Cauzele conexate C‑411/10 și C‑493/10

N. S.

împotriva

Secretary of State for the Home Department

și

M. E. și alții

împotriva

Refugee Applications Commissioner

și

Minister for Justice, Equality and Law Reform

[cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) și de High Court (Irlanda)]

„Dreptul Uniunii – Principii – Drepturi fundamentale – Punere în aplicare a dreptului Uniunii – Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante – Sistem european comun de azil – Regulamentul (CE) nr. 343/2003 – Noțiunea «țări sigure» – Transferul unui solicitant de azil către statul membru responsabil – Obligație – Prezumție relativă de respectare a drepturilor fundamentale de către acest stat membru”

Sumarul hotărârii

1.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil – Puterea de apreciere a statelor membre

[art. 6 TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51; Regulamentul nr. 343/2003 al Consiliului, art. 3 alin. (2)]

2.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil – Transferul unui solicitant de azil către statul membru responsabil de examinarea cererii sale

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1, 18 și 47; Regulamentul nr. 343/2003 al Consiliului, art. 3 alin. (1)]

3.        Drepturi fundamentale – Interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante – Întindere

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1, 4, 18 și 47; Regulamentul nr. 343/2003 al Consiliului, art. 3 alin. (1) și (2)]

4.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil – Protecție conferită solicitanților de azil – Întindere

[Protocolul nr. 30 anexat la Tratatul FUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1; Regulamentul nr. 343/2003 al Consiliului]

1.        Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe recunoaște statelor membre o putere de apreciere care face parte integrantă din sistemul european comun de azil prevăzut de Tratatul FUE și elaborat de legiuitorul Uniunii. Această putere de apreciere trebuie exercitată de statele membre cu respectarea celorlalte dispoziții din regulamentul menționat. Așadar, un stat membru care exercită această putere trebuie să fie considerat ca punând în aplicare dreptul Uniunii în sensul articolului 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În consecință, decizia adoptată de un stat membru în temeiul acestui articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003 de a examina sau de a nu examina o cerere de azil în privința căreia nu este responsabil conform criteriilor stabilite în capitolul III din acest regulament pune în aplicare dreptul Uniunii în sensul articolului 6 TUE și/sau al articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(a se vedea punctele 65, 66, 68 și 69 și dispozitiv 1)

2.        Dreptul Uniunii împiedică aplicarea unei prezumții irefragabile conform căreia statul membru pe care articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 343/2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe îl desemnează drept responsabil respectă drepturile fundamentale ale Uniunii Europene.

Articolele 1, 18 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu determină un răspuns diferit de cel de mai sus.

(a se vedea punctele 105 și 115 și dispozitiv 2 și 3)

3.        Articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că revine statelor membre, inclusiv instanțelor naționale, obligația de a nu transfera un solicitant de azil către statul membru responsabil în sensul Regulamentului nr. 343/2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe atunci când acestea nu pot ignora faptul că deficiențele sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților de azil în acest stat membru constituie motive serioase și întemeiate să se creadă că solicitantul va fi expus unui risc real de a fi supus unor tratamente inumane și degradante în sensul acestei dispoziții.

Sub rezerva prerogativei de a examina el însuși cererea menționată la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003, imposibilitatea de a transfera un solicitant către un alt stat membru al Uniunii, atunci când acest stat este identificat drept statul membru responsabil potrivit criteriilor prevăzute în capitolul III din acest regulament, impune statului membru care trebuia să efectueze acest transfer să continue examinarea criteriilor din același capitol pentru a verifica dacă vreunul dintre criteriile ulterioare permite identificarea unui alt stat membru drept responsabil de examinarea cererii de azil.

Cu toate acestea, trebuie ca statul membru în care se află solicitantul de azil să se asigure că încălcarea drepturilor fundamentale ale acestuia nu se agravează printr‑o procedură de determinare a statului membru responsabil care ar avea o durată nerezonabilă. La nevoie, revine acestui stat obligația de a examina el însuși cererea în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003.

Articolele 1, 18 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu determină un răspuns diferit de cel de mai sus.

(a se vedea punctele 106, 108 și 115 și dispozitiv 2 și 3)

4.        Din articolul 1 din Protocolul (nr. 30) privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în Republica Polonă și în Regatul Unit rezultă că acest protocol nu pune în discuție aplicabilitatea cartei în Regatul Unit sau în Polonia, ceea ce este susținut de considerentele protocolului menționat. Astfel, potrivit celui de al treilea considerent al protocolului, carta trebuie aplicată și interpretată de către instanțele Republicii Polone și ale Regatului Unit în strictă conformitate cu explicațiile vizate la articolul 1 menționat. Pe de altă parte, potrivit celui de al șaselea considerent al aceluiași protocol, carta reafirmă drepturile, libertățile și principiile recunoscute în cadrul Uniunii și sporește vizibilitatea acestora, fără a crea însă noi drepturi sau principii.

În aceste condiții, articolul 1 alineatul (1) din protocolul menționat clarifică articolul 51 din cartă, privind domeniul de aplicare al acesteia, și nu are ca obiectiv exonerarea Republicii Polone și a Regatului Unit de obligația de a respecta dispozițiile cartei și nici de a împiedica o instanță a unuia dintre aceste state membre să asigure respectarea acestor dispoziții.

Prin urmare, întinderea obligațiilor Regatului Unit nu este influențată de protocolul menționat în ceea ce privește protecția conferită unei persoane căreia i se aplică Regulamentul nr. 343/2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe.

(a se vedea punctele 119, 120 și 122 și dispozitiv 4)