HOTĂRÂREA CURŢII (Camera a patra)
19 noiembrie 2009(*)
„Transport aerian – Regulamentul (CE) nr. 261/2004 – Articolul 2 litera (l) şi articolele 5, 6 şi 7 – Noţiunile «întârziere» şi «anulare» a zborurilor – Drept la compensaţie în caz de întârziere – Noţiunea «împrejurări excepţionale»”
În cauzele conexate C‑402/07 şi C‑432/07,
având ca obiect cereri de pronunţare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 234 CE de Bundesgerichtshof (Germania) şi de Handelsgericht Wien (Austria) prin deciziile din 17 iulie şi din 26 iunie 2007, primite de Curte la 30 august şi, respectiv, la 18 septembrie 2007, în procedurile
Christopher Sturgeon,
Gabriel Sturgeon,
Alana Sturgeon
împotriva
Condor Flugdienst GmbH (C‑402/07),
şi
Stefan Böck,
Cornelia Lepuschitz
împotriva
Air France SA (C‑432/07),
CURTEA (Camera a patra),
compusă din domnul K. Lenaerts, preşedintele Camerei a treia, îndeplinind funcţia de preşedinte al Camerei a patra, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii E. Juhász, G. Arestis şi J. Malenovský (raportor), judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: doamna R. Şereş, administrator,
având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 24 septembrie 2008,
luând în considerare observaţiile prezentate:
– pentru domnii C. Sturgeon şi G. Sturgeon, precum şi pentru domnişoara A. Sturgeon, de R. Schmid, Rechtsanwalt;
– pentru domnul Böck şi doamna Lepuschitz, de M. Wukoschitz, Rechtsanwalt;
– pentru Condor Flugdienst GmbH, de C. Marko şi C. Döring, Rechtsanwälte;
– pentru Air France SA, de O. Borodajkewycz, Rechtsanwalt;
– pentru guvernul austriac, de domnul E. Riedl, în calitate de agent;
– pentru guvernul elen, de doamnele S. Chala şi D. Tsagkaraki, în calitate de agenţi;
– pentru guvernul francez, de domnul G. de Bergues şi de doamna A. Hare, în calitate de agenţi;
– pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de doamna W. Ferrante, avvocato dello Stato;
– pentru guvernul polonez, de domnul M. Dowgielewicz, în calitate de agent;
– pentru guvernul suedez, de doamna A. Falk, în calitate de agent;
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamna T. Harris, în calitate de agent, asistată de domnul D. Beard, barrister;
– pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnul R. Vidal‑Puig şi de doamna P. Dejmek, în calitate de agenţi.
după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 2 iulie 2009,
pronunţă prezenta
Hotărâre
1 Cererile de pronunţare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolului 2 litera (l) şi a articolelor 5, 6 şi 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediţie specială, 07/vol. 12, p. 218).
2 Aceste cereri au fost formulate în cadrul a două litigii, primul (C‑402/07) între domnul Sturgeon şi familia acestuia (denumiţi în continuare „membrii familiei Sturgeon”), pe de o parte, şi compania aeriană Condor Flugdienst GmbH (denumită în continuare „Condor”), pe de altă parte, iar al doilea (C‑432/07) între domnul Böck şi doamna Lepuschitz, pe de o parte, şi compania aeriană Air France SA (denumită în continuare „Air France”), pe de altă parte, referitoare la refuzul acestor companii aeriene de a‑i compensa pe aceşti pasageri care au ajuns la aeroportul de destinaţie cu întârzieri de 25 şi, respectiv, de 22 de ore faţă de ora de sosire prevăzută.
Cadrul juridic
3 Considerentele (1)-(4) ale Regulamentului nr. 261/2004 enunţă:
„(1) Măsurile adoptate de Comunitate în domeniul transportului aerian ar trebui, între altele, să urmărească asigurarea unui înalt nivel de protecţie a pasagerilor. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare cerinţele legate de protecţia consumatorilor în general.
(2) Refuzul la îmbarcare şi anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor pot cauza pasagerilor dificultăţi şi neplăceri grave.
(3) Cu toate că Regulamentul (CEE) nr. 295/91 al Consiliului din 4 februarie 1991 de stabilire a normelor comune privind sistemul de compensare pentru refuzul la îmbarcare din cadrul transporturilor aeriene regulate [(JO L 36, p. 5)] a stabilit o protecţie de bază a pasagerilor, numărul pasagerilor cărora le este refuzată îmbarcarea împotriva voinţei lor rămâne în continuare excesiv de ridicat, la fel ca şi numărul pasagerilor afectaţi de anulări fără o avertizare prealabilă, precum şi al celor afectaţi de întârzieri prelungite.
(4) Comunitatea ar trebui, aşadar, să îmbunătăţească standardele de protecţie stabilite în acest regulament atât pentru consolidarea drepturilor pasagerilor, cât şi pentru garantarea desfăşurării activităţilor transportatorilor aerieni în condiţii armonizate, pe o piaţă liberalizată.”
