HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

27 februarie 2014(*)

„Recurs – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Acces la documentele instituțiilor – Documente aferente unei proceduri referitoare la aplicarea articolului 81 CE – Regulamentele (CE) nr. 1/2003 și (CE) nr. 773/2004 – Respingerea cererii de acces – Excepții referitoare la protecția activităților de anchetă, a intereselor comerciale și a procesului decizional al instituțiilor – Obligația instituției în cauză de a efectua o examinare concretă și individuală a conținutului documentelor menționate în cererea de acces la documente”

În cauza C‑365/12 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 31 iulie 2012,

Comisia Europeană, reprezentată de B. Smulders, de P. Costa de Oliveira și de A. Antoniadis, în calitate de agenți, cu domiciliul ales în Luxemburg,

recurentă,

celelalte părți în proces fiind:

EnBW Energie Baden‑Württemberg AG, cu sediul în Karlsruhe (Germania), reprezentată de A. Hahn și de A. Bach, Rechtsanwälte,

reclamantă în primă instanță,

Regatul Suediei, reprezentat de C. Meyer‑Seitz, în calitate de agent,

Siemens AG, cu sediul în Berlin (Germania) și München (Germania), reprezentată de I. Brinker, de C. Steinle și de M. Holm‑Hadulla, Rechtsanwälte,

ABB Ltd, cu sediul în Zurich (Elveția), reprezentată de J. Lawrence, solicitor, precum și de H. Bergmann și de A. Huttenlauch, Rechtsanwälte,

interveniente în primă instanță,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul M. Ilešič, președinte de cameră, domnii C. G. Fernlund și A. Ó Caoimh (raportor), doamna C. Toader și domnul E. Jarašiūnas, judecători,

avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

grefier: domnul M. Aleksejev, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 13 iunie 2013,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 3 octombrie 2013,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin recursul formulat, Comisia Europeană solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 22 mai 2012, EnBW Energie Baden‑Württemberg/Comisia (T‑344/08, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care acesta a anulat Decizia SG.E.3/MV/psi D (2008) 4931 a Comisiei din 16 iunie 2008 de respingere a cererii formulate de EnBW Energie Baden‑Württemberg AG (denumită în continuare „EnBW”) prin care a solicitat obținerea accesului la dosarul procedurii COMP/F/38.899 – Instalații de comutație cu izolație în gaz (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

 Cadrul juridic

2        Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), definește principiile, condițiile și limitele dreptului de acces la documentele acestor instituții.

3        Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat „Excepții”, are următorul cuprins:

„[...]

(2)      Instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției:

–        intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce privește proprietatea intelectuală;

–        procedurilor judiciare și consultanței juridice;

–        obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit,

cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză.

(3)      Accesul la un document întocmit de o instituție pentru uzul său intern sau primit de o instituție și referitor la o chestiune pentru care instituția nu a luat încă nicio decizie este refuzat în cazul în care divulgarea conținutului acestuia ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituții, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză.

Accesul la un document conținând avize destinate uzului intern în cadrul deliberărilor și al consultărilor preliminare în cadrul instituției în cauză este refuzat chiar și după luarea deciziei, în cazul în care divulgarea conținutului acestuia ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituții, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză.

[...]

(6)      În cazul în care doar o parte a documentului cerut se încadrează într‑una sau mai multe din excepțiile menționate anterior, celelalte părți ale documentului se divulgă.

(7)      Excepțiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) se aplică doar în perioada în care protecția se justifică prin conținutul documentului. Excepțiile se pot pune în aplicare în cursul unui termen de cel mult treizeci de ani. În cazul documentelor care se încadrează la excepțiile privind viața privată sau interesele comerciale și documentele sensibile, excepțiile pot continua să se aplice, dacă este necesar, și după expirarea acestei perioade.”

4        Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [81 CE] și [82 CE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269) definește competențele de investigație ale Comisiei la articolele 17-22. Aceste competențe includ, printre altele, solicitările de informații (articolul 18), precum și inspecțiile la întreprinderile în cauză (articolul 20) sau în alte incinte (articolul 21).

5        Articolul 27 din acest regulament, intitulat „Audierea părților, a autorilor plângerii și a altor terți”, prevede la alineatul (2):

„Drepturile la apărare ale părților în cauză sunt pe deplin garantate în cadrul procedurilor. Acestea au dreptul de acces la dosarul Comisiei, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a‑și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informațiile confidențiale și documentele interne ale Comisiei sau ale autorităților de concurență ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile de concurență ale statelor membre sau dintre acestea din urmă, inclusiv documentele întocmite în temeiul articolelor 11 și 14. Nicio dispoziție din prezentul alineat nu împiedică Comisia să divulge și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o încălcare.”

6        Potrivit articolului 28 din regulamentul menționat, intitulat „Secretul profesional”:

„(1)      Fără a aduce atingere articolelor 12 și 15, informațiile colectate în temeiul articolelor 17-22 se folosesc doar pentru scopul în care au fost obținute.

(2)      Fără a se aduce atingere schimbului și utilizării informațiilor prevăzute la articolele 11, 12, 14, 15 și 27, Comisia și autoritățile de concurență ale statelor membre, funcționarii acestora, reprezentanții oficiali și alte persoane care lucrează sub controlul acestor autorități, precum și reprezentanții oficiali și funcționarii altor autorități ale statelor membre nu divulgă informațiile obținute sau schimbate în temeiul prezentului regulament și care, prin natura lor, sunt protejate de secretul profesional. Această obligație se aplică de asemenea tuturor reprezentanților și experților statelor membre care participă la întrunirile Comitetului consultativ în temeiul articolului 14.”

7        Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor [81 CE] și [82 CE] (JO L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242) prevede la articolul 6, intitulat „Participarea reclamanților la procedură”:

„(1)      În cazul în care Comisia adresează comunicarea privind obiecțiunile în legătură cu o chestiune în privința căreia primise o plângere, aceasta furnizează reclamantului o copie a versiunii neconfidențiale a comunicării privind obiecțiunile și stabilește un termen în care reclamantul își poate exprima punctul de vedere în scris.

[...]”

8        Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Accesul la informații”, prevede:

„(1)      Atunci când Comisia a informat reclamantul cu privire la intenția sa de a respinge plângerea în temeiul articolului 7 alineatul (1), reclamantul poate solicita accesul la documentele pe care Comisia își bazează evaluarea provizorie. În acest scop, reclamantul nu poate, cu toate acestea, avea acces la secretele de afaceri și la alte informații confidențiale care aparțin altor părți implicate în procedură.

(2)      Documentele la care reclamantul a avut acces în contextul procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor [81 CE] și [82 CE] nu pot fi utilizate de reclamant decât în proceduri judiciare sau administrative având ca obiect aplicarea respectivelor dispoziții din tratat.”

9        Articolul 15 din regulamentul menționat, intitulat „Accesul la dosar și utilizarea documentelor”, are următorul cuprins:

„(1)      La cerere, Comisia permite accesul la dosar părților cărora le‑a fost adresată comunicarea privind obiecțiunile. Accesul este acordat după notificarea comunicării privind obiecțiunile.

(2)      Dreptul de acces la dosar nu se extinde asupra secretelor de afaceri, altor informații confidențiale și nici documentelor interne ale Comisiei sau ale autorităților de concurență ale statelor membre. Dreptul de acces la dosar nu se extinde nici asupra corespondenței dintre Comisie și autoritățile de concurență ale statelor membre sau între acestea din urmă atunci când această corespondență este inclusă în dosarul Comisiei.

(3)      Nicio dispoziție din prezentul regulament nu interzice Comisiei să dezvăluie și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o încălcare a articolului [81 CE] sau [82 CE].

(4)      Documentele obținute în urma accesului la dosar în temeiul prezentului articol sunt folosite numai în scopul procedurilor judiciare sau administrative având ca obiect aplicarea articolelor [81 CE] și [82 CE].”

10      Articolul 16 din același regulament, intitulat „Identificarea și protecția informațiilor confidențiale”, prevede la alineatul (1):

„Informațiile, inclusiv documentele, nu sunt comunicate sau puse la dispoziție de către Comisie în măsura în care conțin secrete de afaceri sau alte informații confidențiale ale oricărei persoane.”

 Istoricul cauzei

11      EnBW este o întreprindere de distribuție a energiei care consideră că a fost afectată de funcționarea unei înțelegeri între producători de instalații de comutație cu izolație în gaz (denumite în continuare „GIS”), sancționată prin Decizia C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură în temeiul articolului [81 CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.899 – Instalații de comutație cu izolație în gaz) (denumită în continuare „Decizia GIS”). Printre acești producători figurează Siemens AG (denumită în continuare „Siemens”) și ABB Ltd (denumită în continuare „ABB”).

