Cauza C‑201/13

Johan Deckmyn

și

Vrijheidsfonds VZW

împotriva

Helena Vandersteen și alții

(cerere de decizie preliminarè formulată de hof van beroep te Brussel)

„Trimitere preliminară – Directiva 2001/29/CE – Drept de autor și drepturi conexe – Dreptul de reproducere – Excepții și limitări – Noțiunea «parodiere» – Noțiune autonomă de drept al Uniunii”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 septembrie 2014

1.        Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere, dreptul de comunicare publică a operelor și dreptul de a pune la dispoziția publicului alte obiecte protejate – Excepții și limitări – Utilizare în cazul parodierii – Parodiere – Noțiune autonomă de drept al Uniunii

[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5 alin. (3) lit. (k)]

2.        Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere, dreptul de comunicare publică a operelor și dreptul de a pune la dispoziția publicului alte obiecte protejate – Excepții și limitări – Utilizare în cazul parodierii – Noțiunea de parodiere – Aplicare a acestei excepții care trebuie să respecte un echilibru just între interesele și drepturile în cauză – Apreciere de către instanța națională

[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2, art. 3 și art. 5 alin. (3) lit. (k)]

1.        Articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că noțiunea de parodiere care figurează în cuprinsul acestei dispoziții constituie o noțiune autonomă de drept al Uniunii.

(a se vedea punctul 17 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că parodierea are drept caracteristici esențiale, pe de o parte, pe aceea de a evoca o operă existentă, prezentând în același timp diferențe perceptibile în raport cu aceasta, iar pe de altă parte, pe aceea de a constitui o manifestare a umorului sau o persiflare. Noțiunea de parodiere, în sensul acestei dispoziții, nu este supusă unor condiții potrivit cărora parodierea ar trebui să prezinte un caracter original propriu, altul decât acela de a prezenta diferențe perceptibile în raport cu opera originală parodiată, ar trebui să poată fi atribuită în mod rezonabil unei alte persoane decât autorul operei originale însuși, ar trebui să se refere la opera originală însăși sau ar trebui să menționeze sursa operei parodiate.

Aplicarea, într‑o situație concretă, a excepției privind parodierea, în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva 2001/29, trebuie să respecte un echilibru just între, pe de o parte, interesele și drepturile persoanelor vizate la articolele 2 și 3 din această directivă și, pe de altă parte, libertatea de exprimare a utilizatorului unei opere protejate care se prevalează de excepția privind parodierea, în sensul acestui articol 5 alineatul (3) litera (k).

Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia, ținând seama de toate circumstanțele din cauza principală, dacă aplicarea excepției în cazul parodierii, în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva 2001/29, presupunând că desenul în discuție întrunește caracteristicile esențiale menționate ale parodierii, respectă acest echilibru just.

(a se vedea punctele 33-35 și dispozitiv 2)