4 Potrivit considerentului (15) al Regulamentului nr. 261/2004:
„Ar trebui să se considere că există circumstanţe extraordinare în cazul în care impactul unei decizii de gestionare a traficului aerian asupra unei anumite aeronave dintr‑o anumită zi cauzează o întârziere prelungită, o întârziere de o noapte sau anularea unuia sau mai multor zboruri ale aeronavei respective, în pofida adoptării tuturor măsurilor rezonabile de către operatorul de transport aerian în cauză, în scopul evitării întârzierilor sau anulărilor.”
5 Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Definiţii”, prevede:
„În înţelesul prezentului regulament:
[…]
(l) «anulare» înseamnă neefectuarea unui zbor programat anterior şi pentru care s‑a făcut cel puţin o rezervare.”
6 Articolul 5 din regulamentul menţionat, intitulat „Anularea zborului”, enunţă:
„(1) În cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză trebuie:
(a) să li se ofere asistenţă de către operatorul de transport aerian în conformitate cu articolul 8;
[…]
(c) să primească o compensaţie din partea operatorului de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu excepţia în care intervine oricare din următoarele:
[…]
(iii) în cazul în care sunt informaţi despre această anulare cu mai puţin de şapte zile înainte de ora de plecare prevăzută şi li se oferă o redirecţionare care să le permită să plece cel târziu cu o oră înainte de ora de plecare prevăzută şi să ajungă la destinaţia finală în mai puţin de două ore după ora de sosire prevăzută.
[…]
(3) Operatorul de transport aerian nu este obligat să plătească compensaţii în conformitate cu articolul 7, în cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de împrejurări excepţionale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.
[…]”
7 Articolul 6 din Regulamentul nr. 261/2004, intitulat „Întârzierea zborului”, are următorul cuprins:
„(1) În oricare din cazurile în care un operator de transport aerian anticipează o posibilă întârziere a unui zbor peste ora de plecare prevăzută, după cum urmează:
(a) timp de două ore, în cazul zborurilor de [] 1 500 de kilometri sau mai puţin;
(b) timp de trei ore sau mai mult, în cazul tuturor zborurilor intracomunitare de peste 1 500 de kilometri şi al oricăror alte zboruri cuprinse între 1 500 şi 3 500 de kilometri;
(c) timp de patru ore sau mai mult, în cazul tuturor zborurilor care nu se încadrează la literele (a) sau (b),
pasagerilor li se oferă de către operatorul de transport aerian:
(i) asistenţa specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) şi articolul 9 alineatul (2);
(ii) în cazul în care ora de plecare anticipată este la cel puţin o zi după ora de plecare anunţată iniţial, asistenţa specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) şi litera (c);
(iii) în cazul în care întârzierea este de cel puţin cinci ore, asistenţa specificată la articolul 8 alineatul (1) litera (a).
(2) În orice caz, asistenţa se oferă în limitele de timp stabilite în cele de mai sus corespunzător fiecărei distanţe de zbor.”
8 Articolul 7 din acest regulament, intitulat „Dreptul la compensaţie”, prevede:
„(1) Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensaţie în valoare de:
(a) 250 EUR pentru toate zborurile de 1 500 kilometri sau mai puţin;
(b) 400 EUR pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1 500 kilometri şi pentru toate zborurile cuprinse între 1 500 şi 3 500 kilometri;
(c) 600 EUR pentru toate zborurile care nu intră sub incidenţa literei (a) sau (b).
Pentru stabilirea distanţei se ia în considerare ultima destinaţie unde pasagerul urmează să sosească după ora prevăzută datorită refuzului la îmbarcare sau anulării zborului.
(2) Atunci când, în conformitate cu articolul 8, pasagerilor li se oferă redirecţionarea spre destinaţia finală cu un zbor alternativ, a cărui oră de sosire nu depăşeşte ora de sosire prevăzută a zborului rezervat iniţial:
(a) cu două ore, pentru toate zborurile de 1 500 kilometri sau mai puţin sau
(b) cu trei ore, pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1 500 kilometri şi pentru toate celelalte zboruri cuprinse între 1 500 şi 3 500 kilometri sau
(c) cu patru ore, pentru toate zborurile care nu intră sub incidenţa literei (a) sau (b),
operatorul de transport aerian poate reduce cu 50 % compensaţia prevăzută la alineatul (1).
[…]”
9 Articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menţionat prevede că, atunci când se face trimitere la acest articol, pasagerilor li se oferă posibilitatea de a alege între, potrivit literei (a) din acest alineat, rambursarea întregului cost al biletului şi un zbor de retur la punctul de plecare iniţial sau, potrivit literelor (b) şi (c) ale aceluiaşi alineat, redirecţionarea, în condiţii de transport comparabile, spre destinaţia finală.
10 În temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 261/2004, când se face trimitere la acest articol, pasagerii au dreptul de a li se oferi gratuit, potrivit articolului 9 alineatul (1) litera (a), mese şi băuturi răcoritoare, iar potrivit articolului 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) cazare hotelieră şi transport între aeroport şi locul cazării, precum şi, potrivit articolului 9 alineatul (2), dreptul la două apeluri telefonice gratuite sau dreptul de a trimite gratuit mesaje prin telex, fax sau e‑mail.
Acţiunile principale şi întrebările preliminare
Cauza C‑402/07
11 Membrii familiei Sturgeon au făcut o rezervare la Condor pentru efectuarea unei călătorii dus‑întors de la Frankfurt am Main (Germania) la Toronto (Canada).