12      În Decizia GIS, Comisia a constatat că mai multe întreprinderi au încălcat articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 53, p. 4), prin participarea la o înțelegere pe piața GIS în cadrul căreia acestea au trucat cererile de ofertă, au stabilit prețurile și au împărțit proiecte și piețe GIS în Europa. În consecință, Comisia a aplicat întreprinderilor care au participat la această înțelegere amenzi a căror valoare totală s‑a ridicat la 750 de milioane de euro.

13      La 9 noiembrie 2007, EnBW a solicitat Comisiei, în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, acces la toate documentele care figurau în dosarul referitor la procedura care a determinant adoptarea Deciziei GIS.

14      În urma unor întâlniri cu Comisia, EnBW a declarat această cerere, precum și cererea de confirmare din 10 decembrie 2007 ca fiind lipsite de obiect și, la 13 decembrie 2007, a introdus o nouă cerere de acces la documentele referitoare la cazul în discuție. Printr‑un fax din 11 ianuarie 2008, reclamanta și‑a precizat cererea, în sensul că excludea din aceasta trei categorii de documente, și anume documentele care se refereau exclusiv la structura întreprinderilor implicate, toate documentele care priveau exclusiv identificarea destinatarului Deciziei GIS și toate documentele redactate integral în limba japoneză.

15      La 16 iunie 2008, Comisia a respins această cerere prin adoptarea deciziei în litigiu.

16      La punctul 2 din această decizie, Comisia a clasificat documentele care figurau în dosarul în cauză în următoarele cinci categorii:

1)      documente furnizate în cadrul unei cereri de imunitate sau de clemență, și anume declarațiile întreprinderilor în cauză și orice document depus de acestea în cadrul cererii de imunitate sau de clemență (denumită în continuare „categoria 1”);

2)      solicitări de informații și răspunsurile părților la aceste solicitări (denumită în continuare „categoria 2”);

3)      documente obținute în cursul inspecțiilor, și anume documente preluate în cursul verificărilor la fața locului în incintele întreprinderilor în cauză (denumită în continuare „categoria 3”);

4)      comunicarea privind obiecțiunile și răspunsurile părților (denumită în continuare „categoria 4”);

5)      documente interne:

(a)      documente referitoare la fapte, și anume, în primul rând, note de fond cu privire la concluziile care trebuie deduse din probele colectate, în al doilea rând, corespondența cu alte autorități de concurență și, în al treilea rând, consultările cu alte servicii ale Comisiei care au intervenit în cauză [denumită în continuare „categoria 5 litera (a)”];

(b)      acte de procedură, și anume mandate de inspecție, procese‑verbale de inspecție, rapoarte de inspecție, extrase din documentele obținute în cursul inspecțiilor, acte referitoare la comunicarea unor documente și note în dosar [denumită în continuare „categoria 5 litera (b)”].

17      La punctul 3 din decizia în litigiu, Comisia a arătat că fiecare dintre aceste categorii făcea parte din domeniul de aplicare al excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și că documentele din categoria 5 litera (a) făceau parte de asemenea din domeniul de aplicare al excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulamentul menționat.

18      La punctul 4 din această decizie, Comisia a explicat că documentele cuprinse în categoriile 1-4 făceau parte din domeniul de aplicare al excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

19      La punctul 5 din decizia menționată, Comisia a arătat că nu putea să identifice niciun indiciu al existenței unui interes public superior care să justifice accesul la documentele solicitate, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001.

20      În sfârșit, la punctul 6 din aceeași decizie, Comisia a motivat refuzul de a acorda accesul parțial la dosarul în cauză prin faptul că toate documentele cuprinse în dosar făceau parte integral din domeniul de aplicare al excepțiilor prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001.

 Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

21      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 25 august 2008, EnBW a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu. Regatul Suediei a intervenit în susținerea acestei acțiuni, în timp ce Comisia a fost susținută de Siemens și de ABB.

22      În susținerea acțiunii, EnBW a invocat patru motive. Primul motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și a articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament, în timp ce al patrulea motiv era întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește conținutul cererii de acces.

23      La punctele 32-37 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat, în primul rând, al patrulea motiv și l‑a admis, pe considerentul că Comisia săvârșise o eroare vădită de apreciere prin interpretarea cererii de acces la documente prezentate de EnBW, în sensul că aceasta nu se referea la documentele din dosar care fac parte din categoria 5 litera (b). Așadar, la punctele 37 și 171 din hotărârea atacată Tribunalul a considerat că decizia în litigiu trebuia anulată, în măsura în care prin aceasta se refuza accesul la documentele respective.

24      În al doilea rând, Tribunalul a examinat primul motiv. Cu titlu introductiv, el a examinat în acest cadru dacă, în speță, erau reunite condițiile cerute pentru ca, în decizia în litigiu, Comisia să fie exonerată de o examinare concretă și individuală.

25      În această privință, Tribunalul a considerat la punctele 54-63 din hotărârea atacată că Comisia nu putea să prezume, fără a efectua o examinare concretă a fiecărui document, că toate documentele solicitate intrau în mod vădit sub incidența articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

26      Pe de altă parte, Tribunalul a considerat la punctele 64-110 din această hotărâre că Comisia nu putea efectua o examinare pe categorii decât în ceea ce privește documentele care fac parte din categoria 3, în vederea aplicării excepției întemeiate pe protecția obiectivelor activităților de anchetă, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. În consecință, la punctele 111 și 172 din hotărârea menționată, Tribunalul a considerat că decizia în litigiu trebuia anulată, în măsura în care prin aceasta s‑a respins cererea de acces la documentele din categoriile 1, 2 și 4 și din categoria 5 litera (a).

27      În continuarea hotărârii atacate, examinând – cu titlu suplimentar în ceea ce privește documentele care fac parte din aceste din urmă categorii – temeinicia excepțiilor de la dreptul de acces invocate în decizia în litigiu, Tribunalul a admis cele trei aspecte ale primului motiv. Mai întâi, la punctele 113-130 și 173 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat aspectul acestui motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, referitor la activitățile de anchetă. În continuare, la punctele 131-150 și 174 din hotărârea menționată, a examinat aspectul motivului respectiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din acest regulament, referitor la interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză. În sfârșit, la punctele 151-170 și 175 din hotărârea menționată, Tribunalul a examinat aspectul aceluiași motiv, întemeiat pe nerespectarea articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat, referitor la avize, în sensul dispoziției menționate.

28      În aceste condiții, Tribunalul, fără a mai examina celelalte motive invocate, a anulat în întregime decizia atacată.

 Procedura în fața Curții și concluziile părților

29      Prin Ordonanța președintelui Curții din 19 februarie 2013, cererile de intervenție prezentate în susținerea concluziilor EnBW de HUK‑Coburg Haftpflicht‑Unterstützungs‑Kasse kraftfahrender Beamter Deutschlands a. G., de LVM Landwirtschaftlicher Versicherungsverein Münster a. G., de VHV Allgemeine Versicherung AG, precum și de Württembergische Gemeinde‑Versicherungau a. G. au fost respinse pentru motivul lipsei unui interes direct al acestor societăți în soluționarea litigiului.

30      Prin recursul formulat, Comisia solicită Curții:

–        anularea hotărârii atacate, în măsura în care prin aceasta Tribunalul a anulat decizia în litigiu;

–        respingerea acțiunii în anulare introduse de EnBW la Tribunal și soluționarea în mod definitiv a chestiunilor care fac obiectul prezentului recurs și

–        obligarea EnBW la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie atât în primă instanță, cât și cu ocazia prezentului recurs.

31      EnBW solicită Curții respingerea recursului și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

32      Siemens și ABB susțin concluziile Comisiei. Regatul Suediei susține concluziile formulate de EnBW.

 Cu privire la recurs

33      În susținerea recursului formulat, Comisia invocă cinci motive. Acestea sunt întemeiate, în primul rând, pe nerespectarea necesității unei interpretări armonioase a Regulamentului nr. 1049/2001 pentru a garanta deplina eficacitate a dispozițiilor referitoare la alte domenii juridice, în al doilea rând, pe o eroare de drept în examinarea existenței unei prezumții generale aplicabile tuturor documentelor din dosarul referitor la o procedură în materie de înțelegeri, în al treilea rând, pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din acest regulament, referitor la excepția privind protecția obiectivelor activităților de anchetă, în al patrulea rând, pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din regulamentul menționat, referitor la excepția privind protecția intereselor comerciale și, în al cincilea rând, pe încălcarea articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din același regulament referitor la excepția privind protecția procesului decizional al Comisiei.

34      Aceste motive trebuie să fie examinate împreună.

 Argumentele părților

 Cu privire la primul motiv

35      Comisia, susținută cu privire la acest aspect de Siemens și de ABB, arată că hotărârea atacată nu ține cont de necesitatea unei interpretări armonioase a Regulamentului nr. 1049/2001 și a Regulamentelor nr. 1/2003, precum și nr. 773/2004 în materie de înțelegeri. Tribunalul ar lua în considerare doar principiul strictei interpretări a excepțiilor de la dreptul de acces și ar acorda astfel Regulamentului nr. 1049/2001 supremația asupra acestor regulamente.

