Cauza C‑96/09 P

Anheuser‑Busch Inc.

împotriva

Budějovický Budvar, národní podnik

„Recurs – Marcă comunitară – Regulamentul (CE) nr. 40/94 − Articolul 8 alineatul (4) − Cerere de înregistrare a mărcii verbale și figurative BUD − Opoziție − Indicație de proveniență geografică «bud» − Protecție în temeiul Aranjamentului de la Lisabona și al tratatelor bilaterale încheiate între două state membre – Utilizare în comerț – Semn cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local”

Sumarul hotărârii

1.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Condiții – Existența unui drept anterior care nu a fost anulat printr‑o hotărâre judecătorească rămasă definitivă

[Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului, articolul 8 alineatul (4)]

2.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Utilizarea semnului în comerț – Noțiune

[Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului, articolul 8 alineatul (4) și articolul 43 alineatele (2) și (3)]

3.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Domeniu de aplicare local

[Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului, articolul 8 alineatul (4)]

4.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Utilizarea semnului în comerț – Criteriu temporal

[Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului, articolul 8 alineatul (4) litera (a)]

5.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Semn care conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente – Sarcina probei

[Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului, articolul 8 alineatul (4) litera (b) și articolul 74 alineatul (1)]

1.        Pentru ca o persoană care formulează o opoziție să poată, în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, să împiedice înregistrarea unei mărci comunitare, trebuie și este suficient ca, la momentul verificării de către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a îndeplinirii tuturor condițiilor de formulare a unei opoziții, să poată fi invocată existența unui drept anterior care nu a fost anulat printr‑o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

În aceste condiții, deși revine Oficiului, atunci când se pronunță cu privire la o opoziție întemeiată pe articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94, obligația de a lua în considerare hotărârile instanțelor statelor membre în cauză privind validitatea sau calificarea drepturilor anterioare invocate pentru a se asigura că acestea produc întotdeauna efectele impuse prin respectiva dispoziție, acesta nu are competența de a înlocui aprecierile instanțelor naționale competente cu propria apreciere, competență pe care de altfel regulamentul menționat nu i‑o conferă.

(a se vedea punctele 94 și 95)

2.        În ceea ce privește expresia „utilizat în comerț”, prevăzută la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, această dispoziție nu vizează utilizarea „serioasă” a semnului invocat în susținerea opoziției, iar modul de redactare a articolului 43 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat nu conține niciun element care să indice că cerința privind dovada utilizării serioase se aplică unui astfel de semn.

Deși este adevărat că expresia „utilizat în comerț” nu trebuie să primească în mod necesar aceeași interpretare reținută în cadrul articolului 9 alineatul (1) din acest regulament sau al articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 alineatul (1) din Directiva 89/104 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, întrucât trebuie să se țină seama de scopul fiecăreia dintre aceste dispoziții, nu este mai puțin adevărat că o interpretare a acestei expresii în sensul că, în esență, semnul trebuie doar să facă obiectul unei utilizări comerciale corespunde accepțiunii obișnuite a acesteia.

Dacă cerința unei utilizări serioase ar fi prevăzută pentru semnele menționate la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 în aceleași condiții prevăzute la articolul 43 alineatele (2) și (3) din acest regulament, o astfel de interpretare ar însemna aplicarea cu privire la aceste semne a condițiilor specifice opozițiilor întemeiate pe mărci anterioare și, spre deosebire de aceste opoziții, în cadrul articolului 8 alineatul (4), persoana care a formulat opoziția trebuie să demonstreze totodată că, potrivit dreptului statului membru avut în vedere, semnul în cauză îi conferă dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente.

Pe de altă parte, o aplicare prin analogie a condiției referitoare la utilizarea serioasă prevăzută pentru mărcile anterioare în cazul drepturilor anterioare vizate la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul menționat ar fi contrară și caracterului în principiu autonom al acestui motiv relativ de refuz al înregistrării, care se manifestă prin condiții specifice și care trebuie totodată să fie apreciat în raport cu diversitatea drepturilor anterioare susceptibile să fie vizate de un astfel de motiv.

În ceea ce privește problema dacă expresia „utilizare în comerț” presupune că utilizarea unei indicații geografice invocate în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie să aibă loc în conformitate cu funcția esențială a unui astfel de semn, mai precis, cea de a le garanta consumatorilor originea geografică a produselor și calitățile specifice intrinseci acestora, este suficient să se constate că semnul invocat în susținerea opoziției este utilizat în comerț și că faptul că acest semn este identic cu o marcă nu semnifică totuși că nu este utilizat în acest scop. În ceea ce privește funcția pe care trebuie să o îndeplinească utilizarea semnului, acesta trebuie utilizat ca element distinctiv, în sensul că trebuie să permită identificarea unei activități economice exercitate de titularul său.

În sfârșit, livrările efectuate cu titlu gratuit pot fi luate în considerare în vederea verificării condiției utilizării în comerț a dreptului anterior invocat, din moment ce acestea au putut fi realizate în cadrul unei activități comerciale care vizează un avantaj economic, respectiv dobândirea de noi debușee.

