Recurs introdus la 3 aprilie 2014 de Evonik Degussa GmbH, AlzChem AG, fostă AlzChem Trostberg GmbH, fostă AlzChem Hart GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2014 în cauza T-391/09, Evonik Degussa GmbH, AlzChem AG, fostă AlzChem Trostberg GmbH, fostă AlzChem Hart GmbH/Comisia Europeană
(Cauza C-155/14 P)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurente: Evonik Degussa GmbH, AlzChem AG, fostă AlzChem Trostberg GmbH, fostă AlzChem Hart GmbH (reprezentanți: C. Steinle și I. Bodenstein, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentelor
1. Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2014 (cauza T-391/09) în măsura în care aceasta privește recurentele;
2. anularea Deciziei C(2009) 5791 final a Comisiei din 22 iulie 2009 (cazul COMP/39.396 - Reactivi pe bază de carbură de calciu și de magneziu pentru industria oţelului și a gazului), în măsura în care priveşte recurentele;
cu titlu subsidiar, reducerea amenzilor care au fost aplicate recurentelor la articolul 2 literele (g) și (h) din decizia menționată;
cu titlu subsidiar, în cazul în care cererea precedentă trebuie să fie respinsă, modificarea articolului 2 literele (g) și (h) din decizie în sensul că SKW Stahl-Metallurgie GmbH răspunde în solidar pentru totalitatea amenzilor aplicate recurentelor; recurentele înțeleg această cerere formulată în subsidiar astfel cum Tribunalul a înțeles-o la punctele 264 și 265 din hotărâre, și anume că vizează majorarea părții amenzii aplicate recurentelor care va fi considerată ca fiind plătită dacă SKW se achită de amenda care i-a fost aplicată de Comisie;
3. cu titlu subsidiar celui de al doilea capăt de cerere, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare, pentru ca acesta să statueze conform aprecierii juridice cuprinsă în hotărârea Curții;
4. în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în cadrul procedurii în fața Tribunalului și al procedurii în fața Curții.
Motivele și principalele argumente
Recursul este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului din 23 ianuarie 2014 pronunțate în cauza T-391/09, în măsura în care aceasta privește recurentele. Prin hotărârea amintită, Tribunalul a admis în parte și a respins în parte acțiunile formulate de recurente împotriva Deciziei C(2009) 5791 final a Comisiei din 22 iulie 2009 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.396 - Reactivi pe bază de carbură de calciu și de magneziu pentru industria oţelului și a gazului).
Recurentele invocă în total cinci motive de recurs:
1. Prin intermediul primului motiv, recurentele critică faptul că, cu încălcarea întinderii imputării răspunderii care rezultă din articolul 81 CE (devenit articolul 101 TFUE), a principiului răspunderii personale, a prezumției de nevinovăție și a principiului răspunderii pentru culpă, Tribunalul i-a imputat comportamentul contrar dreptului privind înțelegerile al SKW-Stahl-Technik GmbH & Co. KG (denumită în continuare „SKW”) întrucât a respins răsturnarea prezumției unei influențe decisive. Începând din aprilie 2004, cu ocazia unui vid de putere existent imediat anterior vânzării prevăzute a acestei societăți către un terț, SKW ar fi participat la o înțelegere, din proprie inițiativă și contrar instrucțiunilor exprese precizate de recurente. În acest caz foarte deosebit care se distinge clar de volumul de cauze cu privire la care s-a pronunțat până în prezent, Tribunalul ar fi refuzat în mod eronat să se pronunțe conform echității într-o speță cu caracter special.2. Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele critică faptul că Tribunalul ar fi respins, cu încălcarea dreptului de a fi ascultat și a obligației de motivare, argumentația lor potrivit căreia decizia Comisiei ar fi trebuit să fie anulată întrucât partea de răspundere în raporturile interne dintre debitorii solidari nu ar fi fost stabilită în conformitate cu hotărârea pronunțată între timp de Tribunal în cauza Siemens Österreich (Hotărârea din 3 martie 2011, cauzele T-122/07-T-124/07, Rep., p. II-793). Această argumentație în susținerea recursului nu ar fi fost nici tardivă, nici insuficientă.3. În ceea ce privește cuantumul amenzii, prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament întrucât nu a redus – așa cum a procedat în cauza paralelă Gigaset - amenzile aplicate recurentelor, ținând seama de erorile de calcul al amenzii, în special neluarea în considerare a taxei de intrare și luarea în considerare în mod eronat a unei reduceri în temeiul clemenței în ceea ce privește amenda SKW.4. Recurentele salută faptul că, atunci când a stabilit din nou amenzile, Tribunalul a stabilit din nou și partea din amendă „care va fi considerată plătită în ipoteza în care SKW plătește amenda care i-a fost aplicată prin decizia atacată” (dispozitiv 2 prima liniuță). Cu toate acestea, prin intermediul celui de al patrulea motiv, invocat cu titlu subsidiar, recurentele critică faptul că, cu încălcarea principiului securității juridice, a principiului nulla poena si
ne lege certa și a obligației de motivare, cu ocazia stabilirii din nou, Tribunalul nu a stabilit expres, atât față de Arques Industries AG („Arques“) [devenită Gigaset AG („Gigaset“)], cât și față de recurente, dublul efect extinctiv al plății efectuate de SKW.5. Prin intermediul celui de al cincilea motiv invocat cu titlu subsidiar, recurentele critică faptul că, la stabilirea din nou a amenzilor, Tribunalul a aplicat, în special cu încălcarea principiilor care guvernează stabilirea în solidar a amenzilor (articolul 81 CE și articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 ), o reducere în temeiul clemenței cât
privește partea considerată ca fiind plătită în caz de plată de către SKW, în condițiile în care SKW nu ar fi cooperat cu Comisia în conformitate cu Comunicarea privind clemența.