36      Comisia subliniază că este esențial să protejeze atât misiunea sa de aplicare a dreptului privind înțelegerile, cât și întreprinderile implicate în procedură. Nu se poate deroga de la protecția informațiilor confidențiale decât atunci când accesul la aceste documente este justificat de un interes superior precum respectarea dreptului la apărare de care beneficiază întreprinderile în cauză. Un acces larg la dosar ar presupune un risc de eludare a regimului de acces la dosar, aplicabil cazurilor în materie de înțelegeri, iar întreprinderile ar risca să își limiteze cooperarea.

37      Potrivit Comisiei, interpretarea greșită efectuată de Tribunal rezultă din constatările prin care acesta subliniază că obiectivul Regulamentului nr. 1049/2001 constă în a garanta cel mai larg acces posibil la documente. Această concepție ar fi eronată, întrucât dispozițiile regulamentului menționat ar trebui să fie interpretate în sensul că rămâne garantată deplina aplicare a diferitor reglementări.

38      EnBW, susținută cu privire la acest aspect de Regatul Suediei, arată că Tribunalul a constatat în mod întemeiat că excepțiile de la dreptul de acces la documente care figurează la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 sunt de strictă interpretare și aplicare. Comisia ar încerca să insereze în acest regulament un criteriu de excepție nescris suplimentar. Procedând astfel, Comisia ar încerca să creeze în temeiul Regulamentului nr. 1/2003 o excepție artificială pentru toate documentele care au legătură cu activitățile sale de investigare și să sustragă astfel toată activitatea sa în materie de concurență de la aplicarea Regulamentului nr. 1049/2001.

39      Potrivit EnBW, Hotărârile din 28 iunie 2013, Comisia/Éditions Odile Jacob (C‑404/10 P) și Comisia/Agrofert Holding (C‑477/10 P), nu ar putea fi transpuse în prezenta cauză. Astfel, operațiunile de concentrare nu ar fi interzise ca atare. În schimb, procedura urmată în temeiul Regulamentului nr. 1/2003 ar fi îndreptată împotriva unor întreprinderi care au încălcat articolele 81 CE și 82 CE. Comunicarea voluntară a unor informații Comisiei în cadrul unor cereri de clemență ar avea drept unic scop sustragerea întreprinderilor în cauză de la angajarea răspunderii lor pentru încălcarea dreptului Uniunii. Nicio dispoziție din dreptul Uniunii nu ar obliga o întreprindere care a încălcat dreptul Uniunii să denunțe acest comportament Comisiei și să furnizeze informații pentru a dovedi încălcarea săvârșită.

40      EnBW consideră că interpretarea susținută de Comisie nu este compatibilă cu articolul 81 CE. Astfel, deplina eficacitate a acestei dispoziții ar fi repusă în discuție dacă orice terț ar fi privat de posibilitatea de a solicita repararea prejudiciului pe care i l‑ar fi cauzat un comportament care poate restrânge concurența. Or, o acțiune în despăgubire nu ar avea o șansă de succes decât dacă persoana prejudiciată este în măsură să dovedească natura și întinderea prejudiciului suferit.

 Cu privire la al doilea motiv

41      Comisia, susținută cu privire la acest aspect de Siemens și de ABB, arată că Tribunalul a concluzionat în mod eronat în sensul inexistenței unei prezumții generale legate de protecția de care trebuie, în principiu, să beneficieze toate documentele din dosarul privind procedura în materie de înțelegeri.

42      Potrivit Comisiei, Tribunalul a considerat în mod eronat în această privință că constatările Curții din Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau (C‑139/07 P, Rep., p. I‑5885), nu pot fi transpuse în prezenta cauză pentru motivul că documentele solicitate în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre se refereau la o procedură care nu era încă finalizată. Această împrejurare ar fi lipsită de relevanță pentru definirea domeniului de protecție în sensul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001. Ar avea importanță doar natura intereselor protejate. De altfel, în Hotărârile citate anterior Comisia/Éditions Odile Jacob și Comisia/Agrofert Holding, Curtea ar fi transpus între timp această prezumție generală în domeniul controlului concentrărilor. Or, normele de acces la dosar în domeniul dreptului privind înțelegerile ar fi practic identice celor aplicabile în materie de control al concentrărilor.

43      În opinia Comisiei, Tribunalul a considerat în mod eronat că aprecierea de la caz la caz impusă de restricțiile aplicabile întreprinderilor sau autorilor unei plângeri implicați în procedură exclude existența unei prezumții generale. Astfel, atât în materia controlului ajutoarelor de stat, cât și în domeniul dreptului concurenței, terții neimplicați nu ar putea deloc să pretindă, în orice ipoteză, să beneficieze de dreptul de acces la documentele din dosarul referitor la procedura urmată în materie de înțelegeri.

44      EnBW consideră că Hotărârea Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, citată anterior, nu poate fi transpusă în prezenta cauză. Astfel, în cauza care s‑a aflat la originea acestei hotărâri, procedura de ajutor de stat în discuție nu fusese încă finalizată printr‑o decizie definitivă a Comisiei, în timp ce, în speță, prin adoptarea deciziei prin care s‑a constatat încălcarea, Comisia a emis o asemenea decizie definitivă. În plus, procedura de ajutor de stat nu ar fi îndreptată împotriva unei întreprinderi, ci împotriva unui stat membru. În sfârșit, nici prezumția generală menționată de Curte nu s‑ar aplica în prezenta cauză, întrucât clasificarea documentelor în categorii, astfel cum a fost realizată de Comisie, nu ar îndeplini, în mare parte, nicio funcție utilă în vederea adoptării deciziei în litigiu.

45      Regatul Suediei subliniază că, atunci când Comisia se întemeiază pe prezumții generale, acesteia îi revine totuși sarcina de a verifica în fiecare caz dacă rațiunile de ordin general aplicabile în mod normal unui tip determinat de documente sunt în mod efectiv aplicabile unui anumit document a cărui divulgare este solicitată. Ar fi astfel imposibil pentru solicitant, care nu cunoaște deloc conținutul documentelor în cauză, să demonstreze că divulgarea documentului nu poate aduce atingere unui interes legitim.

 Cu privire la al treilea motiv

46      Comisia, susținută cu privire la acest aspect de Siemens și de ABB, arată că Tribunalul a încălcat domeniul de protecție prevăzut la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, neținând cont de faptul că obiectivul activităților de anchetă constă nu doar în a finaliza cu succes fiecare procedură, ci și în a aplica în mod eficace dreptul concurenței. Pe de altă parte, Tribunalul nu ar fi ținut cont de faptul că este necesar ca dispozițiile care prevăd excepții din regulamentul menționat să fie interpretate în lumina dispozițiilor speciale privind alte domenii juridice.

47      De asemenea, Comisia arată că Tribunalul nu a ținut cont de faptul că documentele furnizate în cadrul unei cereri de clemență trebuie să beneficieze de o protecție specifică și chiar ulterior fiecărei proceduri. În special, faptul că întreprinderile au temerea divulgării către public a unor astfel de documente ar fi de natură să le facă mai puțin dispuse să coopereze cu Comisia. Indiferent de contribuția adusă în privința respectării dreptului concurenței de acțiunile private în despăgubire, aceasta nu ar putea nici justifica, nici neutraliza o atingere adusă intereselor publice. Eventuala utilitate a unor astfel de acțiuni ar depinde, de altfel, de capacitatea Comisiei de a descoperi încălcările dreptului concurenței.

48      Cu titlu subsidiar, Comisia impută Tribunalului și faptul că nu a ținut cont de necesitatea de a proteja documentele chiar atunci când decizia sa a devenit definitivă. Astfel, în cazul anulării de către Tribunal pentru vicii de procedură, Comisia ar putea redeschide procedura și ar putea decide în mod definitiv pe baza dosarului.

49      EnBW susține, mai întâi, că Comisia nu dispune de nicio putere de apreciere pentru a decide dacă și în ce măsură cereri de acces la documente care provin de la candidați la acordarea clemenței pot aduce atingere deplinei eficacități a programului de clemență.

50      În continuare, EnBW arată că Comisia nu a invocat niciun element de natură să susțină sau să dovedească temerile pe care aceasta le afirmă în ceea ce privește existența unui risc de descurajare a cooperării cu ea. În realitate, fiecare candidat la acordarea clemenței ar lua în calcul, de îndată ce a decis să introducă o cerere de clemență, riscul concret de a fi expus la o acțiune din partea victimelor sale ca urmare a denunțului său. Ținând cont de cuantumul absolut al amenzilor aplicate de Comisie, incitarea de a se denunța ar fi atât de puternică încât aceasta nu ar fi afectată în mod semnificativ de eventualitatea ca anumite victime ale sale să obțină accesul la dosar.

