HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)
5 mai 2015(*)
„Acțiune în anulare – Punerea în aplicare a unei cooperări consolidate – Brevet unitar – Regulamentul (UE) nr. 1260/2012 – Dispoziții în materie de traducere – Principiul nediscriminării – Articolul 291 TFUE – Delegarea de competențe unor organe exterioare Uniunii Europene – Articolul 118 al doilea paragraf TFUE – Temei juridic – Principiul autonomiei dreptului Uniunii”
În cauza C‑147/13,
având ca obiect o acțiune în anulare formulată în temeiul articolului 263 TFUE, introdusă la 22 martie 2013,
Regatul Spaniei, reprezentat de E. Chamizo Llatas și de S. Centeno Huerta, în calitate de agenți,
reclamant,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de T. Middleton și de F. Florindo Gijón, precum și de M. Balta și de L. Grønfeldt, în calitate de agenți,
pârât,
susținut de:
Regatul Belgiei, reprezentat de C. Pochet, precum și de J.‑C. Halleux și de T. Materne, în calitate de agenți;
Republica Cehă, reprezentată de M. Smolek și de J. Vláčil, în calitate de agenți;
Regatul Danemarcei, reprezentat de C. Thorning și de M. Wolff, în calitate de agenți;
Republica Federală Germania, reprezentată de T. Henze și de M. Möller, precum și de J. Kemper, în calitate de agenți;
Republica Franceză, reprezentată de G. de Bergues, de F.‑X. Bréchot și de D. Colas, precum și de N. Rouam, în calitate de agenți;
Marele Ducat al Luxemburgului,
Ungaria, reprezentată de M. Fehér și de K. Szíjjártó, în calitate de agenți;
Regatul Țărilor de Jos, reprezentat de M. Bulterman și de J. Langer, în calitate de agenți;
Regatul Suediei, reprezentat de A. Falk și de C. Meyer‑Seitz, în calitate de agenți;
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reprezentat de M. Holt, în calitate de agent, asistat de J. Stratford, QC, și de T. Mitcheson, barrister;
Parlamentul European, reprezentat de M. Gómez‑Leal, de U. Rösslein și de M. Dean, în calitate de agenți;
Comisia Europeană, reprezentată de I. Martínez del Peral, precum și de T. van Rijn, de B. Smulders și de F. Bulst, în calitate de agenți,
interveniente,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul V. Skouris, preşedinte, domnul K. Lenaerts, vicepreședinte, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii M. Ilešič (raportor), A. Ó Caoimh, C. Vajda și S. Rodin, preşedinţi de cameră, și domnii A. Borg Barthet, J. Malenovský, E. Levits, E. Jarašiūnas, C. G. Fernlund și J. L. da Cruz Vilaça, judecători,
avocat general: domnul Y. Bot,
grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 1 iulie 2014,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 18 noiembrie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă, Regatul Spaniei solicită anularea Regulamentului (UE) nr. 1260/2012 al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere (JO L 361, p. 89, denumit în continuare „regulamentul atacat”).
2 Acest regulament a fost adoptat de Consiliul Uniunii Europene în urma Deciziei 2011/167/UE a Consiliului din 10 martie 2011 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar (JO L 76, p. 53, denumită în continuare „Decizia privind cooperarea consolidată”).
Cadrul juridic
Dreptul internațional
Convenția privind eliberarea brevetelor europene
3 Articolul 14 din Convenția privind eliberarea brevetelor europene, semnată la München la 5 octombrie 1973 și intrată în vigoare la 7 octombrie 1977, în versiunea aplicabilă prezentului litigiu (denumită în continuare „CBE”), intitulat „Limbile de lucru ale Oficiului European de Brevete, ale cererii de brevet european și ale altor documente”, prevede:
„(1) Limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete [denumit în continuare «OEB»] sunt engleza, franceza și germana.
(2) O cerere de brevet european este depusă în una dintre limbile oficiale sau, în cazul în care este înregistrată în altă limbă, este tradusă în una dintre limbile oficiale, în conformitate cu Regulamentul de aplicare. Pe parcursul procedurilor ce au loc în fața [OEB], o astfel de traducere poate fi modificată pentru a fi în conformitate cu cererea, așa cum a fost ea depusă. Dacă traducerea solicitată nu este depusă în termenul legal prevăzut, cererea este considerată abandonată.
(3) Limba oficială a [OEB] în care este depusă cererea de brevet european sau cea în care este ea tradusă este utilizată ca limbă a procedurilor în toate procedurile ce au loc în fața [OEB], exceptând cazul unor prevederi contrare ale Regulamentului de aplicare.
(4) Persoanele fizice și juridice având domiciliul sau sediul pe teritoriul unui stat contractant care are ca limbă oficială altă limbă decât engleza, franceza sau germana și cetățenii respectivului stat cu domiciliul în străinătate pot depune documente într‑un termen stabilit într‑o limbă oficială a acelui stat. Totuși, ei vor trebui să depună o traducere în una dintre limbile oficiale ale [OEB] în conformitate cu Regulamentul de aplicare. În cazul în care un document, altul decât documentele ce constituie cererea de brevet european, nu este depus în limba stabilită sau dacă orice traducere solicitată nu este depusă în termenul stabilit, documentul va fi considerat ca nefiind depus.
(5) Cererile de brevet european se publică în limba procedurilor.
(6) Fasciculele brevetului european sunt publicate în limba în care are loc procedura și vor include o traducere a revendicărilor în celelalte două limbi oficiale ale [OEB].
[…]
(8) Înscrierile în Registrul european de brevete sunt efectuate în cele trei limbi oficiale ale [OEB]. În caz de dubiu, este considerată autentică înscrierea în limba în care are loc procedura.”
4 Articolul 142 din CBE, intitulat „Brevet unic”, prevede:
„(1) Orice grup de state contractante care a prevăzut printr‑un acord special că brevetul european acordat pentru aceste state are un caracter unic pe tot teritoriul lor poate prevedea că brevetele europene pot fi acordate doar concomitent pentru toate aceste state.
(2) Când orice grup de state contractante a făcut uz de posibilitatea menționată în paragraful (1), se aplică prevederile acestei părți.”
5 Articolul 143 din CBE, intitulat „Instanțe speciale ale [OEB]”, prevede:
„(1) Grupul de state contractante poate da sarcini suplimentare [OEB].
(2) În cadrul [OEB] pot fi create instanțe speciale, comune statelor contractante din acest grup, pentru a îndeplini aceste sarcini suplimentare. Președintele [OEB] conduce aceste instanțe speciale; articolul 10 paragrafele (2) si (3) se aplică în mod corespunzător.”
6 Articolul 145 din CBE, intitulat „Comitetul restrâns al consiliului de administrație”, prevede:
„(1) Grupul de state contractante poate înființa un comitet restrâns al consiliului de administrație, în scopul de a controla activitățile instanțelor speciale create prin articolul 143 paragraful (2); [OEB] pune la dispoziția acestui comitet personalul, sediul și dotarea materială necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Președintele [OEB] este responsabil de activitățile instanțelor speciale în fața comitetului restrâns al consiliului de administrație.
(2) Alcătuirea, competențele și funcțiile comitetului restrâns sunt stabilite de grupul de state contractante.”