12 Plecarea zborului de retur Toronto-Frankfurt am Main era prevăzută pentru 9 iulie 2005, la ora 16.20. După efectuarea operaţiunilor de înregistrare, pasagerii au fost informaţi că acest zbor a fost anulat, astfel cum se indica şi pe panoul de afişaj din aeroport. Pasagerii acestui zbor şi‑au recuperat bagajele, după care au fost conduşi la un hotel unde şi‑au petrecut noaptea. În ziua următoare, aceştia au fost înregistraţi la ghişeul altei companii aeriene pentru un zbor care avea acelaşi număr ca şi cel care figura pe rezervare. Condor nu a programat un zbor nou cu acelaşi număr pentru ziua respectivă. Pasagerilor li s‑au atribuit alte locuri decât cele atribuite cu o zi înainte. Rezervarea nu a fost transformată într‑o rezervare pentru un zbor programat de altă companie aeriană. Zborul respectiv a ajuns la Frankfurt am Main la 11 iulie 2005, în jurul orei 7, cu alte cuvinte cu aproximativ 25 de ore întârziere faţă de orarul prevăzut.
13 Membrii familiei Sturgeon au considerat că, având în vedere toate împrejurările menţionate mai sus, în special întârzierea de mai mult de 25 de ore, zborul respectiv fusese nu doar întârziat, ci anulat.
14 Membrii familiei Sturgeon au formulat la Amtsgericht Rüsselsheim (Germania) o acţiune împotriva companiei Condor, căreia i‑au solicitat, pe de o parte, plata unei compensaţii de 600 euro/persoană, precum şi, pe de altă parte, despăgubiri, în măsura în care, în opinia lor, prejudiciul suferit rezulta nu dintr‑o întârziere, ci dintr‑o anulare a zborului.
15 Condor a solicitat respingerea cererii astfel formulate, motivând că zborul respectiv fusese întârziat, iar nu anulat. După ce, anterior procesului, explicase această întârziere prin trecerea unui uragan pe deasupra Mării Caraibilor, în cursul procesului, Condor a arătat că întârzierea respectivă fusese motivată de probleme tehnice survenite la avion şi de îmbolnăvirea personalului de la bord.
16 Amtsgericht Rüsselsheim a ajuns la concluzia că nu existase o anulare, ci o întârziere, şi, în consecinţă, a respins cererea de compensare formulată de membrii familiei Sturgeon. Aceştia din urmă au declarat apel împotriva acestei hotărâri la Landgericht Darmstadt, care a confirmat hotărârea din primă instanţă.
17 Ulterior, membrii familiei Sturgeon au formulat un recurs la Bundesgerichtshof.
18 Considerând că soluţionarea recursului respectiv depinde de interpretarea articolului 2 litera (l) şi a articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004, Bundesgerichtshof a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
„1) În vederea interpretării noţiunii «anulare», este decisivă împrejurarea că se renunţă la programarea iniţială a zborului, astfel încât o întârziere, indiferent de durata acesteia, nu reprezintă o anulare în cazul în care operatorul de transport aerian nu renunţă, în fapt, la programarea zborului iniţial?
2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: în ce împrejurări întârzierea unui zbor programat nu mai trebuie considerată întârziere, ci anulare? Răspunsul la această întrebare depinde de durata întârzierii?”
Cauza C‑432/07
19 Domnul Böck şi doamna Lepuschitz au făcut o rezervare la Air France pentru efectuarea unei călătorii dus‑întors cu un zbor regulat de la Viena (Austria) la Mexico (Mexic), via Paris (Franţa).
20 Plecarea zborului Mexico‑Paris, pe care trebuiau să se îmbarce domnul Böck şi doamna Lepuschitz, era prevăzută pentru 7 martie 2005, la ora 21.30. În timp ce efectuau operaţiunile de înregistrare, pasagerii interesaţi au fost imediat informaţi, înainte ca înregistrarea să aibă loc efectiv, că zborul respectiv era anulat. Această anulare era consecinţa unei modificări a programării zborurilor între Mexico şi Paris efectuate ca urmare a unei probleme tehnice la un aparat care trebuia să asigure legătura între Paris şi Mexico şi a respectării timpului de odihnă regulamentar al personalului de zbor.
21 Pentru a ajunge mai devreme la destinaţie, domnul Böck şi doamna Lepuschitz au acceptat oferta care li s‑a făcut de către Air France de a se îmbarca pe un zbor operat de compania aeriană Continental Airlines, a cărui plecare era prevăzută în ziua următoare, 8 martie 2005, la ora 12.20. Biletele acestora au fost, mai întâi, anulate, iar după aceea li s‑au eliberat bilete noi de la ghişeul acestei din urmă companii aeriene.
22 Ceilalţi pasageri ai zborului Mexico‑Paris, care nu au recurs la zborul operat de Continental Airlines, au părăsit Mexico, însoţiţi de alţi câţiva pasageri, la 8 martie 2005, la ora 19.35. Acest zbor, al cărui număr iniţial era urmat de litera „A”, a fost efectuat în plus faţă de zborul regulat operat de asemenea de către Air France în aceeaşi zi.