51      În sfârșit, EnBW afirmă că anularea unei decizii prin care se aplică o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE nu ar da naștere în general unei noi proceduri, întrucât instanța Uniunii poate anula, reduce sau majora cuantumul amenzii aplicate.

 Cu privire la al patrulea motiv

52      Comisia, susținută cu privire la acest aspect de Siemens și de ABB, arată că Tribunalul a concluzionat în mod eronat că nu demonstrase corespunzător cerințelor legale în ce măsură accesul la documentele solicitate ar risca să afecteze interesele comerciale ale întreprinderilor care au participat la înțelegere. Tribunalul nu ar fi ținut cont de faptul că dispoziția care prevede excepții, referitoare la protecția intereselor comerciale și cea referitoare la protecția obiectivelor activităților de anchetă, sunt strâns legate, astfel încât prezumția generală se aplică în același mod articolului 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

53      Potrivit Comisiei, noțiunea de interes comercial trebuie înțeleasă ținând seama de dispozițiile speciale din dreptul privind înțelegerile, și anume într‑un sens mai larg decât semnificația dată de Tribunal. În această privință, ar trebui luat în considerare faptul că documentele transmise conțin informații referitoare la activitățile comerciale ale întreprinderilor în cauză, la care ele nu ar fi dat acces sub această formă în afara procedurii în materie de înțelegeri. Ar trebui luat în considerare și faptul că un acces la documente în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 ar permite chiar unor terți neimplicați în înțelegere să consulte documente la care niciuna dintre întreprinderile implicate în înțelegere nu a avut acces în cadrul procedurii administrative.

54      De asemenea, Comisia consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat necesară o examinare concretă pentru a stabili în ce măsură informațiile în cauză aveau încă un caracter confidențial. Faptul că întreprinderile sunt obligate să îi comunice informații comerciale eventual sensibile ar fi suficient.

55      EnBW arată că întreprinderile care doresc să recurgă la programul de clemență comunică în mod voluntar informații sensibile incriminatoare. În acest context, Tribunalul ar fi considerat în mod întemeiat că interesele pe care le au părțile în cauză în nedivulgarea informațiilor nu pot fi calificate interese comerciale în sensul propriu al termenului, având în vedere că întreprinderile au drept obiectiv să evite introducerea unor acțiuni în despăgubire la instanțele naționale.

 Cu privire la al cincilea motiv

56      Comisia, susținută cu privire la acest aspect de Siemens și de ABB, arată că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când nu a ținut seama de faptul că prezumția generală se extinde la toate documentele interne din dosarul referitor la procedura în materie de înțelegeri, independent de calificarea documentelor respective drept „documente conținând avize”, în sensul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001.

57      Pentru același motiv, Comisia susține că, admițând chiar că a săvârșit o eroare în interpretarea cererii care îi fusese prezentată, constatarea menționată nu este de natură să justifice nulitatea deciziei în litigiu în această privință. Documentele care fac parte din categoria 5 litera (b) ar fi documente interne care sunt excluse ca atare de la accesul la dosar în conformitate cu normele speciale în materie de acces la dosar, astfel încât, chiar dacă ar fi vizate de această cerere, respingerea cererii de acces opusă EnBW ar fi justificată. Prin urmare, Tribunalul ar fi trebuit să respingă ca inoperant al patrulea motiv invocat.

58      Cu titlu subsidiar, Comisia susține că Tribunalul nu a stabilit până la ce punct ar fi eronată aprecierea sa privind aplicarea articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001. Tribunalul ar fi considerat de asemenea în mod eronat că Comisia nu dovedise corespunzător cerințelor legale în ce măsură documentele cuprinse în categoria 5 litera (a) conțineau „avize”. În sfârșit, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare atunci când a considerat că divulgarea documentelor în cauză nu ar aduce o gravă atingere procesului decizional.

59      EnBW arată că raționamentul urmat în Hotărârea Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, citată anterior, nu poate fi transpus în prezenta cauză. Prezumția generală menționată în această hotărâre ar presupune astfel dovedirea de către Comisie a faptului că condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o excepție prevăzută de Regulamentul nr. 1049/2001 sunt îndeplinite în privința unei categorii specifice de documente. Or, în speță, condițiile materiale prevăzute la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament nu ar fi îndeplinite. Pe de altă parte, decizia în litigiu nu ar menționa deloc motivele pentru care toate documentele interne din dosarul în cauză conțin avize. În sfârșit, Comisia nu ar fi furnizat niciun început de dovadă referitoare la faptul că divulgarea documentelor în cauză ar aduce o gravă atingere procesului decizional al acestei instituții în ceea ce privește o decizie adoptată de mai mult de cinci ani.

 Aprecierea Curții

60      Prin motivele invocate, Comisia impută, în esență, Tribunalului că, întrucât nu a respectat dispozițiile Regulamentelor nr. 1/2003 și nr. 773/2004 privind accesul la documentele care figurează în dosarul unei proceduri referitoare la aplicarea articolului 81 CE, a exclus că aceasta ar putea, fără a efectua o analiză concretă și individuală a fiecărui document dintr‑un astfel de dosar, să considere că documentele respective beneficiază de o prezumție generală potrivit căreia documentele menționate intră sub incidența excepțiilor de la dreptul de acces prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament, referitoare, în esență, la protecția intereselor comerciale, a obiectivelor activităților de anchetă, precum și a procesului decizional al Comisiei.

61      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul articolului 255 alineatele (1) și (2) CE, orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică ce are reședința sau sediul într‑un stat membru are drept de acces la documentele instituțiilor, sub rezerva principiilor și a condițiilor care sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 CE. Regulamentul nr. 1049/2001 vizează conferirea către public a unui drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituțiilor. De asemenea, rezultă din acest regulament, în special din articolul 4, care prevede un sistem de excepții în această privință, că dreptul de acces este totuși condiționat de anumite limite întemeiate pe considerente de interes public sau privat (a se vedea Hotărârea Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, citată anterior, punctul 51, Hotărârea din 21 septembrie 2010, Suedia și alții/API și Comisia, C‑514/07 P, C‑528/07 P și C‑532/07 P, Rep., p. I‑8533, punctele 69 și 70, Hotărârile citate anterior Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 111, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 53, precum și Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11, punctul 40).

62      În temeiul excepțiilor invocate de Comisie, și anume cele care figurează la articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf, instituțiile, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză, resping cererile de acces la un document, pe de o parte, în situația în care divulgarea sa ar putea aduce atingere protecției intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice sau protecției obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit, precum și, pe de altă parte, în situația în care acest document conține avize destinate uzului intern în cadrul deliberărilor și al consultărilor preliminare în cadrul instituției în cauză, atunci când divulgarea conținutului acestuia ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituții.

63      Rezultă de aici că regimul de excepții prevăzut la articolul 4 menționat este întemeiat pe o analiză comparativă a intereselor contrare într‑o situație dată, și anume, pe de o parte, interesele care ar fi favorizate de divulgarea conținutului documentelor în cauză și, pe de altă parte, cele care ar fi amenințate prin această divulgare. Decizia adoptată cu privire la o cerere de acces la documente depinde de aspectul care este interesul ce trebuie să prevaleze în speță (Hotărârea LPN și Finlanda/Comisia, citată anterior, punctul 42).

64      Potrivit unei jurisprudențe consacrate, pentru a justifica respingerea cererii de acces la un document a cărui divulgare este solicitată, nu este suficient, în principiu, ca acest document să intre sub incidența unei activități menționate la articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1049/2001. Instituția în cauză trebuie deopotrivă să furnizeze explicații cu privire la modul în care accesul la documentul respectiv ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv interesului protejat printr‑o excepție prevăzută la acest articol (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2008, Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, Rep., p. I‑4723, punctul 49, Hotărârile citate anterior Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctul 53, Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 116, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 57, precum și LPN și Finlanda/Comisia, punctul 44).

65      Totuși, Curtea a recunoscut că instituției Uniunii în cauză îi este permis să se întemeieze în această privință pe prezumții generale care se aplică anumitor categorii de documente, considerații de ordin general similare fiind susceptibile să se aplice cererilor de divulgare cu privire la documente de aceeași natură (a se vedea printre altele Hotărârile citate anterior Suedia și Turco/Consiliul, punctul 50, Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctul 54, Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 116, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 57, Hotărârea din 17 octombrie 2013, Consiliul/Access Info Europe, C‑280/11 P, punctul 72, și Hotărârea LPN și Finlanda/Comisia, citată anterior, punctul 45).

66      Astfel, Curtea a recunoscut deja existența unor astfel de prezumții generale în patru situații, și anume în ceea ce privește documentele din dosarul administrativ aferent unei proceduri de control al ajutoarelor de stat (a se vedea Hotărârea Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, citată anterior, punctul 61), documentele care au făcut obiectul unui schimb între Comisie și părțile care fac notificarea sau terți în cadrul unei proceduri de control al operațiunilor de concentrare între întreprinderi (a se vedea Hotărârile citate anterior Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 123, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 64), memoriile prezentate de o instituție în cadrul unei proceduri jurisdicționale (a se vedea Hotărârea Suedia și alții/API și Comisia, citată anterior, punctul 94), precum și documentele aferente unei proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în faza procedurii precontencioase a acesteia (a se vedea Hotărârea LPN și Finlanda/Comisia, citată anterior, punctul 65).

