Cauza C‑483/10

Comisia Europeană

împotriva

Regatului Spaniei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Dezvoltarea căilor ferate comunitare – Directiva 2001/14/CE – Alocarea capacităților de infrastructură feroviară – Tarifare – Tarife – Independența administrării”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2013

1.        Transporturi – Transportul feroviar – Directiva 2001/14 – Alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifare – Tarifarea utilizării infrastructurii feroviare – Obligații ale statelor membre – Întindere – Stabilirea tarifului pentru utilizarea infrastructurii – Excludere – Competența administratorului infrastructurii

[Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1)]

2.        State membre – Obligații – Executarea directivelor – Neîndeplinirea obligațiilor – Justificare întemeiată pe ordinea juridică internă – Inadmisibilitate

(art. 258 TFUE)

3.        Transporturi – Transportul feroviar – Directiva 2001/14 – Alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifare – Tarifarea utilizării infrastructurii feroviare – Obligații ale statelor membre – Instituirea unui sistem de creștere a performanței – Conținut

[Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11 alin. (1)]

4.        Transporturi – Transportul feroviar – Directiva 2001/14 – Alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifare – Capacități de infrastructură – Obligații ale statelor membre – Elaborarea unor norme specifice de alocare – Domeniu de aplicare

[Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 14 alin. (1)]

5.        Transporturi – Transportul feroviar – Directiva 2001/14 – Alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifare – Capacități de infrastructură – Obligații ale statelor membre – Garantarea accesului egal și nediscriminatoriu al întreprinderilor feroviare la rețeaua feroviară

[Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (11) și art. 13 alin. (2) primul și al doilea paragraf, art. 14 alin. (1) și art. 17]

1.        În temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, statele membre trebuie să stabilească un cadru de tarifare a infrastructurii feroviare și pot de asemenea să stabilească normele specifice de tarifare, respectând în același timp independența administrării a administratorului infrastructurii. Conform acestei dispoziții, revine administratorului infrastructurii sarcina, pe de o parte, să calculeze tariful pentru utilizarea infrastructurii și, pe de altă parte, să perceapă tariful respectiv.

În această privință, pentru a garanta obiectivul privind independența administrării a administratorului infrastructurii, acesta trebuie să dispună, în cadrul de tarifare astfel cum a fost definit de statele membre, de o anumită marjă de apreciere pentru stabilirea cuantumului tarifelor, de natură să îi permită să o utilizeze ca instrument de administrare.

(a se vedea punctele 39 și 49)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 51)

3.        Din articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare rezultă, pe de o parte, că statele membre trebuie să includă în sistemele de tarifare a infrastructurii un sistem de creștere a performanței având drept scop să încurajeze atât întreprinderile feroviare, cât și administratorul infrastructurii să îmbunătățească performanțele rețelei. Pe de altă parte, în ceea ce privește tipul de măsuri de încurajare care pot fi aplicate de statele membre, acestea din urmă au libertatea de a alege măsurile concrete care fac parte din sistemul menționat, cu condiția ca acestea să constituie un ansamblu coerent și transparent care poate fi calificat drept sistem de creștere a performanței.

În această privință simpla posibilitate de a introduce un sistem de creștere a performanței nu poate fi suficientă pentru a pune în aplicare articolul 11 din Directiva 2001/14. Astfel, acest din urmă articol impune ca statele membre să introducă în mod efectiv un sistem de creștere a performanței în sistemul de tarifare.

(a se vedea punctele 64 și 66)

4.        Normele specifice de alocare a capacităților, prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, nu pot fi interpretate în sensul că acordă o putere de apreciere discreționară organului de control al pieței feroviare a unui stat membru în vederea atribuirii capacităților de infrastructură.

În consecință, simpla existență în reglementarea națională a posibilității ca organul de control menționat să stabilească, dacă este cazul, priorități de alocare pentru diferitele tipuri de servicii pe fiecare linie, atunci când are loc o suprapunere a solicitărilor pentru aceeași trasă orară sau când rețeaua este saturată, constituie în sine o sursă de insecuritate juridică pentru operatori și nu se poate considera că aceasta respectă cerința prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din directiva menționată, potrivit căreia statele membre trebuie să elaboreze norme specifice de alocare a capacităților.

(a se vedea punctele 87, 89 și 90)

5.        În lumina unuia dintre obiectivele Directivei 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, care este garantarea accesului egal și nediscriminatoriu al întreprinderilor feroviare la rețeaua feroviară, astfel cum rezultă din considerentul (11) al directivei menționate, interdicția de a utiliza capacitățile infrastructurii pe o durată mai mare decât perioada de valabilitate a graficului de circulație prevăzută la articolul 13 alineatul (2) primul paragraf din directiva citată urmărește să evite ca o întreprindere să beneficieze de dreptul de a utiliza o trasă pe perioadă nedeterminată. Cu toate acestea, al doilea paragraf al aceluiași alineat admite o excepție de la interdicția menționată cu condiția să fi fost încheiat un acord‑cadru între administratorul infrastructurii și întreprinderea feroviară, conform articolului 17 din aceeași directivă.

În această privință, reglementarea unui stat membru care stabilește criteriul utilizării efective a rețelei drept criteriu de alocare a capacităților de infrastructură atunci când are loc o suprapunere a solicitărilor pentru aceeași trasă orară sau când rețeaua este saturată încalcă articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2001/14, în măsura în care luarea în considerare a utilizării efective a rețelei nu este condiționată de încheierea unui acord‑cadru.

În plus, un astfel de criteriu de alocare este discriminatoriu întrucât are drept rezultat menținerea avantajelor pentru utilizatorii obișnuiți și blocarea accesului la trasele cele mai atractive pentru noii intrați. Statul membru vizat nu poate justifica acest caracter discriminatoriu invocând urmărirea obiectivului care constă în garantarea unei utilizări mai eficiente a infrastructurii, în măsura în care Directiva 2001/14 cuprinde dispoziții speciale care urmăresc să încurajeze utilizarea eficientă a capacităților de infrastructură, garantând în același timp accesul echitabil și nediscriminatoriu la rețeaua feroviară.

(a se vedea punctele 92, 93, 95, 96 și 98)