Acordul privind Curtea unică în materie de brevete
7 Acordul privind Curtea unică în materie de brevete, semnat la Bruxelles la 19 februarie 2013 (JO C 175, p. 1, denumit în continuare „Acordul CUB”), prevede la articolul 32 alineatul (1) litera (i):
„Curtea are competență exclusivă cu privire la:
[…]
(i) acțiunile referitoare la deciziile adoptate de [OEB] în îndeplinirea atribuțiilor menționate la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2012 [al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet (JO L 361, p. 1)].”
8 Articolul 89 alineatul (1) din Acordul CUB prevede:
„Prezentul acord intră în vigoare la 1 ianuarie 2014 sau în prima zi a celei de a patra luni care urmează depozitării celui de al treisprezecelea instrument de ratificare sau aderare în conformitate cu articolul 84, inclusiv ale celor trei state membre în care a produs efecte cel mai mare număr de brevete europene în anul care precedă anul semnării acordului sau în prima zi a celei de a patra luni care urmează datei intrării în vigoare a modificărilor la Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 [al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, p. 1),] referitoare la relația cu prezentul acord, oricare intervine mai târziu.”
Dreptul Uniunii
Regulamentul nr. 1257/2012
9 Considerentele (9), (24) și (25) ale Regulamentului nr. 1257/2012 au următorul cuprins:
„(9) Brevetul european cu efect unitar [(denumit în continuare «BEEU»)] ar trebui să confere titularului său dreptul de a împiedica orice terț să înfăptuiască acte față de care brevetul asigură protecție. Acest lucru ar trebui asigurat prin înființarea unei instanțe unice în materie de brevete. Cu privire la aspectele care nu sunt reglementate de prezentul regulament sau de regulamentul [atacat], ar trebui să se aplice dispozițiile CBE, ale Acordului [CUB], inclusiv dispozițiile acestuia din urmă care privesc domeniul de aplicare al exercitării dreptului respectiv și limitările sale, și dreptul național, inclusiv normele de drept internațional privat.
[…]
(24) Competența în privința [BEEU] ar trebui stabilită și reglementată de un instrument care să instituie un sistem unificat de soluționare a litigiilor pentru brevetele europene și [BEEU].
(25) Este esențială înființarea unei instanțe unice pentru brevete care să audieze cazuri privind [BEEU], pentru a asigura buna funcționare a brevetului respectiv, coerența jurisprudenței și, astfel, certitudinea juridică și eficiența costurilor pentru titularii de brevete. Prin urmare, este de o importanță primordială ca statele membre participante să ratifice Acordul [CUB], în conformitate cu procedurile lor constituționale și parlamentare naționale, și să ia măsurile necesare pentru ca aceasta să devină operațională cât mai curând posibil.”
10 Articolul 1 din Regulamentul nr. 1257/2012 prevede:
„(1) Prezentul regulament pune în aplicare cooperarea consolidată în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet, autorizată prin Decizia [privind cooperarea consolidată].
(2) Prezentul regulament constituie un acord special în sensul articolului 142 din [CBE].”
11 Articolul 2 litera (e) din regulamentul menționat prevede:
„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
[…]
(e) «Registrul pentru protecție unitară prin brevet» înseamnă registrul ce face parte din Registrul european de brevete în care se înregistrează efectul unitar și orice limitare, licență, transfer, revocare sau expirare a unui [BEEU].”
12 Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din același regulament prevede:
„Un brevet european acordat cu același set de revendicări în toate statele membre participante beneficiază de efect unitar în statele membre participante, cu condiția ca efectul său unitar să fi fost înregistrat în Registrul pentru protecție unitară prin brevet.”
13 Articolul 9 din Regulamentul nr. 1257/2012, intitulat „Sarcinile administrative în cadrul Organizației Europene de Brevete”, prevede:
„(1) Statele membre participante conferă OEB, în sensul articolului 143 din CBE, următoarele sarcini care vor fi efectuate în conformitate cu normele interne ale OEB:
(a) să administreze cererile de efect unitar depuse de titularii brevetelor europene;
(b) să includă Registrul pentru protecție unitară prin brevet în Registrul european de brevete și să administreze Registrul pentru protecție unitară prin brevet;
(c) să primească și să înregistreze declarațiile privind acordarea de licențe menționate la articolul 8, retragerea lor și angajamentele în ceea ce privește acordarea de licențe asumate de titularul [BEEU] în cadrul organismelor internaționale de standardizare;
(d) să publice traducerile prevăzute la articolul 6 din regulamentul [atacat] în perioada de tranziție menționată la articolul respectiv;
(e) să colecteze și să administreze taxele de menținere în vigoare pentru [BEEU], în ceea ce privește anii următori celui în care se publică în Buletinul european de brevete mențiunea privind acordarea brevetului; să colecteze și să administreze taxele suplimentare în caz de plată întârziată a taxelor de menținere în vigoare, atunci când această plată întârziată are loc în termen de șase luni de la data scadenței, precum și să distribuie o parte din taxele de menținere în vigoare colectate către statele membre participante;
(f) să administreze un sistem de compensare pentru rambursarea costurilor de traducere menționate la articolul 5 din regulamentul [atacat];
(g) să se asigure că o cerere de efect unitar din partea titularului unui brevet european este depusă în limba de procedură, în sensul articolului 14 alineatul (3) din cadrul CBE, în termen de cel mult o lună de la publicarea mențiunii de acordare a brevetului în Buletinul european de brevete; și
(h) să se asigure că efectul unitar se indică în Registrul pentru protecție unitară prin brevet, în cazul în care a fost depusă o cerere de efect unitar și, în perioada de tranziție prevăzută la articolul 6 din regulamentul [atacat], a fost prezentată împreună cu traducerile menționate la articolul respectiv, iar OEB este informat cu privire la toate limitările, licențele, transferurile sau revocările [BEEU].
(2) Statele membre participante asigură respectarea prezentului regulament în îndeplinirea obligațiilor lor internaționale asumate prin CBE și cooperează în acest scop. În calitate de state contractante la CBE, statele membre participante asigură guvernanța și supravegherea activităților legate de sarcinile menționate la alineatul (1) din prezentul articol și asigură stabilirea nivelului taxelor de menținere în vigoare în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament și stabilirea cotelor de distribuire a taxelor de menținere în vigoare în conformitate cu articolul 13 din prezentul regulament.
În acest scop, ele instituie un comitet restrâns al consiliului de administrație al Organizației Europene de Brevete (denumit în continuare «comitetul restrâns») în sensul articolului 145 din CBE.
În componența comitetului restrâns intră reprezentanți ai statelor participante și un reprezentant al Comisiei ca observator, precum și supleanții acestora, care îi vor reprezenta în absență. Membrii comitetului restrâns pot fi sprijiniți de consilieri sau experți.
Comitetul restrâns adoptă hotărârile sale ținând seama în mod corespunzător de poziția Comisiei și în acord cu reglementările prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din CBE.
(3) Statele membre participante asigură protecție juridică eficientă în fața unei instanțe competente a unuia sau mai multor state membre participante împotriva deciziilor luate de OEB în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alineatul (1).”
Regulamentul atacat
14 Considerentele (5), (6), (9) și (15) ale regulamentului atacat au următorul cuprins:
„(5) [D]ispozițiile respective referitoare la traducere[a] [BEEU] ar trebui să asigure securitatea juridică și să stimuleze inovarea și să fie în special în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). Dispozițiile în cauză ar trebui să facă accesul la [BEEU] și la sistemul de brevetare în general mai simplu, mai puțin costisitor și sigur din punct de vedere juridic.
