Recurs introdus la 2 ianuarie 2018 de Confédération européenne des associations d’horlogers-réparateurs (CEAHR) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 23 octombrie 2017 în cauza T-712/14, Confédération européenne des associations d’horlogers-réparateurs (CEAHR)/Comisia Europeană

(Cauza C-3/18 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Confédération européenne des associations d’horlogers-réparateurs (CEAHR) (reprezentant: P. A. Benczek, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, LVMH Moët Hennessy-Louis Vuitton SA, Rolex, SA, The Swatch Group SA

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea dispozitivului hotărârii Tribunalului și

anularea Deciziei Comisiei din 29 iulie 2014 în cazul AT.39097 – Reparare de ceasuri;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

obligarea Comisiei și a intervenientelor la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de CEAHR, aferente procedurii în primă instanță și recursului;

cu titlu subsidiar, obligarea intervenientelor la suportarea propriilor cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță și recursului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a realizat o analogie între aprecierea sistemelor de distribuție selectivă în jurisprudența Curții și aprecierea adecvată a sistemului de reparare selectivă în discuție în speță.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o serie de erori de drept și de apreciere atunci când a statuat că sistemele de reparare selectivă și refuzurile de furnizare în discuție în speță sunt justificate și proporționale. Recurenta afirmă că Tribunalul a săvârșit în mod vădit o eroare concluzionând că Comisia era îndreptățită să stabilească faptul că ceasurile de prestigiu sunt complexe și că aceasta justifică sistemul de reparare selectivă și refuzul de furnizare în discuție în speță. Recurenta pretinde în continuare că Tribunalul a săvârșit o eroare vădită considerând că Comisia era îndreptățită să stabilească existența unui risc de contrafacere a ceasurilor de prestigiu care justifică sistemul de reparare selectivă și refuzul de furnizare în discuție în speță. Tribunalul a săvârșit o eroare vădită în aprecierea potrivit căreia Comisia era îndreptățită să decidă că era probabil ca cerințele impuse fabricanții de ceasuri să nu depășească ceea ce este necesar.

Prin intermediul celui de al treilea și al celui de al patrulea motiv de recurs, recurenta reproșează Tribunalului aprecierea vădit eronată cu privire la consecințele refuzului de a furniza piese de schimb asupra existenței unei concurențe efective pe piețele de reparare și de întreținere a ceasurilor în discuție și concluzia aferentă în sensul probabilității reduse de stabilire a unui abuz de poziție dominantă în acest caz. Recurenta susține că aprecierea Tribunalului în sensul existenței unei concurențe între reparatorii autorizați și între acești reparatori și centrele de reparare interne ale fabricanților este greșită.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a încălcat drepturile sale procedurale prin faptul că nu i-a permis să prezinte răspunsuri la memoriile intervenientelor după ce a depășit un termen din cauza unor circumstanțe excepționale și prin faptul că a refuzat redeschiderea audierii ca urmare a cererii recurentei de furnizare a unor probe noi.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul nu și-a exercitat puterea de apreciere cu privire la stabilirea aspectului dacă intervenientele trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată efectuate în cursul procedurii în primă instanță.

____________