Recurs introdus la 21 februarie 2018 de CJ împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întîi) din 13 decembrie 2017 în cauza T-602/16, CJ/Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

(Cauza C-139/18 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: CJ (reprezentant: V. Kolias, Δικηγόρος)

Cealaltă parte din procedură: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curţii:

anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului din 13 decembrie 2017 în cauza CJ/ECDC (T-602/16, EU:T:2017:893);

în consecinţă, în cazul în care prezentul recurs este considerat fondat, anularea raportului de evaluare în litigiu din 21 septembrie 2015;

obligarea ECDC la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura în primă instanţă, cât şi în procedura de recurs.

Motivele și principalele argumente

În susţinerea recursului, recurentul invocă patru motive:

1.    Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul:

a interpretat în mod eronat articolul 3 alineatul (1) coroborat cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 20 al ECDC, întrucât a stabilit că evaluatorul de apel nu trebuia să fie preşedintele consiliului de administraţie în cazuri precum cel din speţă,

a săvârşit o eroare în calificarea juridică a situaţiei de fapt, întrucât a concluzionat că, în orice caz, era puţin probabil ca preşedintele consiliului de administraţie să fi adoptat o decizie favorabilă reclamantului,

a interpretat în mod eronat argumentul potrivit căruia un subordonat al evaluatorului nu putea fi evaluator de apel, întrucât acesta nu dispune de independenţa necesară faţă de evaluator.

2.    Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul:

a interpretat în mod eronat articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8 alineatele (3) şi (4) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 20 al ECDC, întrucât a stabilit că obiectivele şi indicatorii de performanţă prevăzuţi pentru un agent în cursul perioadei de evaluare precedente pot să nu fie luaţi în considerare de evaluator,

cu titlu subsidiar, a săvârşit o eroare în calificarea juridică a situaţiei de fapt, întrucât a concluzionat că obiectivele şi indicatorii de performanţă fuseseră luaţi în considerare în mod corespunzător de către evaluator.

3.    Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul:

a interpretat în mod eronat noţiunea „dialog” prevăzută la articolul 8 alineatul (9) din Regulamentul de punere în aplicare al ECDC,

cu titlu subsidiar, a săvârşit o eroare de drept în calificarea juridică a unui „dialog” de evaluare, considerând că poate fi calificată astfel o situaţie care se limitează, în ceea ce priveşte ECDC, la faptul că validatorul solicită agentului un document de care dispune deja; la faptul că validatorul îi adresează agentului, prin telefonul mobil, întrebarea „care aspecte ale evaluării prestaţiilor consideraţi că sunt false?”; şi că nu îi adresează agentului nicio altă întrebare, după ce agentul răspunde pe fond şi îi propune evaluatorului să îi furnizeze orice altă informaţie suplimentară mai specifică pe care validatorul ar putea să o solicite.

4.    Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul:

a interpretat în mod eronat articolul 22a alineatul (3) din Statutul funcţionarilor, întrucât a concluzionat, în esenţă, că chiar în cazul în care un agent semnalează, in tempore non suspecto, o administrare financiară defectuoasă, furnizează cel puţin un început de probă în acest sens, iar afirmaţiile respective sunt adevărate, o agenţie poate în mod corespunzător să decidă ca evaluarea prestaţiilor anuale ale agentului respectiv să fie efectuată de persoanele vizate în mod specific de afirmaţiile sale,

cu titlu subsidiar, a săvârşit o eroare de drept în calificarea juridică a afirmaţiilor recurentului, întrucât a considerat că acestea nici nu erau formulate in tempore non suspecto, şi nici nu erau veridice sau susţinute de dovezi, şi că agenţii vizaţi de afirmaţiile respective erau totuşi în măsură să evalueze cu neutralitate prestaţiile recurentului.

____________