(6) Deoarece OEB este responsabil cu acordarea brevetelor europene, dispozițiile referitoare la traducere[a] [BEEU] pentru brevetul european cu efect unitar ar trebui să se întemeieze pe procedura utilizată în mod curent în cadrul OEB. Aceste dispoziții ar trebui să aibă drept scop atingerea echilibrului necesar între interesele operatorilor economici și interesele publice în ceea ce privește costul procedurilor și disponibilitatea informațiilor tehnice.
[…]
(9) În cazul unui litigiu având ca obiect o cerere de despăgubiri, instanța sesizată ar trebui să ia în considerare faptul că este posibil ca, înainte de a primi o traducere în limba proprie, presupusul contravenient să fi acționat cu bună‑credință și să nu fi știut sau să nu fi avut motive întemeiate pentru a ști că încalcă brevetul. Instanța competentă ar trebui să evalueze circumstanțele fiecărei cauze examinând, printre altele, dacă presupusul contravenient este o IMM care funcționează doar la nivel local și ținând cont de limba de procedură în fața OEB și, în timpul perioadei de tranziție, de traducerea prezentată împreună cu cererea de efect unitar.
[…]
(15) Prezentul regulament nu aduce atingere regimului lingvistic al instituțiilor Uniunii instituit în conformitate cu articolul 342 […] TFUE și cu Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 al Consiliului de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene [(JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3)]. Prezentul regulament se bazează pe regimul lingvistic al OEB și nu ar trebui să se considere că ar crea un regim lingvistic specific pentru Uniune și nici că ar crea un precedent pentru instituirea unui regim lingvistic limitat în cadrul unui viitor instrument juridic al Uniunii.”
15 Articolul 2 litera (b) din regulamentul atacat definește „limba de procedură”, în sensul acestui regulament, ca fiind „limba în care are loc procedura în fața OEB, astfel cum este definită la articolul 14 alineatul (3) din [CBE]”.
16 Articolele 3-7 din regulamentul atacat prevăd:
„Articolul 3
Dispozițiile referitoare la traducere pentru [BEEU]
(1) Fără a aduce atingere articolelor 4 și 6 din prezentul regulament, atunci când fasciculul unui brevet european care beneficiază de efect unitar este publicat în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din CBE, nu este necesară nicio altă traducere.
(2) Orice cerere de efect unitar, în sensul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2012, se depune în limba de procedură.
Articolul 4
Traducerea în caz de litigiu
(1) În caz de litigiu cu privire la pretinsa încălcare a unui [BEEU], titularul brevetului furnizează, la cererea și la alegerea presupusului contravenient, o traducere integrală a [BEEU] în una dintre limbile oficiale ale statului membru participant în care a avut loc presupusa încălcare sau ale statului membru în care este domiciliat presupusul contravenient.
(2) În caz de litigiu cu privire la un [BEEU], titularul brevetului furnizează, pe parcursul derulării acțiunii în justiție, la cererea unei instanțe competente din statele membre participante pentru litigiile privind [BEEU], o traducere integrală a brevetului în limba folosită în cadrul procedurii instanței respective.
(3) Costul traducerii menționate la alineatele (1) și (2) revine titularului brevetului.
(4) În cazul unui litigiu având ca obiect o cerere de despăgubiri, instanța sesizată analizează și ia în considerare, în special atunci când presupusul contravenient este o IMM, o persoană fizică sau o organizație nonprofit, o universitate sau o organizație publică de cercetare, faptul că este posibil ca, înainte de a primi traducerea menționată la alineatul (1), presupusul contravenient să fi acționat fără să știe sau fără să aibă motive întemeiate pentru a ști că încalcă [BEEU].
Articolul 5
Administrarea unui sistem de compensare
(1) Întrucât articolul 14 alineatul (2) din CBE permite ca cererile de brevet european să fie depuse în orice limbă, statele membre participante, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2012, încredințează OEB, astfel cum se prevede la articolul 143 din CBE, sarcina de a administra un sistem de compensare pentru a rambursa, până la un anumit plafon, toate costurile de traducere suportate de solicitanții care depun cereri de brevet la OEB în una dintre limbile oficiale ale Uniunii care nu este o limbă oficială a OEB.
(2) Sistemul de compensare menționat la alineatul (1) este finanțat prin taxele prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2012 și este disponibil numai pentru IMM, persoane fizice, organizații nonprofit, universități și organizații publice de cercetare care își au reședința sau sediul principal într‑un stat membru al Uniunii.
Articolul 6
Măsuri tranzitorii
(1) Pe parcursul unei perioade de tranziție care începe de la data aplicării prezentului regulament, orice cerere de efect unitar vizată la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2012 trebuie prezentată împreună cu următoarele:
(a) în cazul în care limba de procedură este franceza sau germana, o traducere integrală a fasciculului brevetului european în limba engleză sau
(b) în cazul în care limba de procedură este engleza, o traducere integrală a fasciculului brevetului european în orice altă limbă oficială a Uniunii.
(2) În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2012, statele membre participante încredințează OEB, în virtutea articolului 143 din CBE, sarcina de a publica traducerile menționate la alineatul (1) din prezentul articol cât mai curând posibil după data depunerii cererii de efect unitar prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2012. Textul acestor traduceri nu produce efecte juridice, având exclusiv un scop informativ.
(3) La șase ani de la data aplicării prezentului regulament și ulterior la fiecare doi ani, un comitet de experți independenți efectuează o evaluare obiectivă a disponibilității traducerilor automate de bună calitate ale cererilor de brevet și ale fasciculelor în toate limbile oficiale ale Uniunii, prin sistemul dezvoltat de OEB. Acest comitet de experți se instituie de către statele membre participante în cadrul Organizației Europene de Brevete și este compus din reprezentanți ai OEB și ai organizațiilor neguvernamentale care reprezintă utilizatorii sistemului european de brevete invitați de consiliul de administrație al Organizației Europene de Brevete în calitate de observatori în conformitate cu articolul 30 alineatul (3) din CBE.
(4) Pe baza primei evaluări dintre cele menționate la alineatul (3) din prezentul articol și ulterior la fiecare doi ani, pe baza evaluărilor următoare, Comisia prezintă Consiliului un raport și, dacă este cazul, face propuneri în vederea încheierii perioadei de tranziție.
(5) Dacă perioada de tranziție nu este încheiată pe baza unei propuneri a Comisiei, ea expiră după 12 ani de la data aplicării prezentului regulament.
Articolul 7
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Prezentul regulament de aplică de la 1 ianuarie 2014 sau de la data intrării în vigoare a Acordului [CUB], oricare este data mai îndepărtată.”
Procedura în fața Curții și concluziile părților
17 Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 22 martie 2013, Regatul Spaniei a introdus prezenta acțiune.
18 Prin Deciziile președintelui Curții din 12 septembrie 2013, au fost admise cererile de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului formulate de Regatul Belgiei, de Republica Cehă, de Regatul Danemarcei, de Republica Federală Germania, de Republica Franceză, de Marele Ducat al Luxemburgului, de Ungaria, de Regatul Țărilor de Jos, de Regatul Suediei, de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, de Parlamentul European și de Comisie, conform articolului 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții.