23 Domnul Böck şi doamna Lepuschitz au ajuns la Viena cu aproape 22 de ore întârziere faţă de orarul prevăzut.
24 Aceştia au formulat la Bezirksgericht für Handelssachen Wien (Austria) o acţiune împotriva Air France, căreia i‑au solicitat plata unei sume de 600 euro/persoană cu titlu de compensaţie, în temeiul articolului 5 şi a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004, ca urmare a anulării zborului lor. Instanţa respectivă a respins această cerere pentru motivul că, în pofida întârzierii evidente a zborului, Regulamentul nr. 261/2004 nu permite să se concluzioneze că acesta fusese anulat. Domnul Böck şi doamna Lepuschitz au declarat apel împotriva acestei hotărâri la Handelsgericht Wien.
25 În aceste condiţii, Handelsgericht Wien a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 5 coroborat cu articolul 2 litera (l) şi cu articolul 6 din Regulamentul […] nr. 261/2004 […] trebuie interpretat în sensul că o întârziere de 22 de ore de la ora de plecare prevăzută reprezintă o «întârziere» în sensul articolului 6?
2) Articolul 2 litera (l) din Regulamentul […] nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care pasagerii sunt transportaţi cu o întârziere considerabilă (22 de ore), cu un zbor purtând un număr modificat (numărul de zbor iniţial la care s‑a adăugat litera «A»), care transportă numai o parte – deşi semnificativă – a pasagerilor care aveau rezervare pentru zborul iniţial, dar la care se adaugă alţi pasageri care nu au avut rezervare pentru zborul iniţial, zborul respectiv a fost mai degrabă «anulat», iar nu «întârziat»?
În cazul unui răspuns afirmativ la a [doua] întrebare […]:
3) Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul […] nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că o problemă tehnică survenită la aparat şi modificările orarelor de zbor pe care aceasta le determină reprezintă împrejurări excepţionale (care nu ar fi putut fi evitate, în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile)?”
26 Prin Ordonanţa preşedintelui Curţii din 19 octombrie 2007, cauzele C‑402/07 şi C‑432/07 au fost conexate pentru buna desfăşurare a procedurii scrise şi orale, precum şi în vederea pronunţării hotărârii.
Cu privire la întrebările preliminare
27 În faţa instanţelor de trimitere, reclamanţii din acţiunile principale solicită obligarea companiei Condor şi, respectiv, a companiei Air France la plata compensaţiei prevăzute la articolul 7 din Regulamentul nr. 261/2004 pentru motivul că aceste companii i‑au transportat la aeroportul de destinaţie cu întârzieri de 25 şi, respectiv, de 22 de ore faţă de ora de sosire prevăzută. Condor şi Air France afirmă că aceşti reclamanţi nu au dreptul la nicio compensaţie întrucât, pe de o parte, zborurile respective nu au fost anulate, ci întârziate, şi, pe de altă parte, Regulamentul nr. 261/2004 nu prevede un drept la compensaţie decât în cazul anulării zborurilor. În plus, aceste companii aeriene susţin că sosirea tardivă a zborurilor respective s‑a datorat unor probleme tehnice survenite la aeronavă, care se încadrează în noţiunea „împrejurări excepţionale”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, ceea ce le‑ar elibera de obligaţia de a plăti o compensaţie.
28 În aceste condiţii, pentru a oferi instanţelor de trimitere un răspuns util, întrebările adresate trebuie să fie înţelese în sensul că se referă, în esenţă, la următoarele aspecte:
– dacă întârzierea unui zbor trebuie considerată anulare a zborului în sensul articolului 2 litera (l) şi al articolului 5 din Regulamentul nr. 261/2004 în cazul în care această întârziere este prelungită;
– dacă articolele 5, 6 şi 7 din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie să fie interpretate în sensul că pasagerii zborurilor întârziate pot fi asimilaţi pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensaţie prevăzut la articolul 7 din acest regulament şi
– dacă o problemă tehnică survenită la o aeronavă se încadrează în noţiunea „împrejurări excepţionale”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004.
Cu privire la prima parte a întrebărilor preliminare, referitoare la noţiunea de întârziere
29 Regulamentul nr. 261/2004 nu conţine o definiţie a „întârzierii zborurilor”. Această noţiune poate fi totuşi precizată prin prisma contextului în care se integrează.
30 În această privinţă, trebuie amintit, în primul rând, că noţiunea „zbor” în sensul Regulamentului nr. 261/2004 reprezintă o operaţiune de transport aerian realizată de către un operator de transport aerian care îşi stabileşte itinerarul (Hotărârea din 10 iulie 2008, Emirates Airlines, C‑173/07, Rep., p. I‑5237, punctul 40). Astfel, itinerarul constituie un element esenţial al zborului, acesta din urmă fiind efectuat în conformitate cu o programare stabilită dinainte de către operatorul de transport.
31 Pe de altă parte, de la articolul 6 din Regulamentul nr. 261/2004 rezultă că legiuitorul comunitar a reţinut o noţiune „întârziere a zborurilor” care nu este concepută decât prin raportare la ora de plecare prevăzută şi care presupune, aşadar, că, ulterior orei de plecare, celelalte elemente care afectează zborul trebuie să rămână neschimbate.
32 Astfel, un zbor este „întârziat”, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 261/2004, dacă este efectuat în conformitate cu programarea prevăzută anterior şi dacă ora efectivă de plecare a acestuia este întârziată faţă de ora de plecare prevăzută.
