Language of document : ECLI:EU:F:2012:43

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

22 martie 2012


Cauza F‑143/11 R


Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Măsuri provizorii – Cerere de suspendare a executării – Urgență – Lipsă”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Marcuccio solicită, printre altele, suspendarea executării deciziei Comisiei prin care a fost respinsă cererea – cuprinsă în scrisoarea sa din data de 16 august 2011 – având ca obiect plata sumei de 3 316,31 euro cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Tribunalului din 15 februarie 2011, Marcuccio/Comisia (F‑81/09, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑238/11 P)

Decizia: Respinge cererea de măsuri provizorii. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – „Fumus boni iuris” – Urgență – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Ordine de examinare și mod de verificare – Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

2.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Sarcina probei

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

1.      În temeiul articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererile privind măsuri provizorii trebuie să indice, între altele, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurilor solicitate.

Condițiile privind urgența și aparența temeiniciei cererii (fumus boni iuris) sunt cumulative, astfel încât o cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie de asemenea să efectueze evaluarea comparativă a intereselor prezente în cauză.

În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și are libertatea de a determina, în lumina particularităților speței, modul în care trebuie verificate aceste condiții, precum și ordinea examinării acestora, în măsura în care nicio normă de drept nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru aprecierea necesității de a se pronunța cu titlu provizoriu.

(a se vedea punctele 10-12)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 3 iulie 2008, Plasa/Comisia, F‑52/08 R, punctele 21 și 22 și jurisprudența citată; 15 februarie 2011, de Pretis Cagnodo și Trampuz de Pretis Cagnodo/Comisia, F‑104/10 R, punctul 16

2.      Obiectivul procedurii privind măsurile provizorii nu este asigurarea reparării unui prejudiciu, ci garantarea deplinei eficacități a hotărârii pe fond. În vederea realizării acestui din urmă obiectiv, trebuie ca măsurile solicitate să fie urgente, în sensul că este necesar ca, pentru a evita un prejudiciu grav și ireparabil produs intereselor reclamantului, aceste măsuri să fie dispuse și să își producă efectele înainte de decizia din acțiunea principală. În plus, partea care solicită dispunerea unor măsuri provizorii este cea care trebuie să dovedească faptul că nu poate aștepta finalizarea procedurii principale fără a suferi un astfel de prejudiciu.

(a se vedea punctul 14)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 19 decembrie 2002, Esch‑Leonhardt și alții/BCE, T‑320/02 R, punctul 27