(a se vedea punctele 142-149 și 152)

3.        Un semn a cărui întindere geografică a protecției este numai locală are un domeniu de aplicare numai local. Cu toate acestea, nu rezultă că condiția prevăzută la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară este îndeplinită în orice situație prin simplul fapt că protecția semnului în cauză privește un teritoriu care nu poate fi considerat ca fiind numai local, pentru că teritoriul protecției depășește teritoriul de origine.

Astfel, obiectul comun al celor două condiții prevăzute la articolul 8 alineatul (4) este de a limita conflictele dintre semne, evitându‑se ca un drept anterior care nu este suficient caracterizat, adică important și semnificativ în comerț, să poată împiedica înregistrarea unei noi mărci comunitare. O astfel de posibilitate de opoziție trebuie rezervată semnelor care sunt efectiv și real prezente pe piața lor relevantă.

Prin urmare, domeniul de aplicare al unui semn nu poate depinde numai de întinderea geografică a protecției sale, întrucât, în acest caz, un semn a cărui întindere a protecției nu este exclusiv locală ar putea, numai pentru acest motiv, să împiedice înregistrarea unei noi mărci comunitare, și aceasta în pofida faptului că nu ar fi utilizat în comerț decât în mod restrâns.

Rezultă că, pentru a putea împiedica înregistrarea unui nou semn, cel care este invocat în sprijinul opoziției trebuie să fie efectiv utilizat într‑un mod suficient de semnificativ în comerț și să aibă o întindere geografică care să depășească domeniul local, ceea ce presupune, atunci când teritoriul de protecție a acestui semn poate fi considerat altfel decât local, ca această utilizare să aibă loc pe o parte importantă a respectivului teritoriu.

Pentru a stabili dacă această situație se regăsește în prezenta cauză, trebuie să se țină seama de durata și de intensitatea utilizării acestui semn ca element distinctiv pentru destinatarii săi, care sunt atât cumpărătorii și consumatorii, cât și furnizorii și concurenții. În această privință, sunt relevante în special utilizările semnului în publicitatea și în corespondența comercială.

Pe de altă parte, dreptul aplicabil conferă semnului drepturi exclusive care riscă să intre în conflict cu marca comunitară numai pe teritoriul de protecție a semnului, fie în ansamblu, fie doar pe o parte a acestuia. Aprecierea condiției privind utilizarea în comerț trebuie să fie efectuată în mod separat pentru fiecare dintre teritoriile în care este protejat dreptul invocat în susținerea opoziției. Domeniul de aplicare al semnului nu poate rezulta, prin urmare, dintr‑o apreciere cumulativă a utilizării semnului pe toate teritoriile relevante.

(a se vedea punctele 156-160, 162 și 163)

4.        Condiției utilizării în comerț a semnului invocat în susținerea opoziției trebuie să i se aplice același criteriu temporal prevăzut expres la articolul 8 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară în ceea ce privește dobândirea dreptului asupra semnului menționat, și anume cel al datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii comunitare.

Astfel, având în vedere, în special, termenul semnificativ care poate să curgă între depunerea cererii de înregistrare și publicarea acesteia, aplicarea aceluiași criteriu este de natură să ofere garanții superioare că utilizarea invocată a semnului în cauză este o utilizare reală, iar nu o practică care nu ar fi avut ca obiect decât împiedicarea înregistrării unei mărci noi.

În plus, în general, o utilizare a semnului efectuată în mod exclusiv sau în mare parte în perioada dintre depunerea cererii de înregistrare a unei mărci comunitare și publicarea acestei cereri nu va fi suficientă pentru a stabili că acest semn a făcut obiectul unei utilizări în comerț care demonstrează că are un domeniu de aplicare suficient.

(a se vedea punctele 166-168)

5.        Articolul 8 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară prevede condiția în temeiul căreia, potrivit dreptului statului membru care este aplicabil semnului invocat în temeiul acestei dispoziții, acest semn conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente. În plus, în conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din regulamentul menționat, sarcina probei privind îndeplinirea acestei condiții revine persoanei care a formulat opoziția în fața Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale).

În aceste împrejurări și în ceea ce privește drepturile anterioare, trebuie să se țină cont în special de reglementarea națională invocată și de deciziile cu caracter jurisdicțional pronunțate în statul membru respectiv. În acest temei, persoana care a formulat opoziția trebuie să demonstreze că semnul în cauză intră în domeniul de aplicare al dreptului statului membru invocat și că permite interzicerea utilizării unei mărci mai recente. Rezultă că persoana care a formulat opoziția trebuie să demonstreze numai că are dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente și că acesteia nu i se poate pretinde să demonstreze că acest drept a fost exercitat, în sensul că persoana care a formulat opoziția a fost efectiv în măsură să obțină interzicerea unei astfel de utilizări.

(a se vedea punctele 188-191)