33 În al doilea rând, trebuie subliniat că, potrivit articolului 2 litera (l) din Regulamentul nr. 261/2004, spre deosebire de întârzierea unui zbor, anularea este consecinţa faptului că zborul prevăzut anterior nu s‑a efectuat. Rezultă că, în această privinţă, zborurile anulate şi zborurile întârziate reprezintă două categorii de zboruri distincte. Prin urmare, nu se poate deduce din acest regulament că un zbor întârziat poate fi calificat drept „zbor anulat” pentru singurul motiv că durata întârzierii este îndelungată, indiferent dacă această întârziere este prelungită.
34 În consecinţă, un zbor întârziat, indiferent de durata întârzierii, chiar dacă este prelungită, nu poate fi considerat zbor anulat dacă plecarea se efectuează în conformitate cu programarea prevăzută anterior.
35 În aceste condiţii, în măsura în care pasagerii sunt transportaţi cu un zbor a cărui oră de plecare este întârziată faţă de ora de plecare prevăzută iniţial, zborul nu poate fi calificat drept „anulat” decât dacă operatorul de transport aerian asigură transportul pasagerilor cu un zbor alternativ, a cărui programare anterioară diferă de cea a zborului prevăzut anterior.
36 Astfel, în principiu, se poate concluziona că un zbor este anulat atunci când zborul prevăzut anterior şi întârziat este transferat pe un zbor alternativ, cu alte cuvinte atunci când programarea zborului iniţial este abandonată, iar pasagerii acestui din urmă zbor se alătură celor ai unui zbor de asemenea programat, indiferent de zborul pentru care pasagerii astfel transferaţi îşi efectuaseră rezervările.
37 În schimb, în principiu, nu se poate concluziona că un zbor este întârziat sau anulat pe baza indicaţiei de pe panoul de afişaj din aeroport sau celei date de personalul operatorului de transport aerian în sensul că un zbor a fost „întârziat” sau „anulat”. De asemenea, în principiu, nu constituie un element decisiv împrejurarea că pasagerii îşi recuperează bagajele sau obţin cărţi de îmbarcare noi. Astfel, aceste împrejurări nu au legătură cu caracteristicile obiective ale zborului ca atare. Ele pot fi puse pe seama unor erori de calificare sau a unor factori care prevalează în aeroportul în cauză ori se pot impune având în vedere durata de aşteptare şi necesitatea pasagerilor vizaţi de a petrece noaptea la hotel.
38 În principiu, nu este determinant nici ca grupul iniţial de pasageri, titulari ai unei rezervări, să fie, în esenţă, identic în compunere cu grupul de pasageri transportat ulterior. Astfel, în măsura în care întârzierea faţă de ora de plecare prevăzută iniţial se prelungeşte, numărul de pasageri care compun primul dintre aceste grupuri se poate micşora ca urmare a faptului că anumitor pasageri li s‑au oferit o redirecţionare cu un zbor alternativ, iar alţi pasageri au renunţat din motive personale să se îmbarce pe zborul întârziat. Invers, în măsura în care s‑au eliberat locuri pe zborul prevăzut anterior, nimic nu se opune ca operatorul de transport să admită alţi pasageri înainte de decolarea avionului al cărui zbor a fost întârziat.
39 Având în vedere consideraţiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima parte a întrebărilor adresate că articolul 2 litera (l), articolul 5 şi articolul 6 din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie să fie interpretate în sensul că un zbor întârziat, indiferent de durata întârzierii, chiar dacă este prelungită, nu poate fi considerat zbor anulat dacă se efectuează în conformitate cu programarea prevăzută anterior de către operatorul de transport aerian.
Cu privire la a doua parte a întrebărilor preliminare, referitoare la dreptul la compensaţie în caz de întârziere
40 Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 prevede că, în cazul anulării unui zbor, pasagerii în cauză au dreptul la o compensaţie din partea operatorului de transport aerian, în conformitate cu articolul 7 din acest regulament.
41 În schimb, din modul de redactare a Regulamentului nr. 261/2004 nu rezultă în mod expres că pasagerii zborurilor întârziate beneficiază de un astfel de drept. Cu toate acestea, astfel cum Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa, la interpretarea unei dispoziţii de drept comunitar trebuie să se ţină cont nu doar de termenii utilizaţi, ci şi de contextul acesteia şi de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea în special Hotărârea din 19 septembrie 2000, Germania/Comisia, C‑156/98, Rec., p. I‑6857, punctul 50, şi Hotărârea din 7 decembrie 2006, SGAE, C‑306/05, Rec., p. I‑11519, punctul 34).
42 În această privinţă, dispozitivul unui act comunitar nu poate fi disociat de motivarea acestuia şi, dacă este necesar, trebuie să fie interpretat luându-se în considerare motivele care au condus la adoptarea lui (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Italia/Comisia, C‑298/00 P, Rec., p. I‑4087, punctul 97 şi jurisprudenţa citată).
