Language of document :

Acțiune introdusă la 4 martie 2018 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-304/18)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: Z. Malůšková, M. Owsiany‑Hornung, F. Tomat, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

declararea faptului că prin refuzul de a pune la dispoziție resurse proprii tradiționale într-un cuantum de 2 120 309,50 euro referitoare la comunicarea de inexigibilitate IT(07)08-917, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 din Decizia Consiliului 94/728/CE, Euratom1 , al articolului 8 din Decizia Consiliului 2000/597/CE, Euratom 2 , al articolului 8 din Decizia Consiliului 2007/436/CE, Euratom 3 , al articolului 8 din Decizia Consiliului 2014/335/UE, Euratom 4 , precum și al articolelor 6, 10, 11 și 17 din Regulamentul (CEE, Euratom) 1552/1989 al Consiliului 5 , al articolelor 6, 10, 11 și 17 din Regulamentul (CE, Euratom) 1150/2000 al Consiliului6 și al articolelor 6, 10, 12 și 13 din Regulamentul (CE, Euratom) 609/2014 al Consiliului7  ;

obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Elementele de care dispune Comisia pe baza comunicărilor și a informațiilor furnizate de Republica Italiană în cursul procedurii precontencioase arată că, în cadrul unei operațiuni de luptă antifraudă împotriva contrabandei cu tutun manufacturat străin, în cursul anului 1997, autoritățile italiene au constatat obligația vamală în discuție, au înscris-o în contabilitate separată și au comunicat ulterior debitorului cuantumul taxelor datorate. Din moment ce datoria în discuție a fost înscrisă în contabilitatea separată (contabilitatea B) și nu a făcut obiectul vreunei contestații, autoritățile italiene ar fi trebuit să procedeze imediat la recuperarea acestea, ceea ce nu s-a întâmplat. Autoritățile italiene au așteptat să se încheie procedurile penale inițiate împotriva debitorului înainte de a începe procedura de recuperare, or, aceste proceduri nu s-au încheiat decât la aproximativ șase ani de la nașterea datoriei și de la constatarea acesteia.

Taxele vamale sunt resurse proprii al Uniunii care trebuie percepute de statele membre și puse la dispoziția Comisiei. Obligația statelor membre de a constata dreptul asupra resurselor proprii al Uniunii se naște în momentul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația vamală (stabilirea cuantumului taxelor rezultate din obligația vamală și identitatea persoanei impozabile).

Regulamentul de punere la dispoziție prevede că statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca sumele corespunzătoare drepturilor constatate să fie puse la dispoziția Comisiei. Statele membre sunt exonerate de obligația de a pune la dispoziția Comisiei sumele corespunzătoare drepturilor constatate care se dovedesc imposibil de recuperat din motive de forță majoră sau atunci când a devenit imposibilă recuperarea din alte motive care nu le sunt imputabile. Dacă un stat membru nu pune la dispoziția Comisie cuantumul resurselor proprii constatate, fără ca vreuna dintre condițiile Regulamentului de punere le dispoziție să fie îndeplinită, acest stat nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul reglementării Uniunii Europene. Orice întârziere în punerea la dispoziție conduce la nașterea obligației statului membru în cauză de a plăti dobânzi de întârziere pentru întreaga perioadă vizată.

Din moment ce autoritățile italiene au așteptat în esență șase ani înainte de a iniția procedura de recuperare a datoriei vamale în discuție, iar această întârziere le este imputabil în exclusivitate, Republica Italiană nu poate susține că a luat toate măsurile necesare pentru ca sumele corespunzătoare drepturilor constatate să fie puse la dispoziția Comisiei. Autoritățile italiene au refuzat întotdeauna să pună la dispoziția Comisiei cuantumul stabilit.

Comisia a considerat, așadar, că, în speță, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care în revin în temeiul articolului 8 din Decizia privind sistemul de resurse proprii și al articolelor 6, 10, 11 și 17 (devenite articolele 6, 10, 12 și 13) din Regulamentul de punere la dispoziție.

____________

1 94/728/CE, Euratom: Decizia Consiliului din 31 octombrie privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 293, 12.11.1994, p. 9)

2 2000/597/CE, Euratom : Decizia Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 253 du 7.10.2000, p. 42, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 206)

3 2007/436/CE, Euratom: Decizia Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 163, 23.6.2007, p. 17)

4 2014/335/UE, Euratom: Decizia Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 105)

5 Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 privind punerea în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 155, 7.6.1989, p. 1)

6 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, 31.5.2000, p.1, Ediție specială. 01/vol. 2, p. 184)

7 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei (reformare) (JO L 168, 7.6.2014, p. 3)