Cauza C‑401/11
Blanka Soukupová
împotriva
Ministerstvo zemědělství
(cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud)
„Agricultură – FEOGA – Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 – Sprijin pentru dezvoltarea rurală – Sprijin pentru pensionarea anticipată – Cedent în vârstă de cel puțin 55 de ani, dar care nu a împlinit vârsta normală de pensionare la momentul cedării – Noțiunea «vârstă normală de pensionare» – Legislație națională care stabilește o vârstă de pensionare variabilă în funcție de sex și, în cazul femeilor, în funcție de numărul copiilor pe care i‑au crescut – Principiile generale ale egalității de tratament și nediscriminării”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 aprilie 2013
1. Agricultură – Politica agricolă comună – Finanțare prin FEOGA – Sprijin pentru dezvoltarea rurală – Schemă de ajutor pentru pensionarea anticipată – Regulamentul nr. 1257/1999 – Noțiunea de vârstă normală de pensionare
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20, art. 21 alin. (1), art. 23 și art. 51 alin. (1); Regulamentul nr. 1257/1999 al Consiliului, considerentul (40), art. 2 a unsprezecea liniuță și art. 10 alin. (1)]
2. Agricultură – Politica agricolă comună – Finanțare prin FEOGA – Sprijin pentru dezvoltarea rurală – Schemă de ajutor pentru pensionarea anticipată – Regulamentul nr. 1257/1999 – Reglementare națională care stabilește vârsta de pensionare în funcție de sexul solicitantului și, în cazul femeilor, în funcție de numărul copiilor pe care i‑au crescut – Încălcare a principiilor egalității de tratament și nediscriminării
[Regulamentul nr. 1257/1999 al Consiliului, art. 2 a unsprezecea liniuță și art. 11 alin. (1) a doua liniuță]
1. Ajutorul pentru pensionarea anticipată instituit prin Regulamentul nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente constituie un instrument al politicii agricole comune, finanțat din FEOGA, care este destinat să asigure viabilitatea exploatațiilor agricole, iar nu o prestație de securitate socială care intră în domeniul de aplicare al Directivei 79/7 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale.
Deși, în mod cert, stabilirea vârstei normale de pensionare, în sensul articolului 11 alineatul (1) a doua liniuță din acest regulament, este, în lipsa unei armonizări în dreptul Uniunii, de competența statelor membre, nu este mai puțin adevărat că, în scopul aplicării regulamentului menționat, aceste state nu pot invoca diferența de tratament pe care articolul 7 alineatul (1) din Directiva 79/7 le autorizează să o mențină în materie de stabilire a vârstei de pensionare în domeniul securității sociale. Nu se poate considera că legiuitorul Uniunii, prin această trimitere la o noțiune nearmonizată, a autorizat statele menționate, la punerea în aplicare a regulamentului respectiv, să adopte măsuri care ar încălca principiile generale ale dreptului Uniunii, precum și drepturile fundamentale. În consecință, ținând seama și de considerentul (40) și de articolul 2 a unsprezecea liniuță din acest regulament, la punerea în aplicare a Regulamentului nr. 1257/1999, statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, să respecte principiile egalității de tratament și nediscriminării, consacrate la articolul 20, la articolul 21 alineatul (1) și la articolul 23 din această cartă.
(a se vedea punctele 25-28)
2. Nu este în conformitate cu dreptul Uniunii și cu principiile sale generale ale egalității de tratament și nediscriminării ca, în aplicarea dispozițiilor din sistemul național de pensii al unui stat membru privind vârsta necesară pentru dobândirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă, vârsta normală de pensionare, în sensul articolului 11 alineatul (1) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente, să fie stabilită în mod diferit, în funcție de sexul solicitantului de ajutor pentru pensionarea anticipată în agricultură și, în ceea ce îi privește pe solicitanții de sex feminin, în funcție de numărul de copii pe care i‑a crescut persoana interesată.
Astfel, indiferent că sunt de un sex sau de altul, producătorii agricoli în vârstă se află în situații comparabile în ceea ce privește finalitatea urmărită de sprijinul pentru pensionarea anticipată prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din regulamentul amintit, care urmărește să îi încurajeze pe acești producători, indiferent de sex și de numărul de copii pe care i‑au crescut, să își înceteze definitiv activitatea agricolă în mod prematur pentru a garanta mai buna viabilitate a exploatațiilor agricole. Prin urmare, ar fi contrar dreptului Uniunii și principiilor sale generale ale egalității de tratament și nediscriminării ca situațiile menționate să fie tratate în mod diferit fără o justificare obiectivă.
În ceea ce privește consecințele unei nerespectări a principiului egalității de tratament într‑o astfel de situație, atât timp cât nu au fost adoptate măsuri care să restabilească egalitatea de tratament, respectarea principiului egalității nu poate fi asigurată decât prin acordarea în favoarea persoanelor din categoria defavorizată a acelorași avantaje ca și cele de care beneficiază persoanele din categoria privilegiată.
(a se vedea punctele 30, 31, 35 și 36 și dispozitivul)