Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 9 iulie 2014 - Wolfgang und Dr. Wilfried Rey Grundstücksgemeinschaft GbR/Finanzamt Krefeld
(Cauza C-332/14)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesfinanzhof
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Wolfgang und Dr. Wilfried Rey Grundstücksgemeinschaft GbR
Pârât: Finanzamt Krefeld
Întrebările preliminare
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că articolul 17 alineatul (5) al treilea paragraf din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 19771 permite statelor membre să prevadă în principal, drept cheie de repartizare pentru a calcula prorata de deducere a TVA-ului achitat în amonte aferent unei operațiuni determinate, precum construirea unei clădiri destinate unei utilizări mixte, o altă cheie de repartizare decât cea întemeiată pe cifra de afaceri, care figurează la articolul 19 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, cu condiția ca metoda reținută să garanteze o stabilire mai exactă a proratei de deducere menționate (Hotărârea Curţii din 8 noiembrie 2012, C-511/10 ‒ BLC Baumarkt ‒, [EU:C:2012:689]).
a) În vederea unei stabiliri mai precise a cuantumului taxelor achitate în amonte, la achiziționarea sau construirea unei clădiri de folosință mixtă, operațiunile impozitate în amonte, care reprezintă baza de impozitare pentru prețul de cumpărare și cheltuielile de construcție aferente, trebuie mai întâi incluse în operațiunile (taxabile sau scutite) legate de utilizarea clădirii, iar numai după aceea restul de TVA trebuie repartizat în funcție de cheia de repartizare întemeiată pe suprafață sau pe cifra de afaceri?
b) Principiile formulate de Curtea de Justiție în Hotărârea din 8 noiembrie 2012, C-511/10 ‒ BLC Baumarkt ‒ [EU:C:2012:689] și răspunsul la întrebarea de mai sus se aplică și în privința taxelor achitate în amonte pentru operațiunile impozabile în amonte privind utilizarea, conservarea și întreținerea unei clădiri de folosință mixtă?
Articolul 20 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri trebuie interpretat în sensul că regularizarea TVA-ului deductibil prevăzută la acest articol se aplică și într-o situație de fapt în care o persoană impozabilă a repartizat TVA-ul achitat în amonte aferent construirii unei clădiri destinate unei utilizări mixte potrivit metodei cifrei de afaceri prevăzute la articolul 19 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri și permisă de dreptul național, iar un stat membru adoptă ulterior, în perioada de regularizare, o dispoziție care prevede în principal o altă cheie de repartizare?
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă: principiile securității juridice și încrederii legitime se opun aplicării articolului 20 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, atunci când, în cazuri precum cel descris mai sus, un stat membru nici nu prevede în mod expres regularizarea TVA-ului achitat în amonte, nici nu adoptă o normă tranzitorie și când repartizarea de către persoana impozabilă, potrivit metodei cifrei de afaceri, a TVA-ului achitat în amonte a fost recunoscută în general ca fiind conformă de către Bundesfinanzhof?
____________1 A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).