Cauza C‑439/11 P
Ziegler SA
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Concurență – Înțelegeri – Articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind SEE – Piața serviciilor de mutări internaționale din Belgia – Orientări privind afectarea comerțului dintre statele membre – Valoare juridică – Obligația de a defini piața relevantă – Întindere – Dreptul la un proces echitabil – Principiul bunei administrări – Imparțialitate obiectivă a Comisiei – Orientări privind calcularea amenzilor (2006) – Proporție din valoarea vânzărilor – Obligația de motivare – Reducerea amenzii pentru absența capacității de plată sau ca urmare a particularităților cauzei – Egalitate de tratament”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2013
1. Recurs – Interesul de a exercita acțiunea – Condiție – Recurs care poate aduce un beneficiu părții care l‑a introdus – Admisibilitatea unei cereri de substituire a unor motive care constituie o apărare împotriva unui motiv formulat de partea adversă
(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 56 al doilea paragraf)
2. Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Dezvoltarea unui motiv enunțat anterior – Admisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]
3. Acțiune în anulare – Admisibilitate – Persoane fizice sau juridice – Întreprindere destinatară a unei comunicări privind obiecțiunile care nu a contestat în cursul procedurii administrative elementele de fapt sau de drept ale respectivei comunicări – Limitarea exercitării dreptului de a formula o cale de atac – Încălcarea principiilor fundamentale ale legalității și respectării dreptului la apărare
[art. 81 CE și 82 CE; art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin (1)]
4. Acte ale instituțiilor – Orientări privind noțiunea de afectare a comerțului – Act prin care se urmărește producerea de efecte externe – Domeniu de aplicare
(Comunicarea 2004/C 101/07 a Comisiei)
5. Înțelegeri – Definirea pieței – Obiect – Determinarea afectării comerțului dintre statele membre – Obligația de a defini piața relevantă – Întindere
(art. 81 CE; Comunicarea 2004/C 101/07 a Comisiei, punctul 55)
6. Înțelegeri – Definirea pieței – Obiect – Determinarea afectării comerțului dintre statele membre – Efect sensibil
(art. 81 CE; Comunicarea 2004/C 101/07 a Comisiei)
7. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare
(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)
8. Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Motivare implicită a Tribunalului – Admisibilitate – Condiții
(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf)
9. Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Afectarea comerțului dintre statele membre – Criterii de apreciere
[art. 81 alin. (1) CE]
10. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut
(art. 253 CE)
11. Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate
(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58)
12. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Puterea de apreciere a Comisiei – Limite – Respectarea principiului egalității de tratament – Obligația Comisiei de a‑și respecta practica decizională anterioară – Lipsă
[art. 81 CE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20 și 21; Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]
13. Concurență – Procedură administrativă – Principiul bunei administrări – Cerință de imparțialitate – Noțiune – Încălcare – Lipsă
(art. 81 CE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 și 47)
14. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Noțiune
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20 și 21)
15. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Posibilitatea Comisiei de a nu aplica metodologia generală pentru stabilirea amenzilor – Reducere pentru lipsa capacității contributive sau ca urmare a particularităților unei cauze – Condiții
[Regulamentul nr. 1/23 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 35 și 37]
1. Pentru ca o cerere de înlocuire a unor motive să fie admisibilă, ea presupune existența unui interes de a exercita acțiunea, în sensul că trebuie să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o. Această situație se poate regăsi atunci când cererea de înlocuire a unor motive constituie o apărare împotriva unui motiv invocat de reclamant.
(a se vedea punctul 42)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 45 și 46)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 57)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 59-62)
5. În materie de concurență, chiar dacă definirea pieței relevante în scopul de a dovedi existența unui efect semnificativ asupra comerțului dintre statele membre în sensul articolului 81 CE este în anumite circumstanțe superfluă, și anume atunci când, chiar și în absența unei astfel de definiții, este posibil să se stabilească că înțelegerea în cauză poate afecta comerțul dintre statele membre și dacă are ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune, verificarea depășirii unui prag al cotei de piață nu poate, prin definiție, să fie efectuată în lipsa unei definiri oarecare a pieței menționate. În această privință, punctul 55 din Orientările privind afectarea comerțului care figurează la articolele 81 și 82 din tratat prevede în mod logic că, pentru a aplica pragul cotei de piață, este necesar să se determine piața relevantă și face trimitere la Comunicarea privind definirea pieței menționată la nota de subsol care figurează la același punct 55. Prin urmare, în cadrul acestor orientări, Comisia este obligată să definească piața relevantă.
