în acest stat.
Cu privire la a doua întrebare litera c)
71 Prin intermediul celei de a doua întrebări litera c), instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în acest stat, este supus condiției ca unul dintre părinții copilului să fi desfășurat, la data la care acesta din urmă și‑a început studiile, o activitate profesională în calitate de lucrător migrant în statul membru menționat.
72 Potrivit modului său de redactare, articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 se aplică atât copiilor al căror părinte „este încadrat în muncă” pe teritoriul statului membru gazdă, cât și celor al căror părinte „a fost încadrat în muncă” în acest stat. Nimic din cuprinsul acestui articol nu indică nici că domeniul de aplicare al acestuia ar fi limitat la situațiile în care unul dintre părinții copilului avea statutul de lucrător migrant chiar în momentul în care acest copil și‑a început studiile, nici că respectivii copii ai unor foști lucrători migranți nu ar avea decât un drept limitat de acces la instruire în statul membru gazdă.
73 Astfel cum s‑a arătat la punctul 50 din prezenta hotărâre, dreptul de acces la instruire al copilului în temeiul articolului 12 nu depinde de menținerea statutului de lucrător al părintelui în cauză. Copiii foștilor lucrători migranți se pot prevala, așadar, de drepturile ce rezultă din articolul 12 menționat, ca și copiii cetățenilor Uniunii care au statutul de lucrători migranți.
74 Având în vedere jurisprudența amintită la punctul 37 din prezenta hotărâre, este suficient ca respectivul copil care urmează studii în statul membru gazdă să își fi stabilit domiciliul în acest din urmă stat la momentul la care unul dintre părinții săi își exercita în statul respectiv dreptul de ședere în calitate de lucrător migrant. Dreptul de ședere al copilului în acest stat pentru a urma studii, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, și, în consecință, dreptul de ședere al părintelui care îi asigură în fapt îngrijirea nu pot fi supuse, așadar, condiției ca unul dintre părinții copilului să fi desfășurat, la data la care acesta din urmă și‑a început studiile, o activitate profesională în calitate de lucrător migrant în statul membru gazdă.
75 În consecință, trebuie să se răspundă la a doua întrebare litera c) că dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în acest stat, nu este supus condiției ca unul dintre părinții copilului să fi desfășurat, la data la care acesta din urmă și‑a început studiile, o activitate profesională în calitate de lucrător migrant în statul membru menționat.
Cu privire la a doua întrebare litera d)
76 Prin intermediul celei de a doua întrebări litera d), instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în statul respectiv, încetează atunci când copilul a împlinit vârsta majoratului.
77 Din dosarul prezentat Curții rezultă că această problemă a incidenței majoratului copilului asupra dreptului de ședere al cărui titular este părintele său, în calitate de persoană care îi asigură în fapt îngrijirea, își are originea în împrejurarea că fiica doamnei Teixeira avea vârsta de 15 ani la momentul introducerii cererii de ajutor pentru locuință, iar între timp a împlinit vârsta de 18 ani, devenind, așadar, majoră potrivit legislației în vigoare în Regatul Unit. Această problemă trebuie să fie analizată din perspectiva articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68, dispoziția menționată fiind, astfel cum rezultă din răspunsul la prima întrebare și la cea de a doua întrebare litera a), susceptibilă să constituie temeiul dreptului de ședere în favoarea unei persoane aflate în situația doamnei Teixeira.
78 În primul rând, trebuie constatat că ajungerea la vârsta majoratului nu produce niciun efect direct asupra drepturilor conferite copilului prin articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, astfel cum a fost interpretat de Curte.
79 Astfel, în conformitate cu spiritul și cu obiectivul lor, atât dreptul de acces la instruire consacrat la articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, cât și dreptul de ședere aferent al copilului sunt aplicabile până când copilul își finalizează studiile.
80 În măsura în care, potrivit unei jurisprudențe consacrate, domeniul de aplicare al articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 include și studiile superioare (a se vedea printre altele Hotărârea din 15 martie 1989, Echternach și Moritz, 389/87 și 390/87, Rec., p. 723, punctele 29 și 30, precum și Hotărârea Gaal, citată anterior, punctul 24), data la care copilul își finalizează studiile se poate situa în timp după împlinirea de către acesta a vârstei majoratului.
