Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 20 aprilie 2018 – Verein für Konsumenteninformation/TVP Treuhand- und Verwaltungsgesellschaft für Publikumsfonds mbH & Co KG
(Cauza C-272/18)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Oberster Gerichtshof
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Verein für Konsumenteninformation
Pârâtă: TVP Treuhand- und Verwaltungsgesellschaft für Publikumsfonds mbH & Co KG
Întrebările preliminare
Excluderea din domeniul de aplicare prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (e) din Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale din 19 iunie 1980 (denumită în continuare „Convenția din 1980”) și la articolul 1 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (denumit în continuare „Regulamentul Roma I”) 1 cuprinde și acordurile încheiate între un constituitor și un fiduciar care deține în numele constituitorului o participație în cadrul unei societăți în comandită, în special atunci când actul constitutiv al societății și contractul de fiducie sunt interdependente?
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:
Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (denumită în continuare „Directiva privind clauzele abuzive”)2 trebuie interpretat în sensul că o clauză a unui contract de fiducie încheiat între un întreprinzător și un consumator având ca obiect administrarea participației deținute în cadrul unei societăți în comandită, care nu a fost negociată în mod individual și potrivit căreia legea aplicabilă este legislația statului în care își are reședința societatea în comandită este abuzivă atunci când contractul de fiducie are ca obiect unic să reglementeze administrarea participației deținute în cadrul societății în comandită, constituitorului revenindu-i astfel drepturile și obligațiile unui asociat direct?
În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare:
Răspunsul este diferit atunci când, pentru a presta serviciile datorate, întreprinzătorul nu trebuie să se deplaseze în statul de reședință al consumatorului, însă are obligația să îi transfere acestuia din urmă dividende și orice beneficii patrimoniale rezultate din participația deținută, precum și să îi comunice orice informații referitoare la evoluția comercială a participației? Există o diferență dacă se aplică Regulamentul Roma I sau Convenția din 1980?
În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare:
Răspunsul rămâne valabil atunci când, în plus, cererea de subscriere depusă de consumator a fost semnată în statul de reședință al acestuia, întreprinzătorul pune la dispoziție și pe internet informații referitoare la participația deținută, iar în statul membru de reședință al consumatorului a fost constituit un cont de plăți în care consumatorul trebuie să achite valoarea participației, chiar dacă întreprinzătorul nu are dreptul de a dispune de acest cont bancar? Există o diferență dacă se aplică Regulamentul Roma I sau Convenția din 1980?
____________
1 JO 2008, L 177, p. 6.
2 JO 1993, L 95, p. 29.