43 Or, trebuie subliniat că, chiar dacă posibilitatea de a invoca „împrejurările excepţionale”, care permit operatorilor de transport aerian să fie scutiţi de plata compensaţiei prevăzute la articolul 7 din Regulamentul nr. 261/2004, nu este prevăzută decât la articolul 5 alineatul (3) din acest regulament, care se referă la anularea unui zbor, considerentul (15) al regulamentului menţionat arată totuşi că această justificare poate fi invocată şi atunci când impactul unei decizii de gestionare a traficului aerian asupra unei anumite aeronave dintr‑o anumită zi cauzează „o întârziere prelungită [sau] o întârziere de o noapte”. Având în vedere că noţiunea de întârziere prelungită este evocată în contextul împrejurărilor excepţionale, trebuie să se considere că legiuitorul comunitar a stabilit, de asemenea, o legătură între aceasta şi dreptul la compensaţie.
44 Această concluzie este susţinută implicit de obiectivul Regulamentului nr. 261/2004, în măsura în care din considerentele (1)-(4) ale acestui regulament şi în special din considerentul (2) rezultă că regulamentul menţionat urmăreşte asigurarea unui înalt nivel de protecţie a pasagerilor aerieni, indiferent dacă se află într‑o situaţie de refuz la îmbarcare, de anulare sau de întârziere prelungită a zborurilor, întrucât toţi sunt victime ale unor dificultăţi şi neplăceri grave similare care au legătură cu transportul aerian.
45 Situaţia se prezintă a fortiori astfel în măsura în care dispoziţiile care acordă drepturi pasagerilor aerieni, inclusiv cele care acordă un drept la compensaţie, trebuie să fie interpretate în sens larg (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Wallentin‑Hermann, C‑549/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 17).
46 În aceste împrejurări, nu se poate prezuma de la bun început că pasagerii zborurilor întârziate sunt privaţi de dreptul la compensaţie şi nu pot fi asimilaţi pasagerilor zborurilor anulate în vederea recunoaşterii unui asemenea drept.
47 Apoi, trebuie subliniat că, potrivit unui principiu general de interpretare, un act comunitar trebuie interpretat, în măsura posibilului, astfel încât să nu repună în discuţie validitatea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2001, Italia/Comisia, C‑403/99, Rec., p. I‑6883, punctul 37). De asemenea, în cazul în care o prevedere din dreptul comunitar poate primi mai multe interpretări, trebuie să se acorde prioritate celei care este de natură să îi păstreze efectul util (a se vedea în special Hotărârea din 22 septembrie 1988, Land de Sarre şi alţii, 187/87, Rec., p. 5013, punctul 19, şi Hotărârea din 24 februarie 2000, Comisia/Franţa, C‑434/97, Rec., p. I‑1129, punctul 21).
48 În această privinţă, orice act comunitar trebuie interpretat în conformitate cu dreptul primar în ansamblul său, inclusiv în concordanţă cu principiul egalităţii de tratament care impune ca situaţii comparabile să nu fie tratate în mod diferit şi ca situaţii diferite să nu fie tratate în acelaşi mod, cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea din 14 decembrie 2004, Swedish Match, C‑210/03, Rec., p. I‑11893, punctul 70, precum şi Hotărârea din 10 ianuarie 2006, IATA şi ELFAA, C‑344/04, Rec., p. I‑403, punctul 95).
49 Ţinând seama de obiectivul Regulamentului nr. 261/2004, care este întărirea protecţiei pasagerilor aerieni prin repararea prejudiciilor cauzate persoanelor interesate cu ocazia unui transport aerian, situaţiile care intră în domeniul de aplicare al acestui regulament trebuie să fie comparate în special în funcţie de tipul şi de importanţa diferitelor neplăceri şi prejudicii suferite de pasagerii în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea IATA şi ELFAA, citată anterior, punctele 82, 85, 97 şi 98).
50 În speţă, trebuie să se compare situaţia pasagerilor zborurilor întârziate cu cea a pasagerilor zborurilor anulate.
51 În această privinţă, trebuie amintit că Regulamentul nr. 261/2004 vizează repararea prejudiciilor în mod standardizat şi imediat, iar aceasta prin diverse forme de intervenţii care fac obiectul unor regimuri care se referă la refuzul la îmbarcare, la anularea şi la întârzierea prelungită a zborurilor (a se vedea în acest sens Hotărârea IATA şi ELFAA, citată anterior, punctul 43).
52 Prin aceste intervenţii, Regulamentul nr. 261/2004 are obiectivul de a remedia, printre altele, prejudiciul care constă, pentru pasagerii vizaţi, într‑o pierdere de timp care nu poate fi reparată, având în vedere caracterul ireversibil al acestuia, decât printr‑o compensare.
53 Or, în această privinţă, trebuie constatat că prejudiciul respectiv este suferit atât de pasagerii zborurilor anulate, cât şi de pasagerii zborurilor întârziate dacă, înainte de a ajunge la destinaţia lor, aceştia suportă o perioadă de timp de transport mai îndelungată decât aceea care fusese stabilită iniţial de către operatorul de transport aerian.
54 În consecinţă, trebuie să se constate că pasagerii al căror zbor a făcut obiectul unei anulări şi pasagerii vizaţi de o întârziere a unui zbor suportă un prejudiciu analog, care constă într‑o pierdere de timp, şi se află astfel în situaţii comparabile în vederea aplicării dreptului la compensaţie prevăzut la articolul 7 din Regulamentului nr. 261/2004.