67      Toate aceste cauze erau caracterizate de faptul că cererea de acces în discuție viza nu un singur document, ci un ansamblu de documente (a se vedea Hotărârea LPN și Finlanda/Comisia, citată anterior, punctul 47 și jurisprudența citată).

68      În acest tip de situație, recunoașterea unei prezumții generale potrivit căreia divulgarea documentelor de o anumită natură ar putea aduce, în principiu, atingere protecției unuia dintre interesele enumerate la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 permite instituției în cauză să trateze o cerere globală și să răspundă la aceasta în mod corespunzător (Hotărârea LPN și Finlanda/Comisia, citată anterior, punctul 48).

69      În speță se regăsește o situație de acest tip. Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 13 și 14 din prezenta hotărâre, EnBW a solicitat accesul la un ansamblu de documente indicate în mod global care figurau în dosarul referitor la procedura care a determinant adoptarea Deciziei GIS.

70      În plus, este cert, în prezenta cauză, că, la data la care EnBW a solicitat Comisiei accesul la un ansamblu de documente din dosarul său privind această procedură, pe rolul Tribunalului se aflau acțiuni având ca obiect anularea Deciziei GIS și că, după cum a arătat Tribunalul la punctul 118 din hotărârea atacată, această situație exista încă la momentul adoptării deciziei în litigiu.

71      În lumina acestor considerații introductive trebuie analizat dacă, în hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea excepțiilor de la dreptul de acces la documente prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament, prin excluderea existenței unei prezumții generale precum cea menționată la punctele 65 și 66 din prezenta hotărâre, în ceea ce privește cererea de acces la toate documentele care figurează în dosarul în cauză referitor la o procedură în temeiul articolului 81 CE.

 Cu privire la excepțiile de la dreptul de acces la documente prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001

–       Hotărârea atacată

72      După ce a arătat, printre altele, la punctul 41 din hotărârea atacată că excepțiile de la dreptul de acces la documente cuprinse la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, prin faptul că derogă de la principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documente, trebuie interpretate și aplicate în mod strict, Tribunalul a concluzionat la punctele 62 și 172 din hotărârea menționată în sensul că Comisia nu putea să prezume, în lipsa efectuării unei examinări concrete și individuale a fiecărui document, că toate documentele solicitate de EnBW făceau parte din domeniul de aplicare al excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 referitor la protecția activităților de anchetă.

73      În această privință, Tribunalul a apreciat la punctul 56 din hotărârea atacată că în prezenta cauză era exclus să se urmeze un raționament analog celui urmat de Curte în Hotărârea Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, citată anterior, în care s‑a statuat, cu privire la o cerere de acces la dosarul unei proceduri în materia ajutoarelor de stat, că o prezumție generală potrivit căreia toate documentele solicitate făceau obiectul unei excepții putea rezulta în special din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [88 CE] (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

74      În primul rând, la punctul 57 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că regimul de acces propriu unei proceduri specifice, indiferent dacă aceasta privește materia ajutoarelor de stat sau materia înțelegerilor, este aplicabil numai pe durata procedurii în cauză, fără a trebui să se țină cont de o eventuală anulare ulterioară de către instanțele Uniunii, ceea ce ar exclude aplicarea sa în prezenta cauză, din moment ce prin Decizia GIS s‑a finalizat procedura.

75      Pentru acest motiv, deși a admis la punctele 78, 92, 109 și 172 din această hotărâre că, în principiu, Comisia putea să efectueze o examinare pe categorii a documentelor din dosar care fac parte din categoria 3, și anume a celor obținute în cursul inspecției, în lumina articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, la punctele 113-130 și 173 din hotărârea menționată Tribunalul a exclus aplicarea în speță a excepției respective în privința tuturor documentelor din dosarul în cauză.

76      În al doilea rând, la punctele 58-62 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că din Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004 nu rezulta nicio prezumție generală de respingere a cererii de acces la documente din moment ce regulamentele menționate supuneau dreptul întreprinderilor vizate de o procedură de aplicare a articolului 81 CE și al autorilor unei plângeri de a consulta anumite documente din dosarul Comisiei anumitor restricții care necesitau ele însele o apreciere de la caz la caz.

77      Pe de altă parte, din cuprinsul punctelor 131-150 și 174 din hotărârea menționată rezultă că Tribunalul a exclus aplicarea unei astfel de prezumții în ceea ce privește documentele care intră în domeniul de aplicare al excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 referitor la protecția intereselor comerciale. Astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 142 și 149 din aceeași hotărâre, Tribunalul a imputat, în esență, Comisiei că s‑a limitat, în pofida vechimii majorității informațiilor sensibile din punct de vedere comercial care figurau în dosar, la aprecieri generale privind toate documentele din acest dosar cuprinse în categoriile 1-4, fără a fi efectuat o examinare concretă și individuală a acestora de natură să demonstreze în ce mod divulgarea lor ar aduce atingere protecției intereselor comerciale ale persoanelor în cauză.

–       Cu privire la existența unei prezumții generale de respingere a cererii de acces la documentele vizate

78      Este cert, în prezenta cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 115 și 136 din hotărârea atacată, că documentele care figurează în dosarul referitor la procedura de aplicare a articolului 81 CE în discuție fac parte dintr‑o activitate de anchetă, în sensul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, și că pot conține informații sensibile din punct de vedere comercial, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță de acest regulament.

79      În plus, având în vedere obiectivul unei proceduri de aplicare a articolului 81 CE, care constă în a verifica dacă o înțelegere între întreprinderi este compatibilă cu piața comună, Comisia poate astfel, în cadrul unei asemenea proceduri, să colecteze informații sensibile din punct de vedere comercial, referitoare, printre altele, la strategiile comerciale ale întreprinderilor implicate, la cuantumul vânzărilor lor, la cotele de piață sau la relațiile lor comerciale, așa încât accesul la documentele aferente unei astfel de proceduri poate aduce atingere protecției intereselor comerciale ale întreprinderilor respective. În consecință, excepțiile referitoare la protecția intereselor comerciale și la protecția obiectivelor activităților de anchetă sunt, într‑o asemenea procedură, strâns legate (a se vedea prin analogie Hotărârile citate anterior Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 115, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 56).

80      Or, Curtea a statuat deja, atunci când a recunoscut existența prezumției generale menționate la punctele 65 și 66 din prezenta hotărâre cu privire la cererile de acces la documentele care figurează într‑un dosar referitor la o procedură de control al ajutoarelor de stat sau într‑un dosar referitor la o procedură de control al operațiunilor de concentrare, că Comisia are dreptul să prezume că divulgarea documentelor menționate aduce, în principiu, atingere protecției intereselor comerciale ale întreprinderilor implicate în aceste proceduri, precum și protecției obiectivelor activităților de anchetă referitoare la astfel de proceduri, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 (a se vedea Hotărârile citate anterior Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctul 61, Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 123, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 64).

81      Spre deosebire de cele stabilite de Tribunal la punctul 57 din hotărârea atacată, o prezumție generală analogă se aplică în privința unei cereri prin care se solicită obținerea accesului la un ansamblu de documente care figurează într‑un dosar referitor la o procedură de aplicare a articolului 81 CE.

82      Desigur, astfel cum s‑a amintit la punctul 61 din prezenta hotărâre și după cum a precizat Tribunalul, printre altele, la punctul 41 din hotărârea atacată, Regulamentul nr. 1049/2001 vizează conferirea către public a unui drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituțiilor.

83      Cu toate acestea, atunci când, precum în prezenta cauză, documentele avute în vedere în cererea de acces fac parte dintr‑un domeniu specific al dreptului Uniunii, în speță, o procedură de aplicare a articolului 81 CE, excepțiile de la dreptul de acces la documente care figurează în special la articolul 4 din acest regulament, nu pot fi interpretate fără a ține cont de normele specifice care reglementează accesul la aceste documente, care sunt prevăzute, în prezenta cauză, de Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004. Astfel, cele două regulamente menționate urmăresc, în materie, obiective diferite de cele urmărite de Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât acestea au drept scop să asigure respectarea dreptului la apărare de care beneficiază părțile în cauză și tratarea diligentă a plângerilor, asigurând în același timp respectarea secretului profesional în procedurile de aplicare a articolului 81 CE, iar nu să faciliteze la maximum exercitarea dreptului de acces la documente și nici să promoveze bunele practici administrative, asigurând cea mai mare transparență posibilă a procesului decizional al autorităților publice, precum și a informațiilor pe care se întemeiază deciziile acestora (a se vedea prin analogie Hotărârile citate anterior Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 109, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 51).

