Acțiune introdusă la 27 octombrie 2016 - Comisia Europeană/Republica Federală Germania
(Cauza C-543/16)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes, E. Manhaeve, agenți)
Pârâtă: Republica Federală Germania
Concluziile reclamantei
Comisia solicită Curții:
constatarea faptului că Republica Federală Germania și-a încălcat obligațiile ce îi revin potrivit articolului 5 alineatele (5) și (7) coroborat cu anexele II și III la Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole1 , întrucât a omis să ia toate măsurile suplimentare sau să întreprindă acțiunile consolidate de îndată ce s-a dovedit că măsurile programului de acțiune nu au fost suficiente pentru a atinge obiectivele directivei și întrucât nu a adaptat programul de acțiune la cerințele obligatorii din anexele II și III;
obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Republica Federală Germania ar încălca articolul 5 alineatul (5), întrucât nu a luat măsuri suplimentare sau nu a întreprins acțiuni consolidate, deși, până la comunicarea celui de al cincilea raport al Germaniei pentru perioada 2008-2011, potrivit articolului 10 din directivă, la data de 4 iulie 2012, se dovedise că măsurile programului de acțiune german nu erau suficiente pentru atingerea obiectivelor directivei.
De asemenea, Republica Federală Germania ar încălca articolul 5 alineatul (7) din directivă, întrucât nu a revizuit programul de acțiune german, deși acest lucru ar fi fost necesar având în vedere situația prezentată în raportul din 4 iulie 2012, amintit mai sus. Astfel, Republica Federală Germania ar fi trebuit în orice caz să ia toate măsurile, conform cerințelor de fond ale articolului 5 alineatele (3) și (4) coroborat cu anexele II și III la directivă.
Acest lucru nu se poate constata în privința dispozițiilor germane în vigoare, întrucât:
în ceea ce privește principiul unei fertilizări echilibrate, acestea cuprind un mod de calcul al necesarului de fertilizanți, care nu ține seama de necesitățile nutriționale efective ale fiecărui tip de cultură în parte, de cerințele solurilor din diferitele regiuni climatice și nici de impactul fertilizării asupra protejării apelor și permit un surplus operațional de până la 60 de kilograme de azot pe hectar pe an (a se vedea anexa III punctul 1 subpunctul 3 din directivă);
în ceea ce privește perioadele în care este interzisă fertilizarea, prevăd o excepție pentru „bălegar solid, cu excepția găinațului”, fără nicio diferențiere în funcție de solurile din diferitele regiuni climatice, de tipurile de fertilizant, de procedurile de fertilizare și de alți factori de mediu, stabilind numai perioade în care este interzisă fertilizarea cu o durată cuprinsă între două luni și jumătate și trei luni (a se vedea anexa III punctul 1 subpunctul 1 și anexa II punctul A subpunctul 1 din directivă);
în ceea ce privește capacitatea stabilită pentru bazinele destinate stocării fertilizanților, prevăd capacități de stocare calculate pe baza unor perioade prea scurte în care fertilizarea este interzisă și – cu excepția ordonanțelor landurilor Berlin, Sachsen și Thüringen – se referă numai la stocarea efluenților (a se vedea anexa II punctul A subpunctul 5 din directivă);
permit, în anumite condiții, împrăștierea pe pășuni și pajiști a unei cantități maxime de fertilizanți care corespunde a 230 kg de azot pe hectar pe an (a se vedea anexa III punctul 2 subpunctul 1 din directivă);
în ceea ce privește împrăștierea fertilizanților pe soluri foarte abrupte, prevăd excepții pentru bălegarul solid, cu excepția găinațului, limitări pentru împrăștierea fertilizanților care conțin azot, doar de la o înclinație mai mare de 10 %, și interdicții în această situație numai pe o distanță de trei metri de la marginea superioară a pantei dinspre albie, ceea ce denotă că se depărtează adesea de studiul științific relevant (a se vedea anexa II punctul A subpunctul 2 și anexa III punctul 1 subpunctul 3 litera (a) din directivă);
interzic împrăștierea fertilizanților numai în cazul unui strat de zăpadă mai mare de cinci centimetri și al „terenurilor înghețate continuu și care nu se dezgheață la suprafață pe parcursul zilei” (a se vedea anexa II punctul A subpunctul 3 și anexa III punctul 1 subpunctul 3 literele (a) și (b) din directivă).
Trimiterile constante făcute de guvernul german la modificarea planificată a Ordonanței privind fertilizanții nu infirmă încălcarea articolului 5 alineatele (5) și (7) din directivă invocată în speță, întrucât dispozițiile corespunzătoare nu au intrat în vigoare nici la 11 septembrie 2014, și anume până la expirarea termenului stabilit prin avizul motivat, și nici după acea dată.
____________1 JO L 375, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 81