Recurs introdus la 19 iulie 2016 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 10 mai 2016 în cauza T-47/15, Republica Federală Germania/Comisia Europeană

(Cauza C-405/16 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și R. Kanitz, agenți, asistați de T. Lübbig, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Republica Federală Germania solicită Curții:

anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului (Camera a treia), pronunțată la 10 mai 2016 în cauza T-47/15,

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe trei motive.

Primul motiv

Hotărârea atacată pronunțată de Tribunal nu ar respecta limitele definiției ajutorului, inclusă la articolul 107 alineatul (1) TFUE, în cadrul interpretării noțiunii „resurse de stat” și a noțiunii „control” exercitat de stat asupra resurselor întreprinderilor private. Hotărârea atacată ar porni în mod eronat de la principiul că „autoritățile” din Republica Federală Germania exercită, în temeiul dispozițiilor legii germane privind energia din surse regenerabile, un control și deci o putere administrativă asupra mijloacelor pecuniare ale operatorilor rețelelor de transport și ale furnizorilor de energie implicați în sistemul de susținere a energiei din resurse regenerabile din Germania. Tribunalul ar fi trebuit să recunoască, în realitate, că legea privind energia din surse regenerabile nu face decât să organizeze raporturile contractuale de drept civil dintre diversele întreprinderi de pe piața germană a energiei, fără a institui însă un control exercitat de stat asupra mijloacelor pecuniare ale întreprinderilor în cauză.

Al doilea motiv

Recurenta critică faptul că Tribunalul consideră că legea germană privind energia din surse regenerabilă instituie, în favoarea marilor consumatori de energie, în calitate de consumatori finali, un avantaj important din punctul de vedere al legislației referitoare la ajutoarele de stat. Procedând astfel, Tribunalul nu ar lua în considerare jurisprudența referitoare la compensarea dezavantajelor structurale și nici pe cea referitoare la criteriul selectivității în legislația privind ajutoarele de stat.

Al treilea motiv

În sfârșit, recurenta invocă o lipsă de motivare a hotărârii atât în privința situației operatorilor de rețele de transport, cât și a furnizorilor de energie.

____________