84      Întrucât regulamentele menționate nu cuprind dispoziții care să prevadă expres supremația unuia dintre regulamente asupra celuilalt, se impune să se asigure o aplicare a fiecăruia dintre aceste regulamente care să fie compatibilă cu cea a celuilalt și să se permită astfel o aplicare coerentă a acestora (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Bavarian Lager, C‑28/08 P, Rep., p. I‑6055, punctul 56, și Hotărârile citate anterior Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 110, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 52).

85      Or, pe de o parte, conform jurisprudenței amintite la punctul 61 din prezenta hotărâre, deși Regulamentul nr. 1049/2001 vizează conferirea către public a unui drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituțiilor, acest drept este condiționat de anumite limite întemeiate pe considerente de interes public sau privat.

86      Pe de altă parte, articolul 27 alineatul (2) și articolul 28 din Regulamentul nr. 1/2003, precum și articolele 6, 8, 15 și 16 din Regulamentul nr. 773/2004 reglementează în mod restrictiv utilizarea documentelor care figurează în dosarul privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE, limitând accesul la dosar la „părțile în cauză” și la „autorii plângerii” pe care Comisia are intenția să o respingă, sub rezerva nedivulgării secretelor comerciale și a altor informații confidențiale ale întreprinderilor și nici a documentelor interne ale Comisiei și ale autorităților de concurență din statele membre, cu condiția ca documentele la care se acordă accesul să nu fie utilizate decât în scopul unor proceduri judiciare sau administrative având ca obiect aplicarea articolului 81 CE.

87      De aici rezultă că nu doar părțile la o procedură de aplicare a articolului 81 CE nu beneficiază de un drept de acces nelimitat la documentele care figurează în dosarul Comisiei, ci și că nici terții, cu excepția autorilor unei plângeri, nu dispun în cadrul unei astfel de proceduri de dreptul de acces la documentele din dosarul Comisiei (a se vedea prin analogie Hotărârea Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, citată anterior, punctul 58).

88      Aceste considerații trebuie să fie luate în considerare în vederea interpretării articolului 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și a articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament. Astfel, dacă alte persoane decât cele care dispun de dreptul de acces la dosar în temeiul Regulamentelor nr. 1/2003 și nr. 773/2004 sau cele care, dispunând în principiu de un asemenea drept, nu l‑au utilizat ori cărora li s‑a respins cererea de acces ar fi în măsură să obțină accesul la documente în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, regimul de acces la dosar instituit prin Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004 ar fi repus în discuție (a se vedea prin analogie Hotărârile citate anterior Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctul 58, Suedia și alții/API și Comisia, punctul 100, Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 122, Comisia/Agrofert Holding, punctul 63, precum și LPN și Finlanda/Comisia, punctul 58).

89      Desigur, dreptul de a consulta dosarul în cadrul unei proceduri de aplicare a articolului 81 CE și dreptul de acces la documente în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 sunt diferite din punct de vedere juridic. Nu este însă mai puțin adevărat că acestea conduc la o situație comparabilă din punct de vedere funcțional. Astfel, indiferent de temeiul juridic al acordării accesului la dosar, acesta permite să se obțină observațiile și documentele prezentate Comisiei de întreprinderile în cauză și de terți (a se vedea prin analogie Hotărârile citate anterior Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctul 59, Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 120, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 61).

90      În aceste condiții, un acces generalizat, în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, la documentele care figurează într‑un dosar privind aplicarea articolului 81 CE ar fi de natură să pună în pericol echilibrul pe care legiuitorul Uniunii a dorit să îl asigure în Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004 între obligația întreprinderilor în cauză de a comunica Comisiei informații eventual sensibile din punct de vedere comercial, cu scopul de a permite acesteia să determine existența unei înțelegeri și să aprecieze compatibilitatea înțelegerii respective cu articolul menționat, pe de o parte, și garanția unei protecții întărite acordate, în temeiul secretului profesional și al secretului comercial, informațiilor astfel transmise Comisiei, pe de altă parte (a se vedea prin analogie Hotărârile citate anterior Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 121, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 62).

91      În această privință, trebuie subliniat că, potrivit jurisprudenței Curții, activitatea administrativă a Comisiei nu impune aceeași întindere a accesului la documente precum cea impusă de activitatea legislativă a unei instituții a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctul 60, Suedia și alții/API și Comisia, punctul 77, precum și Hotărârea din 21 iulie 2011, Suedia/MyTravel și Comisia, C‑506/08 P, Rep., p. I‑6237, punctul 87).

92      Rezultă de aici că, în ceea ce privește procedurile de aplicare a articolului 81 CE, o prezumție generală precum cea avută în vedere la punctele 65, 66 și 80 din prezenta hotărâre poate rezulta din dispozițiile Regulamentelor nr. 1/2003 și nr. 773/2004, care reglementează în mod specific dreptul de acces la documentele care figurează în dosarele Comisiei privind aceste proceduri (a se vedea prin analogie Hotărârile citate anterior Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctele 55-57, Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 117, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 58).

93      Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se considere că, în scopul aplicării excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia are dreptul să prezume, fără a efectua o analiză concretă și individuală a fiecăruia dintre documentele care figurează într‑un dosar privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE, că divulgarea documentelor menționate aduce, în principiu, atingere protecției intereselor comerciale ale întreprinderilor implicate în aceste proceduri, precum și protecției obiectivelor activităților de anchetă referitoare la procedura menționată (a se vedea prin analogie Hotărârile citate anterior Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctul 61, Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 123, Comisia/Agrofert Holding, punctul 64, precum și LPN și Finlanda/Comisia, punctul 64).

94      Rezultă că, în speță, deși a constatat în mod întemeiat la punctele 59-61 din hotărârea atacată că Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004 supun dreptul de acces la documentele care figurează în dosarul unei proceduri de aplicare a articolului 81 CE unor condiții restrictive și că acestea nu prevăd un drept de acces la dosar în favoarea altor terți decât autorii unei plângeri, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat la punctele 61, 62, 142 și 149 din hotărârea menționată că Comisia nu putea prezuma că toate documentele în cauză intrau sub incidența excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

95      Spre deosebire de cele statuate de Tribunal la punctul 61 din hotărârea atacată, este lipsit de relevanță în această privință faptul că restricțiile privind dreptul de acces, prevăzute de Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004, necesită ele însele o apreciere de la caz la caz. În schimb, după cum s‑a pronunțat deja Curtea, este determinant faptul că aceste regulamente prevăd norme stricte referitoare la prelucrarea informațiilor obținute sau stabilite în cadrul unei proceduri de aplicare a articolului 81 CE (Hotărârile citate anterior Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 118, și Comisia/Agrofert Holding, punctul 59).

96      În orice caz, trebuie să se constate că, precum în prezenta cauză, în situația unei cereri de acces la documente prezentată de un terț care nu are calitatea de autor al plângerii, regulamentele menționate nu prevăd niciun drept de acces, astfel încât o astfel de apreciere de la caz la caz este, în orice ipoteză, exclusă.

97      Spre deosebire de cele susținute de EnBW, este lipsit de relevanță în această privință și faptul că anumite documente au fost furnizate în mod voluntar Comisiei de părțile în cauză în vederea obținerii unei imunități sau a reducerii cuantumului amenzilor aplicate, din moment ce este cert că accesul la astfel de documente, indiferent dacă comunicarea lor acestei instituții este forțată sau voluntară, este, în orice caz, reglementat în mod strict de Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004.

98      În aceste condiții, constatând la punctul 118 din hotărârea atacată că, la data adoptării deciziei în litigiu, se aflau pe rol acțiuni îndreptate împotriva Deciziei GIS, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat la punctul 122 din această hotărâre că divulgarea documentelor solicitate nu era susceptibilă să aducă atingere protecției obiectivului activităților de anchetă referitoare la procedura de aplicare a articolului 81 CE în cauză.

99      Astfel, spre deosebire de cele stabilite de Tribunal la punctul 119 din hotărârea atacată, o procedură de aplicare a articolului 81 CE nu poate fi considerată încheiată odată cu adoptarea deciziei finale a Comisiei, fără să se țină seama de o eventuală anulare ulterioară a acesteia de către instanțele Uniunii. Astfel, în temeiul articolului 233 CE, anularea unei asemenea decizii poate determina Comisia să își reia activitățile în vederea adoptării, dacă este cazul, a unei noi decizii privind aplicarea articolului 81 CE, situație care de altfel s‑a regăsit în speță față de două părți în cauză, după cum a arătat Comisia în ședință, și, prin urmare, poate determina această instituție să reutilizeze elementele din dosarul privind decizia anulată sau să completeze dosarul respectiv cu alte elemente în exercitarea competențelor care îi sunt atribuite prin Regulamentul nr. 1/2003. În consecință, activitățile de anchetă referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE nu pot fi considerate terminate decât atunci când decizia adoptată de Comisie în cadrul acestei proceduri are caracter definitiv.