19 Regatul Spaniei solicită Curții:
– anularea regulamentului atacat;
– cu titlu subsidiar, anularea articolului 4, a articolului 5, a articolului 6 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (2) din regulamentul menționat; și
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
20 Consiliul, la care se raliază ansamblul intervenientelor, solicită Curții:
– respingerea acțiunii și
– obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la acțiune
21 În susținerea acțiunii formulate, Regatul Spaniei invocă cinci motive, întemeiate pe încălcarea principiului nediscriminării pe motiv de limbă, pe încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate (9/56, EU:C:1958:7), ca urmare a delegării către OEB a unor sarcini administrative referitoare la BEEU, pe lipsa de temei juridic, pe încălcarea principiului securității juridice și, respectiv, pe încălcarea principiului autonomiei dreptului Uniunii.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării pe motiv de limbă
Argumentele părților
22 Regatul Spaniei susține că, prin adoptarea regulamentului atacat, Consiliul nu a respectat principiul nediscriminării, consacrat la articolul 2 TUE, întrucât acest regulament instituie, pentru BEEU, un regim lingvistic care cauzează un prejudiciu persoanelor a căror limbă nu este una dintre limbile oficiale ale OEB. Regimul menționat ar crea o inegalitate de tratament între, pe de o parte, cetățenii și întreprinderile Uniunii care dispun de mijloacele de a înțelege, cu un anumit grad de competență, documente redactate în aceste limbi și, pe de altă parte, cei care nu dispun de acestea și vor trebui să efectueze traducerile pe cheltuiala lor. Orice limitare privind utilizarea ansamblului limbilor oficiale ale Uniunii ar trebui justificată corespunzător, cu respectarea principiului proporționalității.
23 În primul rând, accesul la traducerile documentelor care acordă drepturi colectivității nu ar fi garantat. Aceasta ar rezulta din faptul că fascicula unui BEEU va fi publicată în limba de procedură și va include traducerea revendicărilor în celelalte două limbi oficiale ale OEB, fără posibilitatea altei traduceri, ceea ce ar fi discriminatoriu și ar încălca principiul securității juridice. Regulamentul atacat nu ar preciza nici limba în care va fi eliberat BEEU și nici dacă acest element va face obiectul unei publicări. Faptul că Consiliul se întemeiază pe sistemul OEB pentru a stabili regimul lingvistic al BEEU nu ar garanta compatibilitatea acestuia cu dreptul Uniunii.
24 În al doilea rând, regulamentul atacat ar fi disproporționat și nu ar fi justificat de motive de interes general. În primul rând, nu s‑ar prevedea punerea la dispoziție a unei traduceri, cel puțin a revendicărilor, ceea ce ar implica o mare insecuritate juridică și ar putea avea efecte negative asupra concurenței. În al doilea rând, BEEU ar fi un titlu de proprietate intelectuală esențial pentru piața internă. În al treilea rând, acest regulament nu ar prevedea un regim tranzitoriu care să garanteze o cunoaștere adecvată a brevetului. Nici dezvoltarea traducerilor automate și nici obligația de a prezenta o traducere completă în cazul unui litigiu nu ar fi măsuri suficiente în această privință.
25 Ar rezulta de aici că introducerea unei excepții de la principiul egalității între limbile oficiale ale Uniunii ar fi trebuit justificată de alte criterii decât cele pur economice menționate în considerentele (5) și (6) ale regulamentului atacat.
26 Consiliul răspunde, în primul rând, că nu se poate deduce din tratate niciun principiu potrivit căruia toate limbile oficiale ale Uniunii trebuie să fie, în orice împrejurare, tratate pe un picior de egalitate, ceea ce este confirmat de altfel la articolul 118 al doilea paragraf TFUE, care nu ar avea sens în cazul în care ar exista un singur regim lingvistic posibil care să includă toate limbile oficiale ale Uniunii.
27 În al doilea rând, în sistemul actual, orice persoană fizică sau juridică ar putea solicita un brevet european în orice limbă, cu condiția de a prezenta însă, în termen de două luni, o traducere în una dintre cele trei limbi oficiale ale OEB, care ar deveni limba de procedură, revendicările fiind publicate ulterior în celelalte două limbi oficiale ale OEB. Astfel, o cerere ar fi tradusă și publicată în limba spaniolă numai dacă validarea brevetului este solicitată pentru Regatul Spaniei.
28 În al treilea rând, lipsa publicării în limba spaniolă ar avea doar un efect limitat. În primul rând, regulamentul atacat ar prevedea un sistem de compensare a costurilor. În al doilea rând, brevetele ar fi administrate în general de consilieri în proprietate intelectuală care cunosc alte limbi ale Uniunii. În al treilea rând, impactul asupra accesului la informațiile științifice în limba spaniolă ar fi limitat. În al patrulea rând, numai o parte scăzută din cererile de brevete europene ar fi tradusă în prezent în limba spaniolă. În al cincilea rând, acest regulament ar prevedea instituirea unui sistem de traducere automată de bună calitate în toate limbile oficiale ale Uniunii. În sfârșit, în al șaselea rând, articolul 4 din regulamentul menționat ar stabili o limită a răspunderii eventuale a întreprinderilor mici și mijlocii, a persoanelor fizice, a organizațiilor nonprofit, a universităților și a organizațiilor publice de cercetare.
29 În al patrulea rând, limitarea numărului de limbi utilizate în cadrul BEEU ar urmări un scop legitim, care se referă la costul rezonabil al acestuia.
30 Intervenientele se raliază argumentelor Consiliului. Subliniază că identificarea unui echilibru între diferiții operatori economici a fost deosebit de dificilă, dat fiind că diferențele de apreciere dintre statele membre cu privire la regimul lingvistic au condus la eșecul tuturor proiectelor anterioare de brevet unitar.
Aprecierea Curții
31 Din jurisprudența Curții reiese că referirile în tratate la utilizarea limbilor în cadrul Uniunii nu pot fi considerate ca o manifestare a unui principiu general al dreptului Uniunii în temeiul căruia tot ceea ce ar putea afecta interesele unui cetățean al Uniunii trebuie să fie redactat în limba sa în orice circumstanțe (Hotărârea Kik/OAPI, C‑361/01 P, EU:C:2003:434, punctul 82, și Hotărârea Polska Telefonia Cyfrowa, C‑410/09, EU:C:2011:294, punctul 38).
32 În speță, nu poate fi contestat faptul că regulamentul atacat stabilește un tratament diferențiat al limbilor oficiale ale Uniunii. Astfel, articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, care definește dispozițiile referitoare la traducere pentru BEEU, face referire la publicarea fasciculei BEEU în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din CBE. În aplicarea acestei dispoziții și a articolului 14 alineatul (1) din CBE, fasciculele brevetului european sunt publicate în limba în care are loc procedura, care trebuie să fie una dintre limbile oficiale ale OEB, și anume limbile engleză, franceză și germană, și vor include o traducere a revendicărilor în celelalte două limbi oficiale ale OEB. În cazul în care au fost îndeplinite cerințele prevăzute de aceste dispoziții ale CBE, nu este necesară nicio altă traducere în vederea recunoașterii efectului unitar al brevetului european vizat.
33 În condițiile în care poate fi invocat un obiectiv legitim de interes general, iar existența sa poate fi demonstrată, trebuie amintit că o diferență de tratament pe motive de limbă trebuie, în plus, să respecte principiul proporționalității, mai precis să poată realiza obiectivul urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv (a se vedea Hotărârea Italia/Comisia, C‑566/10 P, EU:C:2012:752, punctul 93).