55 Mai precis, situaţia pasagerilor zborurilor întârziate nu se diferenţiază cu nimic de cea a pasagerilor zborurilor anulate care sunt redirecţionaţi în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul nr. 261/2004 şi care pot fi informaţi cu privire la anularea zborului, in extremis, chiar în momentul în care ajung la aeroport (a se vedea Hotărârea din 9 iulie 2009, Rehder, C‑204/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 19).
56 Astfel, pe de o parte, aceste două categorii de pasageri sunt informate, în principiu, în acelaşi moment cu privire la incidentul care le face mai dificil transportul aerian. Pe de altă parte, chiar dacă sunt transportate până la destinaţia lor finală, acestea ajung acolo după ora prevăzută iniţial şi suportă, prin urmare, o pierdere de timp similară.
57 În aceste condiţii, pasagerilor redirecţionaţi în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentului nr. 261/2004 li se acordă dreptul la compensaţie prevăzut la articolul 7 din acest regulament în măsura în care operatorul de transport nu i‑a redirecţionat cu un zbor care să plece cu cel puţin o oră mai devreme decât ora de plecare prevăzută şi care să ajungă la destinaţia lor finală cel mult cu două ore după ora de sosire prevăzută. Aceşti pasageri dobândesc astfel un drept la compensaţie atunci când suportă o pierdere de timp care este egală sau mai mare de trei ore faţă de durata care era prevăzută iniţial de către operatorul de transport aerian.
58 În schimb, în ipoteza în care pasagerii zborurilor întârziate nu ar dobândi un drept la compensaţie, aceştia ar fi trataţi în mod mai puţin favorabil, chiar dacă suportă, eventual, o pierdere de timp similară, de trei ore sau mai mult, cu ocazia transportului lor.
59 Or, nicio consideraţie obiectivă nu pare să poată justifica o asemenea diferenţă de tratament.
60 Având în vedere că prejudiciile suferite de pasagerii aerieni în cazul anulării sau al întârzierii prelungite sunt similare, pasagerii zborurilor întârziate nu pot fi trataţi diferit de cei ai zborurilor anulate fără a se aduce atingere principiului egalităţii de tratament. Situaţia este a fortiori aceasta dacă ne raportăm la obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 261/2004, care este acela de a consolida protecţia tuturor pasagerilor aerieni.
61 În aceste condiţii, trebuie să se constate că pasagerii zborurilor întârziate pot invoca dreptul la compensaţie prevăzut la articolul 7 din Regulamentul nr. 261/2004 atunci când suferă, ca urmare a unor asemenea zboruri, o pierdere de timp egală sau mai mare de trei ore, cu alte cuvinte atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial de către operatorul de transport aerian.
62 Pe de altă parte, această soluţie este conformă cu considerentul (15) al Regulamentului nr. 261/2004. Într‑adevăr, astfel cum s‑a arătat la punctul 43 din prezenta hotărâre, trebuie să se considere că, prin acest considerent, legiuitorul a stabilit, de asemenea, o legătură între noţiunea „întârziere prelungită” şi dreptul la compensaţie. Or, este necesar să se sublinieze că această noţiune corespunde unei întârzieri care dă naştere, prin voinţa legiuitorului comunitar, anumitor consecinţe juridice. Întrucât articolul 6 din acest regulament admite deja asemenea consecinţe juridice în cazul anumitor zboruri cu întârzieri de cel puţin două ore, considerentul (15) al regulamentului menţionat se referă în mod obligatoriu la întârzieri de trei ore sau mai mari.
63 Trebuie precizat că cuantumul compensaţiei datorate unui pasager în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 poate fi redus cu 50 % dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din acest regulament. Chiar dacă această din urmă dispoziţie nu face referire la ipoteza redirecţionării pasagerului, este necesar să se constate că reducerea cuantumului compensaţiei prevăzute se realizează doar în funcţie de întârzierea suportată de pasageri, astfel încât nimic nu se opune unei aplicări mutatis mutandis a acestei dispoziţii în privinţa compensaţiilor plătite pasagerilor zborurilor întârziate. Prin urmare, cuantumul compensaţiei datorate unui pasager al unui zbor întârziat care ajunge la destinaţia sa finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial poate fi redusă cu 50 %, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004 atunci când întârzierea este, în cazul zborurilor care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 7 alineatul (2) literele (a) şi (b), mai mică de patru ore.
64 Concluzia enunţată la punctul 61 din prezenta hotărâre nu este infirmată de împrejurarea că articolul 6 din Regulamentul nr. 261/2004 prevede diferite forme de asistenţă, în temeiul articolelor 8 şi 9 din acest regulament, pentru pasagerii zborurilor întârziate.
65 Într‑adevăr, astfel cum Curtea a subliniat deja, Regulamentul nr. 261/2004 prevede diverse forme de intervenţii pentru a repara în mod standardizat şi imediat diferitele prejudicii constituite de neplăcerile cauzate de întârzierile în transportul aerian de pasageri (a se vedea în acest sens Hotărârea IATA şi ELFAA, citată anterior, punctele 43 şi 45).
66 Aceste măsuri sunt autonome, în sensul că răspund unor obiective diferite şi vizează repararea unor prejudicii diferite pe care întârzierile respective le determină.