–       Cu privire la posibilitatea de a răsturna prezumția generală de respingere a cererii de acces la documentele în cauză

100    Trebuie însă subliniat că prezumția generală menționată mai sus nu exclude posibilitatea de a dovedi că un anumit document a cărui divulgare este solicitată nu face obiectul prezumției menționate sau că există un interes public superior care justifică divulgarea acestui document în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 (Hotărârile citate anterior Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, punctul 62, Comisia/Éditions Odile Jacob, punctul 126, Comisia/Agrofert Holding, punctul 68, precum și LPN și Finlanda/Comisia, punctul 66).

101    În schimb, cerința de a verifica dacă prezumția generală respectivă se aplică în realitate nu poate fi interpretată în sensul că Comisia ar trebui să examineze în mod individual toate documentele solicitate în speță. O astfel de cerință ar priva această prezumție generală de efectul său util, și anume acela de a permite Comisiei să răspundă la o cerere globală de acces tot în mod global (Hotărârea LPN și Finlanda/Comisia, citată anterior, punctul 68).

102    În speță, trebuie să se constate că hotărârea atacată nu evidențiază niciun element de natură să răstoarne prezumția menționată.

103    Desigur, rezultă în mod implicit din această hotărâre, în special din cuprinsul punctului 1, că, la momentul prezentării cererii sale de acces la documentele în cauză, EnBW părea să aibă intenția de a solicita repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a înțelegerii care a făcut obiectul Deciziei GIS.

104    Or, după cum a arătat în mod corect Tribunalul la punctul 128 din hotărârea atacată, orice persoană are dreptul să solicite repararea prejudiciului pe care i l‑ar fi cauzat o încălcare a articolului 81 CE. Un asemenea drept consolidează într‑adevăr caracterul operațional al normelor Uniunii în materie de concurență, contribuind astfel la menținerea unei concurențe reale în Uniune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2001, Courage și Crehan, C‑453/99, Rec., p. I‑6297, punctele 26 și 27, Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi și alții, C‑295/04-C‑298/04, Rec., p. I‑6619, punctul 91, Hotărârea din 14 iunie 2011, Pfleiderer, C‑360/09, Rep., p. I‑5161, punctul 28, precum și Hotărârea din 6 iunie 2013, Donau Chemie și alții, C‑536/11, punctul 23).

105    Cu toate acestea, considerații atât de generice nu pot fi prin ele însele de natură să primeze asupra motivelor care justifică refuzul divulgării documentelor în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Suedia și alții/API și Comisia, citată anterior, punctul 158).

106    Astfel, în vederea asigurării unei protecții efective a dreptului la despăgubiri de care beneficiază un solicitant, nu este necesar ca orice document legat de o procedură de aplicare a articolului 81 CE să fie comunicat unui asemenea solicitant pentru motivul că acesta din urmă intenționează să introducă o acțiune în despăgubire, având în vedere că este puțin probabil ca acțiunea în despăgubire să trebuiască să se întemeieze pe toate elementele care figurează în dosarul acestei proceduri (a se vedea în acest sens Hotărârea Donau Chemie și alții, citată anterior, punctul 33).

107    În consecință, revine oricărei persoane care dorește repararea prejudiciului suferit ca urmare a unei încălcări a articolului 81 CE sarcina să dovedească necesitatea acesteia de a avea acces la unul sau la altul dintre documentele care figurează în dosarul Comisiei pentru ca aceasta să poată evalua comparativ, de la caz la caz, interesele care justifică comunicarea unor astfel de documente și protecția acestora, luând în considerare toate elementele relevante ale cauzei (a se vedea prin analogie Hotărârile citate anterior Comisia/Bavarian Lager, punctele 77 și 78, precum și Donau Chemie și alții, punctele 30 și 34).

108    În lipsa unei asemenea necesități, interesul care există pentru a obține repararea prejudiciului suferit ca urmare a unei încălcări a articolului 81 CE nu poate constitui un interes public superior, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Agrofert Holding, citată anterior, punctul 86).

109    Din considerațiile care precedă rezultă că hotărârea atacată este afectată de erori de drept, în special la punctele 56-63 și 118-122, precum și la punctele 172 și 174, prin faptul că Tribunalul a considerat, în lipsa oricărui element care poate răsturna prezumția avută în vedere la punctele 92 și 93 din prezenta hotărâre, că Comisia avea obligația să efectueze o analiză concretă și individuală a fiecăruia dintre documentele din dosarul în cauză privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE care nu era încheiată, pentru a verifica dacă, ținând cont de conținutul său specific, divulgarea sa ar aduce atingere protecției intereselor comerciale și protecției obiectivelor activităților de anchetă, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

 Cu privire la excepția de la dreptul de acces la documente, prevăzută la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001

110    În ceea ce privește, în primul rând, documentele care fac parte din categoria 5 litera (a) din dosarul privind procedura de aplicare a articolului 81 CE în cauză, trebuie amintit că, la punctele 151-170 și 175 din hotărârea atacată, Tribunalul a stabilit că Comisia nu a putut să aprecieze că accesul la aceste documente putea aduce gravă atingere procesului său decizional, în sensul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001.

111    Pe de o parte, Tribunalul, deși la punctul 160 din această hotărâre, a considerat că, având în vedere explicațiile furnizate de Comisie, era plauzibil că numeroase documente care făceau parte din categoria menționată conțineau avize, în sensul acestei dispoziții, la punctele 159 și 161 din respectiva hotărâre a concluzionat în sensul că, în decizia în litigiu, Comisia nu demonstrase corespunzător cerințelor legale că toate aceste documente conțineau astfel de avize.

112    Pe de altă parte, la punctul 162 din hotărârea atacată, Tribunalul a subliniat că Comisia trebuia să demonstreze că accesul la documentele menționate putea aduce în mod concret și efectiv atingere protecției procesului decizional al acesteia. Or, la punctul 166 din această hotărâre, Tribunalul a constatat că, în această privință, fără a se ține cont de conținutul documentelor respective, Comisia se limitase să furnizeze justificări în mod general și abstract în sensul că accesul la documentele menționate ar aduce gravă atingere procesului său decizional.

113    Este cert, în prezenta cauză, că, astfel cum s‑a constatat deja la punctul 70 din prezenta hotărâre, atât la momentul introducerii cererii de acces la documentele respective, cât și la momentul adoptării deciziei în litigiu, pe rolul Tribunalului se aflau acțiuni având drept obiect anularea deciziei GIS.

114    În aceste condiții, din moment ce, după cum s‑a arătat deja la punctul 99 din prezenta hotărâre, Comisia putea fi determinată, în funcție de modul de finalizare a acestor proceduri jurisdicționale, să își reia activitățile pentru a adopta eventual o nouă decizie cu privire la aplicarea articolului 81 CE, trebuie să se admită că există o prezumție generală potrivit căreia obligația care ar fi impusă instituției respective de a divulga, în cursul acestor proceduri, avize în sensul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 ar aduce o gravă atingere procesului decizional al acestei instituții (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Éditions Odile Jacob, citată anterior, punctul 130).

115    În consecință, întrucât Tribunalul a constatat că, având în vedere explicațiile care i‑au fost furnizate de Comisie, era „plauzibil” că numeroase documente fac parte din categoria 5 litera (a) din dosarul în cauză, acesta nu putea, fără a săvârși o eroare de drept, să impute Comisiei că nu a dovedit care era motivul concret pentru care astfel de documente puteau beneficia de excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001.

116    Tocmai în temeiul prezumției generale menționate la punctul 114 din prezenta hotărâre Comisia nu poate fi astfel obligată să dovedească, în decizia sa, că fiecare document în cauză constituie un aviz, în sensul acestei dispoziții. Întrucât, în speță, Comisia a expus în fața Tribunalului motivul pentru care documentele în cauză aveau acest caracter și întrucât însuși Tribunalul a considerat că era plauzibil ca o parte din acestea să aibă un asemenea caracter, acesta trebuia să deducă din împrejurarea respectivă că documentele în cauză intrau sub incidența prezumției generale respective, astfel încât Comisia era exonerată să dovedească în mod concret și individual că accesul la documentele menționate putea aduce gravă atingere procesului său decizional.

117    Cu toate acestea, trebuie amintit că, conform jurisprudenței amintite la punctul 100 din prezenta hotărâre, prezumția generală menționată mai sus nu exclude posibilitatea de a dovedi că un anumit document a cărui divulgare este solicitată nu face obiectul prezumției menționate sau că există un interes public superior care justifică divulgarea acestui document în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.

118    Trebuie însă să se constate că hotărârea atacată nu evidențiază niciun element de natură să răstoarne această prezumție.