34 În ceea ce privește, în primul rând, obiectivul urmărit de Consiliu, din considerentul (16) al regulamentului atacat rezultă că obiectivul acestuia este crearea unui regim de traducere uniform și simplificat pentru BEEU instituit prin Regulamentul nr. 1257/2012. În considerentele (4) și (5) ale regulamentului atacat se precizează că, în conformitate cu decizia privind cooperarea consolidată, regimul de traducere a BEEU ar trebui să fie simplu și rentabil. Acesta ar trebui, pe de altă parte, să asigure securitatea juridică, să stimuleze inovarea și să fie în special în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii, precum și să facă accesul la BEEU și la sistemul de brevetare în general mai simplu, mai puțin costisitor și sigur din punct de vedere juridic. Din considerațiile care precedă reiese că regulamentul atacat urmărește să faciliteze accesul la protecția oferită prin brevet, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.
35 Legitimitatea unui asemenea obiectiv nu poate fi contestată. Printre opțiunile care sunt oferite unui inventator, la momentul la care urmărește obținerea protecției pentru invenția sa prin eliberarea unui brevet, figurează cea privind întinderea teritorială a protecției solicitate, care se efectuează pe baza unei aprecieri globale a avantajelor și a inconvenientelor fiecărei opțiuni, care include printre altele evaluări economice complexe referitoare la interesul comercial al unei protecții în diversele state în raport cu suma totală a costurilor legate de eliberarea unui brevet în aceste state, inclusiv costurile de traducere (a se vedea în acest sens Hotărârea BASF, C‑44/98, EU:C:1999:440, punctul 18).
36 Or, sistemul de protecție a brevetului european care rezultă din CBE se caracterizează printr‑o complexitate și prin costuri deosebit de ridicate pentru un solicitant care urmărește să obțină protecția invenției sale prin eliberarea unui brevet care să acopere teritoriul ansamblului statelor membre. Această complexitate și costurile respective, care rezultă în special din necesitatea ca, în vederea validării acestui brevet pe teritoriul unui stat membru, titularul unui brevet european eliberat de OEB să prezinte o traducere a acestuia din urmă în limba oficială a statului membru respectiv, constituie un obstacol în calea protecției prin brevet în cadrul Uniunii.
37 Pe de altă parte, este neîndoielnic că modalitățile sistemului actual de protecție a brevetelor care rezultă din CBE produc efecte negative asupra capacității de inovare și de competitivitate a întreprinderilor din cadrul Uniunii, mai ales a întreprinderilor mici și mijlocii, care nu pot să dezvolte noi tehnologii protejate de brevete care să acopere ansamblul Uniunii fără a trebui să urmeze proceduri complexe și costisitoare, în timp ce regimul lingvistic instituit prin regulamentul atacat este de natură să facă accesul la BEEU și la sistemul de brevetare în general mai simplu, mai puțin costisitor și sigur din punct de vedere juridic.
38 În al doilea rând, trebuie să se verifice dacă regimul instituit prin regulamentul atacat este adecvat pentru atingerea obiectivului legitim de a facilita accesul la protecția oferită prin brevet.
39 În această privință, trebuie amintit că regulamentul atacat are ca obiectiv stabilirea dispozițiilor referitoare la traducerea brevetelor europene cărora le este conferit un efect unitar în temeiul Regulamentului nr. 1257/2012. Întrucât OEB este responsabilă de eliberarea brevetelor europene, regulamentul atacat se întemeiază pe dispozițiile referitoare la traducerea BEEU, în vigoare în cadrul OEB, care prevăd utilizarea limbilor engleză, franceză și germană, regulamentul menționat neimpunând totuși o traducere a fasciculei brevetului european sau cel puțin a revendicărilor sale în limba oficială a fiecărui stat în care BEEU își va produce efectele, cum este cazul în privința brevetului european. Prin urmare, regimul instituit prin regulamentul atacat permite efectiv facilitarea accesului la protecția oferită prin brevet, reducând costurile legate de cerințele de traducere.
40 În al treilea rând, trebuie să se verifice dacă regimul instituit prin regulamentul atacat nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului legitim urmărit.
41 În această privință, Curtea a evidențiat, la punctul 92 din Hotărârea Kik/OAPI (C‑361/01 P, EU:C:2003:434), necesarul echilibru care trebuie menținut, pe de o parte, între interesele operatorilor economici și cele ale colectivității în ceea ce privește costul procedurilor și, pe de altă parte, între interesele solicitanților de titluri de proprietate intelectuală și cele ale altor operatori economici în ceea ce privește accesul la traducerile documentelor prin care se conferă drepturi sau în ceea ce privește procedurile care implică mai mulți operatori economici.
42 În ceea ce privește, în primul rând, menținerea echilibrului între interesele operatorilor economici și cele ale colectivității în privința costului procedurii de recunoaștere a efectului unitar al brevetului european, este necesar să se arate că, deși Uniunea s‑a angajat să conserve multilingvismul, a cărui importanță este amintită la articolul 3 alineatul (3) al patrulea paragraf TUE și la articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la punctul 36 din prezenta hotărâre s‑a subliniat că costurile ridicate aferente eliberării unui brevet european care acoperă teritoriul ansamblului statelor membre constituie un obstacol în calea protecției prin brevet în Uniune, astfel încât era indispensabil ca dispozițiile referitoare la traducerea BEEU să prezinte un bun raport între costul și eficacitatea lor.
43 În al doilea rând, trebuie subliniat că Consiliul a prevăzut punerea în aplicare a mai multor mecanisme în scopul garantării necesarului echilibru între interesele solicitanților de BEEU și cele ale altor operatori economici în ceea ce privește accesul la traducerile documentelor prin care se conferă drepturi sau în ceea ce privește procedurile care implică mai mulți operatori economici.
44 Astfel, mai întâi, pentru a facilita accesul la BEEU și în special pentru a permite solicitanților să depună la OEB cererile în oricare dintre limbile Uniunii, articolul 5 din regulamentul atacat prevede un sistem de compensare pentru a rambursa, până la un anumit plafon, costurile de traducere suportate de anumiți solicitanți printre alții întreprinderile mici și mijlocii care depun cereri de brevet la OEB în una dintre limbile oficiale ale Uniunii care nu este o limbă oficială a OEB.
45 Apoi, pentru a limita dezavantajele pentru operatorii economici care nu ar dispune de mijloacele de a înțelege, cu un anumit grad de experiență, documente redactate în limbile germană, engleză sau franceză, Consiliul a prevăzut, la articolul 6 din regulamentul atacat, o perioadă tranzitorie cu o durată maximă de 12 ani până când va fi disponibil un sistem de traducere automată de înaltă calitate în toate limbile oficiale ale Uniunii. Pe parcursul acestei perioade de tranziție, orice cerere de efect unitar trebuie să fie însoțită fie de o traducere integrală a fasciculei în limba engleză, dacă limba de procedură este limba franceză sau limba germană, fie de o traducere integrală a fasciculei într‑o altă limbă oficială a Uniunii, dacă limba de procedură este limba engleză.
46 În sfârșit, pentru a proteja operatorii economici care nu ar dispune de mijloacele de a înțelege, cu un anumit grad de competență, una dintre limbile oficiale ale OEB, Consiliul a prevăzut, la articolul 4 din regulamentul atacat, mai multe dispoziții aplicabile în caz de litigiu care urmăresc, pe de o parte, să permită unor astfel de operatori, atunci când sunt suspectați de săvârșirea unei încălcări, să obțină în condițiile prevăzute la acest articol o traducere integrală a BEEU și, pe de altă parte, ca în cazul unui litigiu având ca obiect o cerere de despăgubiri instanța sesizată să analizeze și să țină seama de buna‑credință a presupusului contravenient.