67 În aceste condiţii, trebuie amintit că, prin adoptarea Regulamentului nr. 261/2004, legiuitorul viza şi evaluarea comparativă a intereselor pasagerilor aerieni şi a celor ale operatorilor de transport aerian. Stabilind anumite drepturi în favoarea acestor pasageri, legiuitorul comunitar a prevăzut, în acelaşi timp, în considerentul (15) şi la articolul 5 alineatul (3) din acest regulament, că operatorii de transport aerian nu au obligaţia să plătească compensaţii în cazul în care pot face dovada că anularea sau întârzierea prelungită este cauzată de împrejurări excepţionale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile, cu alte cuvinte împrejurări care scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.
68 Pe de altă parte, trebuie subliniat că obligaţiile prevăzute de Regulamentul nr. 261/2004 se achită fără a se aduce atingere dreptului acestor operatori de transport de a pretinde compensaţii de la orice persoană care a cauzat întârzierea, inclusiv de la părţi terţe, astfel cum se prevede la articolul 13 din acest regulament. O asemenea compensaţie este, prin urmare, susceptibilă să atenueze sau chiar să înlăture sarcina financiară suportată de operatorii de transport menţionaţi ca urmare a acestor obligaţii. În plus, nu este lipsit de un caracter rezonabil ca acestea să fie suportate de la bun început, sub rezerva dreptului la reparaţie menţionat mai sus, de către operatorii de transport aerian cu care pasagerii în cauză au încheiat un contract de transport care le dă dreptul la un zbor care nu ar trebui să fie nici anulat, nici întârziat (Hotărârea IATA şi ELFAA, citată anterior, punctul 90).
69 Având în vedere consideraţiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua parte a întrebărilor preliminare că articolele 5, 6 şi 7 din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie să fie interpretate în sensul că pasagerii zborurilor întârziate pot fi asimilaţi pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensaţie şi pot astfel invoca dreptul la compensaţie prevăzut la articolul 7 din acest regulament atunci când suportă, ca urmare a întârzierii unui zbor, o pierdere de timp egală sau mai mare de trei ore, cu alte cuvinte atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial de operatorul de transport aerian. Cu toate acestea, o asemenea întârziere nu dă naştere unui drept la compensaţie în favoarea pasagerilor dacă operatorul de transport aerian poate face dovada că întârzierea prelungită este cauzată de împrejurări excepţionale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile, cu alte cuvinte împrejurări care scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.
Cu privire la a treia întrebare din cauza C‑432/07, referitoare la împrejurările excepţionale care rezultă dintr‑o problemă tehnică survenită la o aeronavă
70 Curtea s‑a pronunţat deja în sensul că articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că o problemă tehnică survenită la o aeronavă, care determină anularea unui zbor, nu intră în sfera noţiunii „împrejurări excepţionale” în sensul acestei prevederi decât în cazul în care această problemă este urmarea unor evenimente care, prin natura sau prin originea lor, nu sunt inerente exercitării normale a activităţii operatorului de transport aerian vizat şi scapă de sub controlul efectiv al acestuia (Hotărârea Wallentin‑Hermann, citată anterior, punctul 34).
71 Aceeaşi concluzie se impune atunci când articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 este invocat în cazul întârzierii unui zbor.
72 Astfel, trebuie să se răspundă la a treia întrebare din cauza C‑432/07 că articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că o problemă tehnică survenită la o aeronavă, care determină anularea sau întârzierea unui zbor, nu intră în sfera noţiunii „împrejurări excepţionale” în sensul acestei prevederi decât în cazul în care această problemă este urmarea unor evenimente care, prin natura sau prin originea lor, nu sunt inerente exercitării normale a activităţii operatorului de transport aerian vizat şi scapă de sub controlul efectiv al acestuia.
Cu privire la cheltuielile de judecată
73 Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
1) Articolul 2 litera (l), articolul 5 şi articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie să fie interpretate în sensul că un zbor întârziat, indiferent de durata întârzierii, chiar dacă este prelungită, nu poate fi considerat zbor anulat dacă se efectuează în conformitate cu programarea prevăzută anterior de către operatorul de transport aerian.
2) Articolele 5, 6 şi 7 din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie să fie interpretate în sensul că pasagerii zborurilor întârziate pot fi asimilaţi pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensaţie şi pot astfel invoca dreptul la compensaţie prevăzut la articolul 7 din acest regulament atunci când suportă, ca urmare a întârzierii unui zbor, o pierdere de timp egală sau mai mare de trei ore, cu alte cuvinte atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial de operatorul de transport aerian. Cu toate acestea, o asemenea întârziere nu dă naştere unui drept la compensaţie în favoarea pasagerilor dacă operatorul de transport aerian poate face dovada că întârzierea prelungită este cauzată de împrejurări excepţionale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile, cu alte cuvinte împrejurări care scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.
3) Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că o problemă tehnică survenită la o aeronavă, care determină anularea sau întârzierea unui zbor, nu intră în sfera noţiunii „împrejurări excepţionale” în sensul acestei prevederi decât în cazul în care această problemă este urmarea unor evenimente care, prin natura sau prin originea lor, nu sunt inerente exercitării normale a activităţii operatorului de transport aerian vizat şi scapă de sub controlul efectiv al acestuia.
Semnături