119    Rezultă din considerațiile care precedă că, la punctele 159-166 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că, în lipsa oricărui element de natură să răstoarne prezumția menționată, Comisia avea obligația să efectueze o analiză concretă și individuală a fiecăruia dintre documentele care fac parte din categoria 5 litera (a) din dosarul în cauză privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE care nu era încheiată, pentru a verifica dacă, ținând cont de conținutul său specific, divulgarea sa ar aduce atingere protecției avizelor, în sensul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001.

120    În ceea ce privește, în al doilea rând, documentele care fac parte din categoria 5 litera (b), trebuie amintit că, la punctele 32-37 și 171 din hotărârea atacată, Tribunalul a apreciat că Comisia săvârșise o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că aceste documente nu erau vizate de cererea de acces la documente prezentată de EnBW. Din această împrejurare Tribunalul a concluzionat în sensul că decizia în litigiu trebuia să fie anulată, în măsura în care a respins cererea formulată de EnBW de acces la documentele care fac parte din categoria respectivă.

121    În această privință, trebuie să se constate că, având în vedere că Tribunalul a considerat, în cadrul aprecierii sale suverane a faptelor, care nu este contestată în cadrul prezentului recurs, că, în mod greșit Comisia a considerat că documentele care fac parte din categoria 5 litera (b) din dosarul în cauză nu erau vizate de această cerere de acces, Tribunalul a putut în mod legal să aprecieze că Comisia săvârșise o eroare vădită de apreciere în această privință.

122    Totuși, spre deosebire de cele statuate de Tribunal la punctele 37 și 171 din hotărârea atacată, acesta nu putea să deducă de aici că, prin decizia în litigiu, Comisia refuzase accesul la astfel de documente. Întrucât Tribunalul a constatat că documentele menționate erau vizate de cererea de acces respectivă, din aceasta putea să deducă doar că decizia menționată trebuia să fie anulată, întrucât, prin intermediul ei, Comisia a omis să decidă cu privire la această parte a cererii.

123    Rezultă din aceste considerații că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat la punctele 37 și 171 din hotărârea atacată că decizia în litigiu trebuia să fie anulată, în măsura în care, prin aceasta, Comisia a respins cererea de acces la documentele care fac parte din categoria 5 litera (b) din dosarul în cauză.

124    Având în vedere toate considerațiile care precedă, prezentul recurs trebuie admis și, prin urmare, hotărârea atacată trebuie anulată în totalitate.

 Cu privire la acțiunea introdusă la Tribunal

125    Conform articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează hotărârea atacată, Curtea poate să soluționeze ea însăși litigiul atunci când acesta este în stare de judecată. În speță se regăsește o asemenea situație.

126    În susținerea acțiunii formulate, EnBW a invocat patru motive întemeiate, în primul rând, pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și a articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament privind protecția intereselor comerciale, a obiectivelor activităților de anchetă și a avizelor destinate uzului intern, în al doilea rând, pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) ultima teză din regulamentul menționat privind existența unui interes public superior care justifică divulgarea conținutului documentelor în cauză, în al treilea rând, pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din același regulament privind accesul parțial la documente și, în al patrulea rând, pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește conținutul cererii de acces la documente. Pe de altă parte, Regatul Suediei a invocat un motiv întemeiat pe lipsa examinării concrete și individuale a documentelor în cauză.

127    În ceea ce privește acest din urmă motiv, precum și primul și al doilea motiv, rezultă din cuprinsul punctelor 60-124 din prezenta hotărâre că, în speță, în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și al articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament, Comisia putea să respingă cererea de acces la toate documentele care figurează în dosarul referitor la o procedură de aplicare a articolului 81 CE în cauză fără a efectua în prealabil o analiză concretă și individuală a acestor documente.

128    În lipsa unor elemente care rezultă din acțiune de natură să răstoarne prezumțiile generale menționate la punctele 92, 93 și 114 din prezenta hotărâre, EnBW nu poate pretinde că Comisia trebuia să efectueze o analiză concretă și individuală a documentelor în litigiu.

129    Pe de o parte, în acțiunea introdusă la Tribunal, EnBW nu a întreprins nimic pentru a dovedi că anumite documente individuale a căror divulgare s‑a solicitat nu intrau sub incidența acestei prezumții, ci s‑a limitat, în esență, să impute Comisiei că a respins cererea de acces la un ansamblu de documente care figurează în dosarul său pe baza unor considerații generale și abstracte, precum și a unor presupuneri pentru motivul că, întrucât Regulamentul nr. 1049/2001 vizează conferirea celui mai mare efect posibil dreptului de acces public la documentele deținute de instituții, Comisia avea obligația să îi acorde acest acces, cu excepția cazului în care ar fi dovedit în mod concret de ce anumite documente individuale intrau sub incidența excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (2) și (3) din acest regulament.

130    Pe de altă parte, EnBW nu a dovedit nici existența unui interes public superior care justifică divulgarea acestor documente în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.

131    Desigur, EnBW și‑a exprimat intenția de a introduce o acțiune la instanțele naționale pentru a obține repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a înțelegerii care face obiectul procedurii de aplicare a articolului 81 CE care a condus la adoptarea Deciziei GIS.

132    Cu toate acestea, EnBW nu a dovedit nicidecum de ce accesul la toate documentele referitoare la procedura în cauză era necesar în acest scop, astfel încât un interes public superior justifica divulgarea respectivelor documente în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1049/2001. În special, EnBW s‑a limitat să afirme că „depindea în mod imperativ” de accesul la documentele care figurează în dosarul în cauză, fără a dovedi că accesul la documentele menționate i‑ar fi permis să dispună de elementele necesare pentru a‑și întemeia cererea de reparare a prejudiciului, din moment ce nu dispunea de nicio altă posibilitate de a obține aceste elemente de probă (a se vedea în acest sens Hotărârea Donau Chemie și alții, citată anterior, punctele 32 și 44).

133    În consecință, primele două motive invocate de EnBW, precum și motivul invocat de Regatul Suediei trebuie respinse ca nefondate.

134    În ceea ce privește al treilea motiv invocat de EnBW, trebuie arătat că prezumțiile generale menționate la punctele 92, 93 și 114 din prezenta hotărâre semnifică faptul că documentele cărora le sunt aplicabile ies din sfera obligației de a se divulga, integral sau parțial, conținutul lor (a se vedea Hotărârea Comisia/Éditions Odile Jacob, citată anterior, punctul 133).

135    Rezultă că în mod întemeiat în decizia în litigiu Comisia și‑a motivat refuzul de a acorda EnBW un acces parțial la dosar prin faptul că toate documentele care figurează în acesta intrau integral sub incidența excepțiilor prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001.

136    În concluzie, al treilea motiv trebuie respins ca nefondat.

137    În ceea ce privește al patrulea motiv invocat de EnBW, rezultă din cuprinsul punctelor 120-122 din prezenta hotărâre că acest motiv trebuie să fie admis și că, în consecință, decizia în litigiu trebuie să fie anulată, în măsura în care, prin aceasta, Comisia nu a decis cu privire la cererea EnBW de obținere a accesului la documentele care fac parte din categoria 5 litera (b) din dosar.

138    Astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 128-136 din prezenta hotărâre, acțiunea introdusă de EnBW la Tribunal trebuie să fie respinsă în rest.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

139    Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Articolul 138 din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, prevede la alineatul (3) că, în cazul în care părțile cad, fiecare, în pretenții cu privire la unul sau la mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Totuși, în cazul în care împrejurările cauzei justifică acest lucru, Curtea poate decide ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o parte să suporte o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte.

140    Articolul 140 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că statele membre care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. În temeiul alineatului (3) al acestui articol 140, Curtea poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la alineatele precedente ale articolului respectiv, să suporte propriile cheltuieli de judecată.

141    Întrucât recursul formulat de Comisie a fost admis, iar acțiunea introdusă de EnBW la Tribunal a fost admisă în parte, trebuie să se decidă că fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată efectuate atât în primă instanță, cât și cu ocazia prezentului recurs.

142    Regatul Suediei, Siemens și ABB vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște:

1)      Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 22 mai 2012, EnBW Energie Baden‑Württemberg/Comisia (T‑344/08).

2)      Anulează Decizia SG.E.3/MV/psi D (2008) 4931 a Comisiei din 16 iunie 2008 de respingere a cererii formulate de EnBW Energie Baden‑Württemberg AG privind obținerea accesului la dosarul procedurii COMP/F/38.899 – Instalații de comutație cu izolație în gaz, în măsura în care, prin aceasta, Comisia Europeană nu a decis cu privire la cererea formulată de EnBW Energie Baden‑Württemberg AG în care a solicitat obținerea accesului la documentele care fac parte din categoria 5 litera (b) din dosar.

3)      Respinge în rest acțiunea introdusă de EnBW Energie Baden‑Württemberg AG la Tribunal în cauza T‑344/08.

4)      Comisia Europeană și EnBW Energie Baden‑Württemberg AG suportă propriile cheltuieli de judecată.

5)      Regatul Suediei, Siemens AG și ABB Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

Semnături

* Limba de procedură: germana.