47 Având în vedere aceste elemente, este necesar să se considere că regulamentul atacat menține necesarul echilibru între diferitele interese în cauză și, prin urmare, nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului legitim urmărit. În consecință, după cum a arătat avocatul general în esență la punctele 61-74 din concluzii, opțiunea Consiliului, în cadrul stabilirii dispozițiilor referitoare la traducerea BEEU, de a stabili un tratament diferențiat al limbilor oficiale ale Uniunii, limitat la limbile engleză, franceză și germană, este adecvat și proporțional cu scopul legitim urmărit prin acest regulament.
48 Prin urmare, este necesar ca primul motiv să fie înlăturat.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate (9/56, EU:C:1958:7)
Argumentele părților
49 Regatul Spaniei arată că, delegând OEB, la articolul 5 și la articolul 6 alineatul (2) din regulamentul atacat, administrarea sistemului de compensare pentru rambursarea costurilor de traducere și publicare a traducerilor în cadrul regimului tranzitoriu, Consiliul a încălcat principiile stabilite în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate (9/56, EU:C:1958:7), confirmată de Hotărârile Romano (98/80, EU:C:1981:104) și Tralli/BCE (C‑301/02 P, EU:C:2005:306).
50 În primul rând, nici considerentele Regulamentului nr. 1257/2012, nici considerentele regulamentului atacat nu ar conține o justificare obiectivă a acestei delegări de competențe.
51 În al doilea rând, din Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate (9/56, EU:C:1958:7) ar rezulta că delegarea nu poate viza decât competențe de executare definite în mod clar, în privința cărora nu ar exista o marjă de apreciere și a căror exercitare ar putea fi, prin urmare, supusă unui control riguros în raport cu criterii obiective stabilite de autoritatea care deleagă. Or, nu aceasta ar fi situația în speță.
52 În primul rând, articolul 5 din regulamentul atacat ar conferi administrarea sistemului de compensare în sarcina OEB, care ar putea să decidă în mod discreționar cu privire la punerea în aplicare a dreptului la rambursarea costurilor de traducere prevăzut de acest sistem. În plus, deși, potrivit Regatului Spaniei, articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1257/2012 impune statelor membre obligația de a garanta o protecție jurisdicțională efectivă față de deciziile adoptate de OEB în îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alineatul (1) al acestei dispoziții și deși această competență a fost conferită în exclusivitate Curții unice în materie de brevete la articolul 32 alineatul (1) litera (i) din Acordul CUB, Organizația Europeană de Brevete beneficiază de un privilegiu de imunitate de jurisdicție și de executare și, în consecință, actele sale nu pot fi supuse unui oarecare control jurisdicțional.
53 În al doilea rând, sarcina de a publica traduceri, prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din regulamentul atacat, ar fi o activitate în privința căreia nu există nicio putere de apreciere. Cu toate acestea, ea nu ar fi supusă niciunui control jurisdicțional.
54 Consiliul arată cu titlu introductiv că Regatul Spaniei nu contestă că revine statelor membre participante, prin intermediul OEB, sarcina de administrare a sistemului de compensare și de publicare a traducerilor. Or, punerea în aplicare a dreptului Uniunii ar reveni în primul rând statelor membre și, pentru sarcinile referitoare la regimul de compensare și la publicarea traducerilor, nu ar fi necesar să aibă condiții unitare de punere în aplicare în sensul articolului 291 alineatul (2) TFUE. Principiile enunțate în Hotărârile Meroni/Înalta Autoritate (9/56, EU:C:1958:7), Romano (98/80, EU:C:1981:104) și Tralli/BCE (C‑301/02 P, EU:C:2005:306) nu ar fi pertinente. În orice caz, principiile menționate nu ar fi fost încălcate.
55 Intervenientele se raliază la argumentele Consiliului.
Aprecierea Curții
56 Este necesar să se arate, cu titlu introductiv, că din înscrisurile prezentate de Regatul Spaniei rezultă că acest stat membru susține că nu sunt îndeplinite condițiile care permit pretinsa delegare de competențe efectuată de Consiliu la articolul 5 și la articolul 6 alineatul (2) din regulamentul atacat, ceea ce constituie o încălcare a principiilor enunțate în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate (9/56, EU:C:1958:7).
57 În această privință, trebuie subliniat că articolul 5 și articolul 6 alineatul (2) din regulamentul atacat invită statele membre participante, conform articolului 9 din Regulamentul nr. 1257/2012, să încredințeze OEB sarcinile stabilite de ele, în sensul articolului 143 din CBE.
58 După cum rezultă din articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1257/2012, acest regulament constituie un acord special în sensul articolului 142 din CBE, astfel încât unui asemenea acord îi sunt aplicabile dispozițiile celei de a noua părți a acestei convenții, referitoare la acordurile speciale, care cuprinde articolele 142-149 din aceasta.
59 Potrivit articolelor 143 și 145 din CBE, grupul de state contractante care face uz de dispozițiile celei de a noua părți din CBE poate conferi sarcini OEB.
60 În scopul punerii în aplicare a dispozițiilor menționate, articolul 9 alineatul (1) literele (d) și (f) din Regulamentul nr. 1257/2012 prevede că statele membre participante conferă OEB sarcinile, pe de o parte, de a publica traducerile prevăzute la articolul 6 din regulamentul atacat în perioada de tranziție menționată la articolul respectiv și, pe de altă parte, de a administra un sistem de compensare pentru rambursarea costurilor de traducere menționate la articolul 5 din acest regulament.
61 Or, aceste sarcini sunt intrinsec legate de punerea în aplicare a protecției unitare conferite printr‑un brevet, creată prin Regulamentul nr. 1257/2012 și ale cărei dispoziții referitoare la traducere sunt stabilite prin regulamentul atacat.
62 Prin urmare, este necesar să se considere că faptul de a conferi OEB sarcini suplimentare rezultă din încheierea de către statele membre participante, în calitatea lor de părți contractante la CBE, a unui acord special în sensul articolului 142 din această convenție.
63 Întrucât, contrar celor afirmate de Regatul Spaniei, Consiliul nu a delegat statelor membre participante sau OEB competențe de executare care i‑ar reveni în mod exclusiv în temeiul dreptului Uniunii, principiile stabilite de Curte în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate (9/56, EU:C:1958:7) nu își pot găsi aplicarea.
64 Rezultă că este necesar ca al doilea motiv să fie înlăturat.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe lipsa de temei juridic a articolului 4 din regulamentul atacat
Argumentele părților
65 Regatul Spaniei susține că temeiul juridic utilizat pentru a introduce articolul 4 în regulamentul atacat este eronat, dat fiind că această dispoziție nu privește „regimul lingvistic” al unui titlu european, conform articolului 118 al doilea paragraf TFUE, ci încorporează anumite garanții procedurale în cadrul unei proceduri jurisdicționale, care nu pot fi întemeiate pe această dispoziție a Tratatului FUE.
