Cauza C‑565/12

LCL Le Crédit Lyonnais SA

împotriva

Fesih Kalhan

(cerere de decizie preliminară formulată de tribunal d’instance d’Orléans)

„Protecția consumatorilor – Contracte de credit pentru consumatori – Directiva 2008/48/CE – Articolele 8 și 23 – Obligația de verificare precontractuală de către creditor a bonității împrumutatului – Dispoziție națională care impune consultarea unei baze de date – Decăderea din dreptul la dobânzi contractuale în cazul încălcării unei astfel de obligații – Caracterul eficient, proporțional și descurajator al sancțiunii”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 martie 2014

1.        Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util – Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal

(art. 267 TFUE)

2.        Acte ale instituțiilor – Directive – Executarea de către statele membre – Necesitatea de a asigura eficacitatea directivelor – Obligațiile instanțelor naționale – Obligația de interpretare conformă

(art. 288 al treilea paragraf TFUE; Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului)

3.        Protecția consumatorilor – Contracte de credit pentru consumatori –Directiva 2008/48 – Obligația creditorului de verificare a bonității împrumutatului – Încălcarea de către creditor a obligației menționate – Norme naționale de sancționare – Decăderea din dreptul la dobânzi contractuale – Menținerea dreptului la dobânzi legale majorate – Inadmisibilitate – Condiție – Sume percepute de creditor ca urmare a decăderii din dreptul la dobânzi care nu sunt în mod semnificativ inferioare celor percepute în cazul respectării obligației menționate – Apreciere de către instanța națională

(Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 23)

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 37 și 38)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 54)

3.        Articolul 23 din Directiva 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării unor norme naționale de sancționare în temeiul cărora, în cazul încălcării de către creditor a obligației sale precontractuale de a evalua bonitatea împrumutatului prin consultarea unei baze de date adecvate, creditorul menționat este decăzut din dreptul la dobânzi contractuale, dar beneficiază de plin drept de dobânzile legale, exigibile începând de la data pronunțării unei hotărâri judecătorești de obligare a împrumutatului la plata sumelor restante datorate, care sunt, în plus, majorate cu cinci puncte în cazul în care, la expirarea unui termen de două luni de la această pronunțare, împrumutatul nu își plătește datoria, dacă instanța națională constată, într‑o situație care implică exigibilitatea imediată a capitalului împrumutului restant datorat ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată de către împrumutat, că sumele care pot fi percepute efectiv de creditor ca urmare a aplicării sancțiunii decăderii din dreptul la dobânzi nu sunt în mod semnificativ inferioare celor de care ar putea beneficia acesta dacă și‑ar fi respectat obligația de verificare a bonității împrumutatului.

(a se vedea punctul 55 și dispozitivul)