Recurs introdus la 26 iunie 2018 de Serviciul European de Acțiune Externă împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 13 aprilie 2018 în cauza T-119/17, Alba Aguilera/SEAE

(Cauza C-427/18 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spac, agenți, M. Troncoso Ferrer, abogado, F.-M. Hislaire, avocat, S. Moya Izquierdo, abogada)

Celelalte părți din procedură: Ruben Alba Aguilera, Simone Barenghi, Massimo Bonannini, Antonio Capone, Stéphanie Carette, Alejo Carrasco Garcia, Francisco Carreras Sequeros, Carl Daspect, Nathalie Devos, Jean-Baptiste Fauvel, Paula Cristina Fernandes, Stephan Fox, Birgitte Hagelund, Chantal Hebberecht, Karin Kaup-Laponin, Terhi Lehtinen, Sandrine Marot, David Mogollon, Clara Molera Gui, Daniele Morbin, Charlotte Onraet, Augusto Piccagli, Gary Quince, Pierre-Luc Vanhaeverbeke, Tamara Vleminckx, Birgit Vleugels, Robert Wade, Luca Zampetti

Concluziile recurentului

declararea recursului admisibil și fondat;

în consecință, anularea Hotărârii Tribunalului din 13 aprilie 2018 în cauza T-119/17;

admiterea concluziilor prezentate de SEAE în primă instanță;

obligarea celorlalte părți din procedură la suportarea costurilor și a cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs se întemeiază pe o eroare de drept în interpretarea dată de Tribunal articolului 1 din anexa X la Statutul funcționarilor. Potrivit Tribunalului, această dispoziție ar impune obligația de a adopta dispoziții generale de punere în aplicare (DGA) în conformitate cu articolul 110 din statut, care ar fi valabile pentru întreaga anexă X la statut și în special pentru articolul 10 din aceasta (punctele 30 și 31 din hotărârea atacată). Or, legiuitorul a formulat în mod expres în anexa X o obligație de a adopta DGA numai la articolul 3. Pe de altă parte, în cadrul altor dispoziții, precum articolul 2 alineatul (2), articolul 5 alineatul (2), articolul 8 alineatul (1) sau articolele 10 și 21, același legiuitor a prevăzut numai „condiții” sau „modalități de aplicare” adoptate de AIPN.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe o eroare de drept în interpretarea dată de Tribunal articolului 10 din anexa X, în măsura în care aceasta ar constitui o dispoziție atât de lipsită de claritate și de precizie încât s-ar preta la o aplicare arbitrară care ar face necesară adoptarea DGA (punctele 28 și 29 din hotărârea atacată). Recurentul consideră că articolul 10 din anexa X prevede un cadru legal suficient de detaliat și care stabilește limite precise pentru puterea discreționară a AIPN.

____________