66 Consiliul susține că regulamentul atacat instituie efectiv un regim lingvistic, deoarece stabilește traducerile cerute după eliberarea și înregistrarea efectului unitar al unui BEEU. Astfel, articolul 3 alineatul (1) din acest regulament ar institui regimul lingvistic al BEEU, precizând, în ceea ce privește situația ulterioară înregistrării efectului unitar, că, atunci când fascicula unui brevet european este publicată în conformitate cu CBE, nu este necesară nicio altă traducere. Articolul 4 din regulamentul menționat ar complini un vid juridic, dat fiind că regimul lingvistic prevăzut de CBE nu ar reglementa cerințele lingvistice în cazul unui litigiu. În plus, dat fiind că normele de procedură ale statelor membre nu au fost armonizate de dreptul Uniunii, ar trebui să se asigure că pretinsul contravenient are întotdeauna dreptul de a obține traducerea BEEU în cauză în integralitate.
67 Intervenientele se raliază argumentelor Consiliului.
Aprecierea Curții
68 Potrivit unei jurisprudențe constante, alegerea temeiului juridic al unui act al Uniunii trebuie să se bazeze pe elemente obiective, care pot fi supuse controlului jurisdicțional, printre care figurează în special scopul și conținutul acestui act (Hotărârea Comisia/Consiliul, C‑377/12, EU:C:2014:1903, punctul 34 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea Regatul Unit/Consiliul, C‑81/13, EU:C:2014:2449, punctul 35).
69 În speță, în ceea ce privește finalitatea regulamentului atacat, trebuie subliniat că, potrivit titlului și articolului 1 din acest regulament, acesta pune în aplicare cooperarea consolidată în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere. După cum reiese din considerentul (16) al regulamentului atacat, obiectivul acestuia este crearea unui regim de traducere uniform și simplificat pentru BEEU.
70 În ceea ce privește conținutul regulamentului atacat, este necesar să se arate că articolul 3 alineatul (1) din acest regulament prevede că, fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la traducerile în caz de litigiu și dispozițiilor tranzitorii, atunci când fascicula unui brevet european care beneficiază de efect unitar este publicată în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din CBE, nu este necesară nicio altă traducere. Potrivit acestei din urmă dispoziții, fasciculele brevetului european sunt publicate în limba în care are loc procedura și vor include o traducere a revendicărilor în celelalte două limbi oficiale ale OEB.
71 Din considerațiile care precedă rezultă că regulamentul atacat stabilește, în conformitate cu articolul 118 al doilea paragraf TFUE, regimul lingvistic pentru BEEU, definit prin trimitere la articolul 14 alineatul (6) din CBE.
72 În această privință, trebuie arătat că articolul 118 al doilea paragraf TFUE nu exclude, la stabilirea regimului lingvistic al unui titlu european, posibilitatea de a se face referire la regimul lingvistic al organizației căreia îi aparține organul care va fi responsabil de eliberarea titlului căruia i se va atribui un efect unitar. Pe de altă parte, este lipsit de relevanță faptul că regulamentul atacat nu stabilește o normă exhaustivă privind regimul lingvistic aplicabil BEEU. Astfel, articolul 118 al doilea paragraf TFUE nu impune Consiliului sarcina să armonizeze ansamblul aspectelor regimului lingvistic al titlurilor de proprietate intelectuală create în temeiul primului paragraf al acestui articol.
73 În ceea ce privește articolul 4 din regulamentul atacat, trebuie să se constate că acesta face parte în mod direct din regimul lingvistic al BEEU, întrucât definește normele speciale care reglementează traducerea BEEU în contextul specific al unui litigiu. Astfel, dat fiind că regimul lingvistic al BEEU este definit de ansamblul dispozițiilor regulamentului atacat, mai exact de cele ale articolelor 3, 4 și 6, care vizează să reglementeze situații diferite, articolul 4 din acest regulament nu ar putea fi separat de restul dispozițiilor acestuia în ceea ce privește temeiul juridic.
74 Având în vedere considerațiile care precedă, argumentul Regatului Spaniei potrivit căruia articolul 118 al doilea paragraf TFUE nu poate servi ca temei juridic pentru articolul 4 din regulamentul atacat trebuie, așadar, respins.
75 Prin urmare, este necesar ca al treilea motiv să fie înlăturat.
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice
Argumentele părților
76 Regatul Spaniei arată că Consiliul a încălcat principiul securității juridice. Mai întâi, regulamentul atacat ar limita posibilitățile de informare ale operatorilor economici, întrucât fascicula BEEU nu ar fi publicată decât în limba de procedură, cu excluderea celorlalte limbi oficiale ale OEB. Apoi, acest regulament nu ar prevedea modalitățile, în special lingvistice, de acordare a BEEU. În plus, nu ar indica, în cadrul administrării sistemului de compensare, plafonul costurilor și nici modalitatea de stabilire a acestuia. Pe de altă parte, dispozițiile articolului 4 din regulamentul menționat nu ar fi suficiente pentru a acoperi lipsa de informații referitoare la BEEU. Astfel, traducerea BEEU furnizată în caz de litigiu nu ar avea valoare juridică și această dispoziție nu ar prevedea consecințele concrete ale ipotezei în care un contravenient a acționat cu bună‑credință. În sfârșit, sistemul de traducere automată nu ar fi existat la data adoptării regulamentului atacat și nu ar exista o garanție că acesta poate funcționa într‑un domeniu în care rigoarea traducerii este primordială.
77 Consiliul consideră că afirmațiile Regatului Spaniei încalcă principiile administrării indirecte și subsidiarității, pe care se întemeiază dreptul Uniunii. Regulamentul atacat ar oferi statelor membre sarcina de a reglementa concret aspecte precum sistemul de compensare sau traducerile automate. Principiul securității juridice nu ar impune ca toate normele să fie stabilite în mod detaliat în regulamentul de bază, anumite norme putând fi stabilite de statele membre sau definite în acte delegate sau în acte de punere în aplicare. Pe de altă parte, articolul 4 alineatul (4) din acest regulament ar stabili elementele esențiale și criteriile în vederea aplicării lor de către instanța națională.
78 Intervenientele se raliază argumentelor Consiliului.
Aprecierea Curții
79 Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul securității juridice impune ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în privința efectelor lor, astfel încât persoanele interesate să se poată orienta în situații și în raporturi juridice care sunt guvernate de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea Hotărârea France Télécom/Comisia, C‑81/10 P, EU:C:2011:811, punctul 100 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea LVK− 56, C‑643/11, EU:C:2013:55, punctul 51).
80 În primul rând, argumentul Regatului Spaniei potrivit căruia regulamentul atacat limitează posibilitățile de informare ale operatorilor economici echivalează cu contestarea regimului lingvistic stabilit prin regulamentul menționat, întrucât acesta nu prevede traducerea BEEU în toate limbile oficiale ale Uniunii. Or, o asemenea argumentație a fost deja respinsă în cadrul primului motiv.
81 În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia regulamentul atacat nu ar prevedea modalitățile, în special lingvistice, de acordare a efectului unitar, o interpretare coroborată a dispozițiilor relevante ale acestui regulament și ale Regulamentului nr. 1257/2012 permite excluderea oricărei încălcări a principiului securității juridice.
82 Astfel, articolul 3 alineatul (2) din regulamentul atacat prevede că orice cerere de efect unitar, în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 1257/2012, se depune în limba de procedură. În această privință, limba de procedură este definită la articolul 2 litera (b) din regulamentul atacat ca fiind limba în care are loc procedura în fața OEB, astfel cum este definită la articolul 14 alineatul (3) din CBE.
