Recurs introdus la 27 noiembrie 2017 de Comisia Europeană împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 12 septembrie 2017 în cauza T-247/16, Trasta Komercbanka AS și alții/Banca Centrală Europeană

(Cauza C-665/17 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentant: V. Di Bucci, A. Steiblytė, K.-Ph. Wojcik, agenți)

Celelalte părți din procedură: Trasta Komercbanka AS, Ivan Fursin, Igors Buimisters, C & R Invest SIA, Figon Co. Ltd, GCK Holding Netherlands BV, Rikam Holding SA, Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentei

Anularea Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 12 septembrie 2017 în cauza T-247/16, Trasta Komerebanka AS, domnul Ivan Fursin, domnul Igors Buimisters, SIA C & R Invest, Figon Co Limited, G.C.K J Holding Netherlands B.V. şi Rikam Holding S.A. – SPF/ Banca Centrală Europeană, în măsura în care prin aceasta s-a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii formulate de acţionarii Trasta Komercbanka AS;

respingerea ca inadmisibilă a acţiunii formulate de domnul Ivan Fursin, de domnul Igors Buimisters, de SIA C & R Invest, de Figon Co Limited, de G.C.K J Holding Netherlands B.V. şi de Rikam Holding S.A. – SPF;

obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a considerat în mod eronat că, în vederea oferirii unei căi de atac efective, era necesar să declare admisibilă o cerere de anulare formulată de acţionari ai unei instituţii de credit în lichidare împotriva unei decizii de retragere a autorizaţiei instituţiei de credit. Procedând astfel, Tribunalul a ignorat celelalte căi de atac puse la dispoziția instituţiei de credit, sub forma unei cereri de anulare şi a unei cereri de măsuri provizorii introduse în timp util, şi la dispoziţia acţionarilor, sub forma unei acţiuni în despăgubire împotriva Băncii Centrale Europene în faţa instanţelor europene şi eventual sub forma altor acţiuni în faţa instanţelor naţionale.

Recursul se întemeiază pe următoarele două motive:

Recurenta susţine că Tribunalul a încălcat articolul 263 TFUE în ceea ce priveşte condiţia existenţei unui interes. Prin faptul că a apreciat că acţionarii direcţi nu îşi puteau exercita dreptul de a determina gestiunea şi politica societăţii în lichidare în acelaşi mod ca în situaţia în care societatea şi-ar fi desfăşurat activitatea în condiţii normale, Tribunalul s-a îndepărtat în mod eronat de la jurisprudenţa potrivit căreia acţionarii nu au interes distinct de interesul societăţii lor. Tribunalul a omis de asemenea să ia în considerare faptul că nici chiar acţionarii unei societăţi active şi în mod cert nici acţionarii minoritari nu au dreptul de a impune conducerii societăţii să formuleze o acţiune. Tribunalul a omis astfel să distingă între efectele unei decizii luate de autoritatea de supraveghere bancară de a retrage o autorizaţie bancară şi efectele unei decizii ulterioare luate de o instanţă naţională de a declanşa procedura de lichidare. În sfârşit, s-a considerat în mod eronat că acţionarii unei societăţi în lichidare trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita drepturile legate de calitatea de membri în acelaşi mod ca acţionarii unei societăţi active.

Recurenta susţine că Tribunalul a încălcat al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE în ceea ce priveşte condiţia afectării directe şi individuale.

În ceea ce priveşte prima condiţie, Tribunalul, în primul rând, a omis să aprecieze că posibilitatea de a determina mai mult sau mai puţin precis numărul sau chiar identitatea persoanelor cărora li se aplică o măsură nu implică în niciun caz faptul că respectiva măsură priveşte în mod direct persoanele menţionate, atât timp cât acea măsură se aplică în virtutea unei situaţii obiective legale sau factuale definite de aceasta. În al doilea rând, Tribunalul a apreciat în mod eronat că o decizie de retragere a unei autorizaţii bancare priveşte acţionarii unei instituţii de credit, în condiţiile în care aceasta priveşte doar instituţia de credit propriu-zisă. În al treilea rând, Tribunalul a apreciat în mod eronat că decizia luată de Banca Centrală Europeană a afectat acţionarii ca urmare a anumitor calităţi specifice lor sau unei situaţii factuale care îi diferenţiază de alte persoane, în condiţiile în care acea decizie priveşte doar instituţia de credit şi nu afectează drepturile acţionarilor. În sfârşit, chiar şi presupunând că acţionarul unic al unei societăţi poate fi afectat individual de o decizie adresată de [Banca Centrală Europeană] acelei societăţi, Tribunalul a asimilat în mod eronat situaţia acţionarilor minoritari individuali situaţiei acţionarului unic.

În ceea ce priveşte a doua condiţie, Tribunalul, în primul rând, a săvârşit o eroare de drept atunci când a apreciat că acţionarii erau afectaţi în mod direct de retragerea autorizaţiei bancare prin faptul că nu a distins între efectele acelei retrageri şi efectele unei decizii luate de o instanţă naţională de a declanşa procedura de lichidare. În al doilea rând, Tribunalul a apreciat eronat că decizia Băncii Centrale Europene a privit în mod direct acţionarii ca urmare a intensităţii efectelor sale. Procedând astfel, Tribunalul nu a distins între efectele juridice ale deciziei, care se limitează la instituţia de credit, şi consecinţele sale economice, care se pot extinde la acţionari.

____________