81 În Hotărârea Gaal, citată anterior, Curtea s‑a pronunțat cu privire la aspectul dacă noțiunea „copil” în sensul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 se limitează la copiii în vârstă de mai puțin de 21 de ani sau care sunt în întreținerea lucrătorului migrant, pentru a putea hotărî dacă dreptul la egalitate de tratament prevăzut la acest articol putea fi invocat, în legătură cu atribuirea unui ajutor pentru formare, de copilul unui astfel de lucrător, în vârstă de peste 21 de ani și care nu mai era în întreținerea acestuia din urmă.
82 După ce a amintit, la punctul 24 din Hotărârea Gaal, citată anterior, că principiul egalității de tratament prevăzut la articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 impune ca respectivul copil al unui lucrător migrant să își poată continua studiile în vederea finalizării cu succes a acestora, Curtea a statuat, la punctul 25 din aceeași hotărâre, că articolul 12 menționat acoperă ajutoarele financiare de care pot beneficia studenții care se află deja într‑un stadiu avansat al studiilor, chiar dacă au împlinit sau au depășit deja vârsta de 21 de ani și nu se mai află în întreținerea părinților.
83 Potrivit acestei jurisprudențe, a condiționa aplicarea articolului 12 menționat de o limită de vârstă sau de statutul de copil aflat în întreținere ar contraveni nu numai literei acestei dispoziții, ci și spiritului acesteia (Hotărârea Gaal, citată anterior, punctul 25).
84 În al doilea rând, trebuie analizat dacă împrejurarea că aceste drepturi ce rezultă pentru copil din articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 le‑au fost astfel recunoscute, fără condiție de vârstă, unor copii care au devenit majori sau care nu mai sunt în întreținerea lucrătorului migrant permite părintelui ce are în îngrijire un copil major să locuiască împreună cu acesta din urmă pe teritoriul statului membru gazdă până la finalizarea studiilor.
85 La punctul 73 din Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, Curtea a hotărât că s‑ar aduce atingere dreptului copilului unui lucrător migrant de a‑și efectua în condiții optime școlarizarea în statul membru gazdă în cazul în care persoana ce îi asigură în fapt îngrijirea nu ar fi în măsură să locuiască împreună cu acest copil pe teritoriul statului membru gazdă pe durata studiilor.
86 Chiar dacă un copil, care a împlinit vârsta majoratului, este, în principiu, prezumat a fi independent din punct de vedere economic, dreptul de ședere al părintelui în îngrijirea căruia se află copilul care își exercită dreptul de a‑și continua studiile în statul membru gazdă poate totuși să fie prelungit dincolo de această vârstă în cazul în care copilul are nevoie în continuare de prezența și de îngrijirea acestui părinte pentru a‑și putea continua și finaliza studiile. Este obligația instanței de trimitere să aprecieze dacă aceasta este situația în acțiunea principală.
87 În consecință, este necesar să se răspundă la a doua întrebare litera d) că dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în statul respectiv, încetează atunci când copilul a împlinit vârsta majoratului, cu excepția cazului în care copilul are nevoie în continuare de prezența și de îngrijirea acestui părinte pentru a‑și putea continua și finaliza studiile.
Cu privire la a treia întrebare
88 Această întrebare este adresată de instanța de trimitere numai pentru cazul în care răspunsul la prima întrebare ar fi afirmativ, cu alte cuvinte pentru ipoteza în care o persoană în situația doamnei Teixeira nu s‑ar putea prevala de un drept de ședere decât în temeiul Directivei 2004/38.
89 Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare și la a doua întrebare litera a), nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare.
Cu privire la cheltuielile de judecată
90 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
1) Resortisantul unui stat membru care a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru, în care copilul său urmează studii, poate, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, în calitate de părinte care asigură în fapt îngrijirea acestui copil, să se prevaleze de un drept de ședere în statul membru gazdă numai în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 2434/92 al Consiliului din 27 iulie 1992, fără a fi obligat să îndeplinească condițiile stabilite în Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE.
2) Dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului ce își exercită dreptul de a urma studii în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 nu este supus condiției potrivit căreia părintele trebuie să dispună de resurse suficiente astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă pe durata șederii, precum și de asigurări medicale complete în acest stat.
3) Dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în acest stat, nu este supus condiției ca unul dintre părinții copilului să fi desfășurat, la data la care acesta din urmă și‑a început studiile, o activitate profesională în calitate de lucrător migrant în statul membru menționat.
4) Dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în statul respectiv, încetează atunci când copilul a împlinit vârsta majoratului, cu excepția cazului în care copilul are nevoie în continuare de prezența și de îngrijirea acestui părinte pentru a‑și putea continua și finaliza studiile.
Semnături