83 Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1257/2012, efectul unitar trebuie să fie înregistrat în Registrul pentru protecție unitară prin brevet, un asemenea registru făcând parte, potrivit articolului 2 litera (e) din acest regulament, din Registrul european de brevete, care este ținut de OEB. Or, înscrierile în Registrul european de brevete sunt efectuate în cele trei limbi oficiale ale OEB, conform articolului 14 alineatul (8) din CBE.
84 În al treilea rând, în ceea ce privește pretinsa lipsă de plafon a costurilor sau a modalității de stabilire a plafonului menționat, este suficient să se constate, astfel cum a arătat avocatul general, în esență, la punctele 110 și 111 din concluzii, că, potrivit articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1257/2012, statele membre participante, în calitate de state contractante la CBE, asigură guvernanța și supravegherea activităților legate de sarcinile menționate la articolul 9 alineatul (1) din acest regulament și că, în acest scop, ele instituie un comitet restrâns al consiliului de administrație al Organizației Europene de Brevete, în sensul articolului 145 din CBE, astfel încât va reveni statelor membre participante în cadrul unui asemenea comitet restrâns sarcina de a adopta o decizie în privința plafonului costurilor sau a modalității de stabilire a plafonului menționat. Prin urmare, nu se poate constata nicio încălcare a principiului securității juridice în această privință.
85 În al patrulea rând, împrejurarea că produce efecte juridice doar brevetul în limba în care a fost eliberat, iar nu traducerea care, în aplicarea articolului 4 din regulamentul atacat, trebuie să fie furnizată în caz de litigiu, nu creează nicio insecuritate juridică, întrucât operatorii în cauză sunt în măsură să cunoască cu certitudine limba autentică pentru a evalua întinderea protecției conferite prin BEEU.
86 În al cincilea rând, nici lipsa indicării consecințelor concrete ale ipotezei în care un pretins contravenient a acționat cu bună‑credință nu încalcă principiul securității juridice. Dimpotrivă, după cum rezultă din considerentul (9) al regulamentului atacat, această împrejurare permite instanței competente să evalueze circumstanțele fiecărei cauze examinând printre altele dacă presupusul contravenient este o întreprindere mică sau mijlocie care funcționează doar la nivel local și ținând cont de limba de procedură în fața OEB și, în perioada de tranziție, de traducerea prezentată împreună cu cererea de efect unitar.
87 În al șaselea rând, în ceea ce privește afirmațiile Regatului Spaniei privind lipsa de garanție a bunei funcționări a sistemului de traducere automată, care nu era operațional la data adoptării regulamentului atacat, trebuie subliniat că aspectul pus în discuție este, în realitate, alegerea legiuitorului Uniunii de a fi prevăzut o perioadă tranzitorie de 12 ani pentru punerea în aplicare a componentei regimului lingvistic referitoare la traducerea automată a cererilor de brevet și a fasciculelor în toate limbile oficiale ale Uniunii. Or, chiar dacă este adevărat că lipsește o garanție privind buna funcționare a sistemului menționat, care va fi operațional la capătul unei perioade tranzitorii, acest lucru nu este suficient pentru a întemeia anularea regulamentului atacat pentru încălcarea principiului securității juridice, întrucât o asemenea garanție nu ar putea fi oferită. Prin urmare, argumentul Regatul Spaniei trebuie respins ca inoperant.
88 În aceste condiții, nu se poate constata nicio încălcare a principiului securității juridice.
89 Prin urmare, este necesar ca al patrulea motiv să fie înlăturat.
Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului autonomiei dreptului Uniunii
Argumentele părților
90 Regatul Spaniei susține că articolul 7 din regulamentul atacat este contrar principiului autonomiei dreptului Uniunii, din moment ce acesta distinge între, pe de o parte, intrarea în vigoare a regulamentului menționat și, pe de altă parte, aplicarea sa, stabilind această dată la 1 ianuarie 2014 și indicând totodată că această dată va fi amânată în cazul în care Acordul CUB nu a intrat în vigoare în conformitate cu articolul 89 alineatul (1). În speță, s‑ar fi acordat părților contractante ale Acordului CUB competența de a stabili data aplicabilității unei norme a Uniunii și, în consecință, exercitarea competenței sale. Regatul Spaniei adaugă că exemplele Consiliului întemeiate pe practica legislativă sunt lipsite de pertinență.
91 Consiliul afirmă că reiese din interpretarea coroborată a considerentelor (9), (24) și (25) ale Regulamentului nr. 1257/2012 că alegerea politică realizată de legiuitorul Uniunii pentru a garanta buna funcționare a BEEU, coerența jurisprudenței și, prin urmare, securitatea juridică, precum și rentabilitatea pentru titularii de brevete a fost de a lega BEEU de funcționarea unui organ jurisdicțional distinct, care ar trebui stabilit înainte să fie acordat primul BEEU. Nu ar exista în această privință niciun obstacol juridic în calea stabilirii unei legături între BEEU și instanța unică în materie de brevete care să fie suficient motivat în considerentele (24) și (25) ale Regulamentului nr. 1257/2012. Ar exista de altfel, în practica legislativă, mai multe exemple de legături între aplicabilitatea unui act al Uniunii și un eveniment străin de acel act.
92 Intervenientele se raliază observațiilor Consiliului.
Aprecierea Curții
93 Este necesar să se arate că articolul 7 alineatul (2) din regulamentul atacat prevede că acesta „se aplică de la 1 ianuarie 2014 sau de la data intrării în vigoare a Acordului [CUB], oricare este data mai îndepărtată.”
94 Potrivit jurisprudenței Curții, aplicabilitatea directă a unui regulament, prevăzută la articolul 288 al doilea paragraf TFUE, impune ca intrarea sa în vigoare și aplicarea sa în favoarea sau în sarcina subiectelor de drept să se realizeze fără nicio măsură de încorporare în dreptul național, cu excepția situației în care regulamentul în cauză lasă statelor membre sarcina de a adopta ele însele actele cu putere de lege, administrative și financiare necesare pentru ca dispozițiile regulamentului respectiv să poată fi aplicate (a se vedea Hotărârea Bussone, 31/78, EU:C:1978:217, punctul 32, precum și Hotărârea ANAFE, C‑606/10, EU:C:2012:348, punctul 72 și jurisprudența citată).
95 Aceasta este situația în speță, întrucât, pentru ca dispozițiile regulamentului atacat să poată fi aplicate, legiuitorul Uniunii a lăsat el însuși statelor membre sarcina, pe de o parte, de a adopta o serie de măsuri în cadrul juridic stabilit de CBE și, pe de altă parte, de a proceda la înființarea Curții unice în materie de brevete, care, după cum se amintește în considerentele (24) și (25) ale Regulamentului nr. 1257/2012, este esențială pentru a asigura buna funcționare a brevetului respectiv, coerența jurisprudenței și, astfel, certitudinea juridică și eficiența costurilor pentru titularii de brevete.
96 Din cele ce precedă rezultă că este necesar ca al cincilea motiv să fie înlăturat.
97 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, se impune respingerea acțiunii în totalitate, precum și a cererii de anulare în parte a regulamentului atacat formulate cu titlu subsidiar de Regatul Spaniei.
Cu privire la cheltuielile de judecată
98 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a solicitat obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată, iar acesta a căzut în pretenții, se impune să se decidă că acest stat membru va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Consiliu.
99 În aplicarea articolului 140 alineatul (1) din același regulament, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu vor suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Regatul Spaniei suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
3) Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Parlamentul European și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Semnături