Language of document :

Acţiune introdusă la 12 septembrie 2007 - Al-Aqsa/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-348/07)

Limba de procedură: olandeza

Părţile

Reclamantă: Stichting Al-Aqsa (Amsterdam, Ţările de Jos) (reprezentant: J. Pauw, advocaat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Anularea Deciziei 2007/445/CE a Consiliului în măsura în care aceasta îi este aplicabilă reclamantei. Se mai solicită de asemenea declararea neaplicabilităţii Regulamentului (CE) nr. 2580/2001 în privinţa reclamantei;

obligarea Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele şi principalele argumente

Reclamanta susţine că Decizia 2007/445/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entităţi în vederea combaterii terorismului este nulă în măsura în care o privește pe reclamantă.

În sprijinul acţiunii sale, reclamanta susţine în primul rând că Poziția comună a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (JO L 344, p. 93) nu îi este aplicabilă.

În al doilea rând, reclamanta susţine că nicio decizie cu privire la ea nu a fost adoptată de o autoritate competentă în sensul articolului 1 alineatul (4) din Poziția comună a Consiliului din 27 decembrie 2001.

În al treilea rând, reclamanta declară că nu se poate reţine împotriva ei nicio intenţie, culpă sau cunoștinţă în legătură cu sprijinirea activităţilor teroriste.

În al patrulea rând, reclamanta consideră că nici din motivarea deciziei atacate și nici din decizia naţională care stă la baza primei decizii menţionate nu reiese că se mai poate prezuma în prezent că aceasta facilitează acte de terorism.

În sfârșit, reclamanta invocă încălcarea principiului proporţionalităţii, a unor norme fundamentale de procedură - în măsura în care Consiliul nu a verificat dacă este recomandabil ca reclamanta să fie menţinută pe listă -, a dreptului la respectarea bunurilor sale și a cerinţei de motivare suficientă.

____________