Language of document : ECLI:EU:C:2013:404

Cauza C‑681/11

Bundeswettbewerbsbehörde
și

Bundeskartellanwalt

împotriva

Schenker & Co. AG și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof)

„Înțelegeri – Articolul 101 TFUE – Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Articolul 5 și articolul 23 alineatul (2) – Condiții subiective de aplicare a unei amenzi – Efectul unei opinii juridice sau al unei decizii a unei autorități naționale de concurență – Posibilitatea unei autorități naționale de concurență de a constata o încălcare a dreptului Uniunii Europene în materia concurenței fără a aplica o sancțiune”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 iunie 2013

1.        Concurență – Norme ale Uniunii – Încălcări – Realizare cu intenție sau din neglijență – Eroare a întreprinderii cu privire la caracterul de încălcare a comportamentului său provocată de o opinie juridică a unui avocat sau de o decizie a unei autorități naționale de concurență – Susținerea unei încrederi legitime în această privință – Absență, în caz de asigurări date de alte persoane decât administrația

[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 5 și art. 23 alin. (2)]

2.        Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Puterea de apreciere a Comisiei

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]

3.        Concurență – Norme ale Uniunii – Aplicare – Competența autorităților naționale de concurență – Posibilitatea de a constata o încălcare fără a aplica o amendă ca urmare a participării unei întreprinderi la un program național de clemență – Caracter excepțional

[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 5 și art. 23 alin. (2)]

1.        Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că o întreprindere care a încălcat această dispoziție nu poate evita aplicarea unei amenzi atunci când încălcarea menționată își are originea în eroarea săvârșită de întreprindere cu privire la legalitatea comportamentului său ca urmare a conținutului unei opinii juridice a unui avocat și/sau al unei decizii a unei autorități naționale de concurență.

Astfel, din conținutul articolului 5 din Regulamentul nr. 1/2003, care definește competența autorităților de concurență ale statelor membre, nu rezultă că adoptarea măsurilor de aplicare prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din regulamentul menționat impune îndeplinirea unor condiții de natură subiectivă. Cu toate acestea, în cazul în care statele membre introduc asemenea condiții, ele ar trebui să fie cel puțin la fel de stricte ca cele prevăzute la articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003, astfel încât eficacitatea dreptului Uniunii să nu fie pusă în discuție. În ceea ce privește problema dacă o încălcare a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență, această calificare depinde de comportamentul întreprinderii în cauză, întrucât ea nu poate să nu cunoască faptul că are un comportament de natură anticoncurențială, indiferent dacă era sau nu era conștientă de faptul că încălca normele din tratat privind concurența. Astfel, este evident că întreprinderile care ajung în mod direct la o înțelegere comună asupra prețurilor lor de vânzare nu pot să nu cunoască faptul că au un comportament de natură anticoncurențială.

În plus, nu se poate invoca o încălcare a principiului încrederii legitime în cazul în care administrația competentă nu a furnizat asigurări precise. Rezultă că o opinie juridică furnizată de un avocat nu poate susține în niciun caz încrederea legitimă a unei întreprinderi în sensul că comportamentul său nu încalcă articolul 101 TFUE sau nu va conduce la aplicarea unei amenzi. În ceea ce privește autoritățile naționale de concurență, întrucât acestea nu sunt competente să adopte o decizie negativă, și anume o decizie în care să se concluzioneze că nu există o încălcare a articolului 101 TFUE, ele nu pot crea întreprinderilor o încredere legitimă în sensul că comportamentul lor nu încalcă dispoziția menționată.

(a se vedea punctele 35-37, 39 și 41-43 și dispozitiv 1)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 48 și 49)

3.        Articolul 101 TFUE, precum și articolul 5 și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care s‑a stabilit existența unei încălcări a articolului 101 TFUE, autoritățile naționale de concurență pot în mod excepțional să se limiteze la a constata încălcarea fără a aplica o amendă atunci când întreprinderea în cauză a participat la un program național de clemență.

(a se vedea punctul 50 și dispozitiv 2)