(a se vedea punctele 63 și 64)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 71-73)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 74, 75, 86, 88 și 161)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 81, 82 și 149)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 92-95)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 113-116)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 127)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 132-134)
13. Deși Comisia nu poate fi calificată drept „instanță” în sensul articolului 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, aceasta este totuși obligată să respecte, în cursul procedurii administrative, drepturile fundamentale ale Uniunii, printre care figurează dreptul la o bună administrare, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care guvernează procedura administrativă în materie de înțelegeri desfășurată în fața Comisiei.
Potrivit articolului 41 din carta menționată, orice persoană are dreptul, printre altele, de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial din partea instituțiilor Uniunii. Această cerință de imparțialitate privește, pe de o parte, imparțialitatea subiectivă, în sensul că niciunul dintre membrii instituției în cauză care este însărcinat cu soluționarea cauzei nu trebuie să fie părtinitor sau să aibă prejudecăți, și, pe de altă parte, imparțialitatea obiectivă, în sensul că instituția trebuie să ofere garanții suficiente pentru a exclude în această privință orice bănuială legitimă.
În primul rând, simpla împrejurare că Comisia investighează o înțelegere care a adus atingere intereselor financiare ale Uniunii și o sancționează nu poate determina o lipsă de imparțialitate obiectivă din partea acesteia. În al doilea rând, nici faptul că serviciile Comisiei însărcinate cu urmărirea încălcărilor dreptului Uniunii în materia concurenței și cele responsabile cu solicitarea serviciilor de mutări ale funcționarilor și ale agenților acestei instituții aparțin aceleiași structuri organizaționale nu poate, per se, să repună în discuție imparțialitatea obiectivă a acestei instituții, serviciile menționate făcând în mod necesar parte din structura de care aparțin. În al treilea rând, deciziile Comisiei pot fi supuse controlului instanței Uniunii, iar dreptul Uniunii prevede un sistem de control jurisdicțional al deciziilor Comisiei, în special privind procedurile de aplicare a articolului 81 CE, care oferă toate garanțiile impuse de articolul 47 din cartă. Prin urmare, nu se poate considera în niciun caz că Comisia poate fi în același timp victimă a unei încălcări și judecător care sancționează încălcarea respectivă.
(a se vedea punctele 154, 155 și 157-159)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 166 și 167)
15. În materie de concurență, potrivit punctului 35 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, în circumstanțe excepționale, Comisia poate, la cerere, să țină seama de absența capacității de plată a unei întreprinderi într‑un anumit context social și economic. Totuși, punctul 37 din aceste orientări prevede că, deși orientările menționate prezintă metodologia generală de stabilire a amenzilor, particularitățile unei cauze date sau necesitatea de a atinge un nivel disuasiv într‑o anumită cauză pot justifica abaterea Comisiei de la această metodă sau de la limitele fixate la punctul 21. Rezultă că, spre deosebire de punctul 35 din orientările menționate, aplicarea punctului 37 este independentă de capacitatea de plată a întreprinderii în cauză.
Cu toate acestea, modul de redactare a acestui punct 37 nu exclude posibilitatea ca absența capacității de plată a unei întreprinderi să fie pertinentă pentru a decide aplicarea sa. Pentru a da un efect util atât punctului 35, cât și punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor, este necesar totuși ca condițiile pentru aplicarea lor respectivă să fie distincte. Prin urmare, o absență a capacității de plată sau o capacitate de plată redusă în sensul punctului 35 menționat nu poate, în orice caz, să fie considerată suficientă pentru a determina eventuala aplicare a punctului 37 din aceste orientări.
(a se vedea punctele 171 și 173)